Ba mirlane, poporul roman, daca te-a votat, te-a votat presedinte, ba, nu imparat!!!

Tineti minte 3rei cuvinte:

CAPRA VECINULUI MOARE, DAR NU SE PREDA!!

duminică, 3 octombrie 2010

Acel inceput ar fi putut fi sfirsit


2 aprilie 2010, ora 16:30

Sint, deja, nervos. Pina la ora intilnirii mai e jumate de ora, iar eu inca n-am gasit nimic violet. Ce sa fac, intotdeauna mi s-a parut o culoare imposibila, cel putin pentru un barbat. In fine, ma decid : mai bine ajung la timp, chiar daca n-am nimic violet !

Noroc ca traficul, uneori imposibil, este azi, cine stie cum, acceptabil. Ajung, la fara 3 minute, in Parcul Operei !

Ma frec la ochi. In parc, nimeni ! Ma rog, mint un pic. E o familie cu doi copii, care se bucura de caldura placuta a unei dupa-amieze insorite de aprilie. Atit !

Trebuie sa admit ca imi scapa ceva. Nu, nu ca-n cintecelul ala italian care a luat, cindva, « Il zechhino d`oro » : Mi scappa la pipi, papa !

In fine, renunt sa imi mai dau cu presupusul. Oricum, mai e o speranta : intilnirea de la ora 19 :00, de la Universitate. Pina atunci, dau o fuga in Cismigiu, sa chibitez o partida de sah.

Ora 19 :00, Piata Universitatii, in fata Teatrului National

Privesc cu teama, si mi se stringe inima cind zaresc un grup de vreo 50 de persoane, majoritatea purtind cite ceva violet. 

(Lilick sustine ca eram 70-80 ; admitind ca ea a apreciat mai bine ca mine, trebuie spus ca aici erau inclusi : un catel, doi copilasi dulci foc, oameni de televiziune, ziaristi, SRI-isti si ce-or mai fi fost pe-acolo.)

Nefiind pe bile, ca Inter-ul, ma clatin periculos. “Cum, noi sintem urmasii Romei, care bem tutun?” De noi o sa se sperie Basescu, si-o sa-si bage mintile in cap?

Am stat, am vorbit, ne-am mai descarcat un pic oful. Ne-am cunoscut. Am vazut, pentru prima oara, pe Lilick, pe Theodora si, cred, pe Vania. (Daca gresesc, imi cer scuze.)

La final, un grup consistent a plecat spre o cafenea. Eu, nu. Aveam un gust prea amar in gura.

Nu, nu poti spune ca ala a fost un inceput. Ba chiar, ar fi putut fi un sfirsit, daca marinelul nu si-ar fi pierdut, cu totul, simtul masurii. Poate ca anemia protestului nostru de-atunci i-a dat curajul nebunesc de-a crede ca poata sa faca orice. Chiar ORICE ! Si, pina acum, a putut! Sa vedem ce-o mai fi ...

Aud voci, in blogosfera, vorbind de un nou protest violet. Tot ca ala ?

8 comentarii:

Vania spunea...

Dacă-i ficţiune, eu eram, dacă-i pe bune, n-am fost eu, căci stau în Timişoara...

Lilick spunea...

Am zis si eu 50-70, avand in vedere ca erau si ziaristi si restul enumerati de tine. Da, ok, poate Basescu a ras atunci. Nu i-a placut asa, are acum "javra ordinara". :) Daca lumea nu a stiut sa iasa la lupta de idei, sa iasa cand le chioraie matele. Da, o sa iesim pe 10.10.'10 la 10:10 cu un mesaj simplu: "10 ani cu Basescu e prea mult!" :)

Augustin Radescu spunea...

Vania, scuze, era cineva care semana bine ...

Augustin Radescu spunea...

Lilick, asta zic si eu: daca nu l-ar fi pufnit risul, ma tem ca ala ar fi putut fi sfirsitul. Dar, cum puterea nemasurata ia mintile ...

renata spunea...

Augustine, nu mai zic că am dat de două ori click, fiindcă data din text mi se confunda în creier cu data postării...
Probabil că asta ne strică: vorbim prea târziu despre evenimente care ar fi putut fi utile, dacă n-am fi tăcut la momentul producerii lor.

Augustin Radescu spunea...

Renata, rareori e prea tirziu. Mai mult, uneori, desi pare prea tirziu, e, de fapt, prea devreme ...

nicole spunea...

Trebuie sa mai incercam. Pana la urma vor intelege si ceilalti romani ca sunt "cetateni" nu stafii.
Deci ne vedem pe 10. 10 chiar cu riscul de a fi cateva zeci. Bine ca exista si opozanti ai regimului fascist (si stalinist ;) ) al lui basea.
Din principiu (unii) sau de foame (cei care au tacut pana acum) vor iesi pana la urma sa scuture pedeleprele de la putere.

Augustin Radescu spunea...

Nu, Nicole, nu trebuie sa "mai incercam". De data asta trebuie chiar S-O FACEM. E ca lasatul de fumat: daca te tot lasi de 100 de ori, nu mai ajungi niciodata la rezultat.