Reclamatie la N.Z.S.A.

Am aflat recent, pe scurse, ca madam Messerschmitt  – Hahaiala ar fi reclamat Antena 3 (cu tot cu invitati) la New Zealand Sports Academy, pentru placaj inalt (la git, pentru necunoscatori, sau la jugulara). Se pare ca Mugur Ciuvica si Bogdan Chireac vor fi obligati, daca vor fi gasiti vinovati, sa execute, in piata Victoriei, dansul razboinic Haka, varianta singeroasa, secondati de Mircea Badea, cu  pardonul acoperit cu pene de kiwi!

Sa ne mai si rideam! Daca mai puteam...

Stiu, la sfirsit o sa ziceti ca nici macar nu-i de ris ! Mai ales in contextul dat.

Recent, o ruda de-a mea, persoana respectabila de altfel, a incercat un dublu flick cu triplu echer, in bucatarie. Rezultatul, pe masura asteptarilor : fractura dubla deschisa de tibie si peroneu. Trecind prin purgatoriul tuturor celor inevitabile in asemenea situatii, iata sosit momentul ca persoana respectiva sa inceapa recuperarea, dupa ce eu voi fi gasit pe internet aparatura necesara.

Dar mare ti-e Internetul, Doamne ! Utilajele cele mai speciale, dintre care am retinut doua, pentru voi:

1)    Cadru de mers pliabil (!) pentru copii cu 2 roti (!!)

Avind in vedere virsta respectabila a persoanei in cestiune, m-am decis sa nu achizitionez produsul, ca fiind inadecvat, desi m-am perpelit fo jumate de ceas sa-mi imaginez macar cum arata (din pacate, o imagine nu era atasata!)

2)    (aici sa va vad!) Elevator pentru bolnavi cu motor!! 

Nu m-am putut abtine sa cer o mica lamurire suplimentara : diesel ? Voi ce credeti ?
P.S. Oare nu cumva era mai corect "bolnavi cu motorul"? Intreb si eu, ca inginerul ...
P.S.2  Si tot la capitolul asta, dar din domeniul alimentar: am vazut intr-un galantar niste "brinza de capra maturata", probabil confirmarea proverbului geto-dac conform caruia capra batrina face brinza buna!

Amintiri din copilarie

Am copilarit intr-un cartier marginas al Bucurestiului, unul cu o faima nu dintre cele mai bune! Drept urmare, poate ca o forma de mimetism, pe la vreo 13 ani ma incaieram una-doua, cu rost si, mai ales, fara rost, fara sa tin seama de sortii de izbinda, pe motive dintre cele mai bizare. Orice afront, cit de mic, cit de cit real, putea fi stins doar cu un pumn zdravan in nasul celui ce ti l-a adus, daca nu cu un ochi umflat. Pe loc si fara cea mai mica ezitare, indiferent de calibrul adversarului! Evident, daca se putea …

Ca, uneori, ieseam cam „sifonat” din aceste confruntari, chiar nu mai conta! Macar incercasem!

Intr-o seara, insa, mi s-a intimplat ceva cu totul atipic, ceva ce-mi amintesc incredibil de bine, desi a trecut atita amar de vreme de-atunci. 

Ma indreptam agale spre casa, prin spatele unor blocuri noi. Rememoram evenimentele zilei, nu fara a fi atent la ceea ce se intimpla in jur. Ochii imi alergau in cap mai ceva ca lui MRU!

La un moment dat, am ajuns in dreptul unui maidan larg, pe care se depozitasera niste borduri si bolovani. Si, peste astea, erau depozitati vreo 6 baieti, majoritatea mai mari ca mine, care mincau seminte de floare ca de frica Militiei, fumau si scuipau, slobozind, cind si cind, cite o injuratura scurta, fara obiect dar extrem de colorata. Era evident ca se plictiseau de moarte, si asta niciodata nu era un semn bun!

Mi-am continuat drumul, incercind sa par cit mai calm si indiferent cu putinta, desi toate beculetele de alerta mi se aprinsesera, iar incordarea era maxima.

Cind am ajuns in dreptul lor, l-am auzit pe cel care parea mai mare intre ei, spunind scurt, cu voce groasa si linistita:

- Du-te, chiorule!

Din grup s-a desprins un mucos de vreo 7-8 ani, care a facut vreo 2 pasi spre mine si m-a strigat:

- Baiatu’, stai asa nitel!

As fi putut s-o iau la fuga; sint convins ca nu m-ar fi prins niciunul, in veci. La cite ore alegam eu, zilnic, dupa minge, eram superantrenat. Dar cum sa faci asa ceva?

M-am oprit si m-am intors spre el, cu convingerea ca nu urmeaza cea mai fericita seara din viata mea. Sigur, nu mucosul era problema; daca-i dadeam un dos de palma, s-ar fi invirtit ca titirezul ala de te imbia, din cind in cind, cu „luati Roma!”

Era limpede, insa, ca turma de pe bolovani chiar asta astepta.

In ciuda presentimentelor destul de sumbre, devenisem curios cum o sa incerce, Nichipercea, sa ma provoace. Cel mai probabil, avea sa-mi ceara o tigara. Apoi, probabil, 2 lei. Apoi, cine stie …

In timp ce eu faceam pronosticuri, el se apropia de mine.

Era o aratare tare ciudata: o piticanie cu mers leganat si lasind un pic piciorul drept in spate, cam mic pentru virsta lui, cu nas mare si par putin, parca adunat tot intr-o suvita rebela ce-i atirna pe frunte si, mai ales, cu doi ochi care se incapatinau sa nu priveasca, nicicum, in aceeasi directie simultan.

In momentul in care a ajuns linga mine, m-am hotarit sa-i devansez demersul. Am bagat mina in buzunar sa scot o tigara.

In clipa aia, cu o iuteala de care nu l-as fi crezut in stare, s-a lasat putin in fata si m-a izbit, scurt, cu palma in obrazul sting.

Citeva clipe n-am reusit sa inteleg ce s-a intimplat. In primul rind, eram uluit de viteza palmei! In alte vremuri, as fi dat vina pe pixelul albastru!! Apoi, fusese o palma moale si extrem de pufoasa, aproape ca o mingiiere!

In clipele mele de uluiala, michiduta mi-a intors spatele linistit si s-a inapoiat, cu mersul lui leganat, la bolovanul sau, in risetele aprobatoare ale gastii, la care s-a asociat si el, cu un hahait nefiresc, dar extrem de satisfacut. Se vedea ca nu-si mai incape in piele de mindru ce era!

Imi parea ca totul se incheiase, desi continuam sa nu inteleg. Am dus, instinctiv, mina la obrazul lovit si am descoperit, cu uimire, ceva care imi acoperea partea stinga a fetei: o hirtie maro, de ambalaj, unsa cu un strat gros de unsoare de caruta, care mirosea urit!

M-am intors pe calciie si am plecat incet, cu ochii inotind in lacrimile obidei. Mai ca m-as fi intors inapoi, sa-i rog sa ma bata!

M-a urmarit mult timp amintirea acelei intimplari. La un moment dat, parea chiar sa mi se fi sters cu totul din memorie. Ceva, insa, mi-a reamintit-o …

Sigur, maidanul cu bolovani nu mai e, de mult timp. In rest …

Egipt

Lovitura de stat? Ce face?? Pai sa fi vazut la noi, nene, asta-vara! Aia mai zic si eu!!