Si daca muta calul la b9?

Un bun jucator de sah analizeaza majoritatea mutarilor posibile ale adversarului. Evident, nu pe toate, ci doar pe cele care par a avea vreo noima. Iata de ce, mutarile – surpriza, acelea care indeobste nu pot fi anticipate (pentru ca, aparent, nu au niciun sens sau par, din start, foarte proaste sau absolut inutile), au, de multe ori, efecte remarcabile. Ele, prin efectul surpriza, pun pe picior gresit adversarul, il fac sa piarda mult timp si sa ia, deseori, o decizie gresita.

Este exact strategia hotului care striga „hotii!”: pentru orice om de bun simt sau de buna credinta e de neconceput asa ceva. Urmeaza momente de uluiala, de confuzie si incapacitate de reactie, de care hotul profita din plin.

Ideea ca Basescu se viseaza premier e considerata, de multa vreme, utopica. Multi analisti sau „analisti” (uneori chiar el insusi) ne explica, ori de cite ori au ocazia, ca Basescu nu mai are nicio miza, ca se va retrage la mosie, ca nu-l mai intereseaza voturile bla bla bla.

Si totusi, de citva timp incoace, prin tot ceea ce spune sau promite, Basescu nu face altceva decit sa incerce sa ne convinga cit de bun ar fi el ca prim-ministru. Se lauda ca ii invata el pe unii cum sa dea salarii si pensii, promite ca o sa „vorbeasca” el cu altii sa nu mai fie necesara acciza, ca aranjeaza el si drege el, si cite si mai cite.

Pare evident unde bate, si totusi nimeni nu se panicheaza, fiindca nu-l ia in serios. „Cine dracu’ l-ar numi pe el premier?” – parca s-ar intreba toti.

Dar daca muta calul la b9?

Va spun eu: va ajunge premier! Asta doar daca, nu cumva, cei ce conduc Romania (fata ei vizibila!) vor lua in calcul si varianta asta nebuna si vor pregati, din timp, mutarea de raspuns.

Pentru a fi mai clar, va propun urmatoarea extrapolare:

De cind USL-ul a preluat (?) puterea, a primit, mai mult sau mai putin explicit, de peste gard, citeva indicatii pretioase. Indicatii cu nume si prenume. Clare!

Daniel Morar este inconfundabil si indispensabil. Monica Macovei e farul calauzitor. Kovesi  e stilpul. Haineala e temelia. Curtea Constitutionala e baza. Si tot asa!

Rezultatul se stie: ne-am conformat intocmai si la timp, de fiecare data. Sa traiti!

Si-atunci ma intreb: dar daca auzim, intr-o dimineata, la aragaz, ca Basescu premier e … garantia stabilitatii, a continuitatii, a predictibilitatii, a democratiei, a anticoruptiei, a alea-alea si totu' absolut? Ai? Oare ce-am face?

Ce ziceti, domnu’ Antonescu? Ce ziceti, domnu’ Ponta? Ce-ati raspunde la o asemenea mutare?

Basescu, tot mai aproape de Ceausescu!

Sint, in ultima vreme, tot mai multe asemanari intre cei doi lideri comunisti ai Romaniei. Din pacate, pentru Basescu si pentru noi toti, sint si vor ramine pe veci citeva aspecte esentiale in privinta carora actualul „presedinte” nu-l va putea egala niciodata pe „tiranul din Scornicesti”. Ma gindesc, de exemplu, ca acesta din urma ne-a lasat cu una dintre cele mai consistente flote maritime din Europa. Basescu doar a condus-o! Nu?

As mai aminti ca, in decembrie 89, Romania avea o suma consistenta la pusculita, plus creante si mai consistente. Acum, ne cocosam sub povara datoriilor. ( Ma intreb si acum cine mama dracului a luat decizia acelui imprumut de 20 de miliarde, cu ce temei legal a decis si unde s-au dus banii). Dar sa revin la asemanari.

Imi staruie si acum in minte o imagine tulburatoare din `89, cu Ceausescu coborind din tab si privind in jur ca un animal haituit si incoltit, cu capul intre umeri. Si, nu stiu de ce, Basescu, mergind girbovit si uitindu-se piezis, dusmanos si temator , imi aminteste mereu acea imagine atit de veche. O sa spuneti, pe drept cuvint, ca e o chestie subiectiva si nerelevanta.

O trasatura comuna incontestabila insa este dragostea bolnava a ambilor pentru putere.

Se spune adesea ca puterea suceste mintile. Cu siguranta este valabil pentru oricine, intr-o masura mai mare sau mai mica. Dar cind aceasta dragoste ajunge la limita patologicului, determinind ruptura brutala si totala de realitate, consecintele sint catastrofale.

La fel ca si Ceausescu, Basescu se crede atoatestiutor si – inca – atotputernic. Frenezia cu care incearca sa convinga pe romani ca un premier asa capabil ca el nu vor gasi de-a lungul si de-a latul Europei (sa vina la mine sa-i invat – daca nu stiu le arat cum sa faca – cum sa-l las pe Ponta sa se duca acolo sa strice tot -  etc.) ne dezvaluie atit iluziile desarte in care inca se mai leagana, cit si groaza care il bintuie la gindul ca din decembrie 2014 va fi NIMENI.

Pare ireal dar, la fel ca si Ceausescu, Basescu se crede, INCA, iubit de popor. Ma rog, de o parte. Si daca in sondaje nu prea se lafaie, ar fi doar din cauza tonomatelor lui Voiculescu si, mai nou, Ghitza. De-aici concluzia lui ca, daca nu s-ar mai uita o saptamina la Antene, poporul s-ar intoarce cu fata spre el.

De-aici si credinta ca fara o uriasa campanie de intoxicare si fara o fraudare masiva, rezultatele referendumului de demitere ar fi fost cu totul altele. De-aia ne-a si sfatuit, initial, sa mergem cu totii la vot. Noroc cu baietii de dupa perdelute, care l-au sfatuit s-o intoarca repede din condei.

De-aici si placerea irepresibila cu care vorbeste despre sine la persoana a 3-a.

Cu toate astea (si cite altele), Basescu Traian este acum un barcaz care si-a pierdut si busola, si cirma. Nu mai stie calea cea dreapta si, chiar daca ar afla-o, nu o mai poate urma. De aceea, mi-e greu sa cred ca-si va termina mandatul la termen. Sint sigur insa ca, atit cit va mai sta la Cotroceni, ne va mai face inca mult rau. Eu, unul, ma astept la orice.