De ce i-or fi facut-o asa mica, asta-i o alta poveste. Probabil, oricum, cu cele mai bune intentii!
P.S. O lamurire pentru cei tineri, care n-au apucat sa guste din "binefacerile" comunismului:
S.R.L. = saptamina redusa (de) lucru !
Loc de intilnire al celor care NU cred ca A GINDI
contribuie,in mod simtitor, la incalzirea globala
Blog pamflet
Maare noroc am avut cu acest vecin dom’ Radescu. Fiindca le are cu tehnicile astea de reanimare, resuscitare, surexcitare si revigorare, ce n-ai vazut ! In citeva minute eram ca noua (ba chiar umpic mai vie ca de obicei !), doar ca uda toata. Pai de la atita apa ?!
Numai ca, orice om cu capul pe umeri, cind trece prin asemenea intimplari, chiar daca se termina cu happyend fericit, cade o tira pe ginduri si-si pune niste intrebari. Si, chiar daca nu stie raspunsul la ele, trage niste concluzii si ia niste hotariri.
Io asa am facut ! Si-am decis ca, in ciuda virstei mele destul de mature, a sosit timpul sa-nvat sa inot. Nu ca m-ar deranja sa mai fiu salvata de fo citeva dati, da’ te-ntrebi :
Daca vecinul meu, in loc sa se culce, cuminte, in patul sau, pleca la Tecuci ? Pe mine cine ma mai salva si restul ?
Asa ca uite-ma facindu-mi bagajele si plecind in satul meu natal, Codirlatele, 5 case spinzurate pe-o coasta de deal, unde inca mai locuieste bunica. Cit o mai locui si ea, ca aud c-o tunde in Spania, unde mimosa infloreste, chiar daca-i criza si la ei. Da e de-aia, neportocalie!.
Pentru cei care n-au capul pe umeri si nici nu citesc presa audio-vizuala, ar putea parea ciudat : ce sa caut eu la Codirlatele ?
Ei bine, le spui io : Multumita lu Nutza (cum care Nutza ??), daia-r Dumnezeu sanatate si o posetuta noua (noua, ca ea are destule, si inca de-alea de fixe), in sat s-a construit bazin olimpic acoperit, cu toate facilitatile pentru a putea gazdui Jocurile Olimpice din 2074.
Popa s-a jurat ca o sa boteze in bazin toti copiii care se vor mai naste in Codirlatele de-acu incoace !
Boteaza pe tatsu’, ca in sat nu s-a mai nascut un copchil de la revolutie, si nici nu sint semne, ca nu mai are nici cinse.
Asa ca, pina una-alta, a incercat sa ma boteze pe mine. Da’ n-am stat, ca am si eu principii, cum ar veni !
Inotul merge bine, am prins citeva miscari, si chiar inot un pic ca ciinele. Nasol e ca aci n-au tras si internet, ca era spaga prea mica si nu se merita deranjul, care se mai preteaza pentru un profit lesinat de 80%? Si ca sa va scriu tresa ma deplasez in comuna apartinatoare. Dar o fac, ca-mi sinteti dragi !
A voastra, madam Mimi, bibliotecareasa
Deoarece se pare ca absenta mea de pe cimpiile web nu a trecut cu totul neobservata, iata-ma dispusa sa sfisii tacerea ! N-am facut-o pina acum, asteptind ca vecinul de deasupra mea, domnu Radescu, sa va spuna, el singur, ceea ce considera cuviincios. Gestul sau cavaleresc de a-mi asuma mie insasi sarcina (ptiu!) de a va relata cele petrecute ma incinta si, totdeodata, ma obliga. Asa ca iata, pe scurt, ce s-a intimplat :
Intr-o dupa amiaza, spre seara, dom’ Radescu s-a intors de la un asa-zis « miting al nemultumitilor ». A trecut pe la mine sa bem o cafea si sa-si verse focul : era ud fleasca, inghetat si obosit, ragusit dar, cu deosebire, din cale-afara de dezamagit ca la miting n-au fost prezenti mai mult de 7k concetateni, multi din provincie. Am baut cafeaua, apoi a urcat la el, sa faca o baie fierbine, dupa cum spunea.
A dat drumul la apa si s-a bagat putin in pat, sa se incalzeasca. Evident, a adormit instantaneu, iar ceea ce-a urmat e lesne de inteles.
Apa s-a scurs incet-incet in balconul meu care are o deschizatura deasupra, dar in rest este inchis absolut ermetic. In el apa s-a adunat, si s-a adunat, si s-a tot adunat.
In momentul in care usa balconului n-a mai rezistat presiunii, un adevarat tzunami s-a napustit asupra mea, izbindu-ma de mobila de prin casa, trintindu-ma si acoperindu-ma.
Fara indoiala, s-a intimplat un miracol : la citeva momente dupa aceea, vecinul meu s-a trezit si, dindu-si seama ce s-a petrecut, a alergat intr-un suflet la mine. M-a gasit prabusita pe jos, cu fata in apa si fara suflare. (Mai e)