Ba mirlane, poporul roman, daca te-a votat, te-a votat presedinte, ba, nu imparat!!!

Tineti minte 3rei cuvinte:

CAPRA VECINULUI MOARE, DAR NU SE PREDA!!

miercuri, 9 noiembrie 2011

La urma urmei, ce-i aia, democratie?

Pare simplu: demos, adica popor, si kratos, cum ar veni, conducere. Pare, dar nu prea e! Ca nu poate el, poporul, sa negocieze cu FMI-ul. Si nici nu poate, acelasi popor, sa mearga in vizita la familia Stan. Cum care Stan? Pai Kazahstan, Uzbekistan, Tadjikistan, Turkmenistan sau … Wallis & Futuna. Si multe altele nu poate el, poporul, sa faca cu mina lui. Si-atunci, ii pune pe niste unii, de obicei aia de mint mai frumos, sa faca toate astea in numele si dupa pofta lui.
Iar alesii astia fac ceea ce au fost pusi sa faca, cu toata priceperea si buna-credinta!
Asta in filme! Sau in unele tari indepartate, unde cred ca le pune ceva in mincare …
Democratia asta poate fi recunoscuta dupa citeva semne, zise de catre unii principii, cum ar fi suprematia legii, sau separatia puterilor in stat. Nu le cautati, insa, pe la noi; exista nenumarate feluri infinit mai putin plictisitoare si inutile de a pierde timpul!
De la guvernul asa-zis Boc vom afla ca legea se aplica daca si cind e convenabil, iar de la presedintele auto-declarat „jucator”, ca el are, totusi voie. Sa ce? Sa orice!
Daca vei intreba un prapagandist portocaliu, o sa-ti spuna, cu siguranta, ca avem mai multa democratie decit meritam.
„Pai daca n-ar fi democratie, ati mai putea voi injura presedintele?” - te va intreba el, cu zimbet timp dar victorios, convins ca te-a facut una cu pamintul.
Unui politruc de-asta, i-as propune un test: sa mearga el fo niste anisori la odihna si recreere la Jilava intr-o garsoniera, unde sa aiba la dispozitie piine, apa, paie si dreptul de a injura, de dimineata pina seara, pe cine vrea muschii lui. Si-apoi, adapat pe saturate la izvorul acestei democratiei orale, sa vina sa ne mai dea si alte lectii pline de tilc si intelepciune!

8 comentarii:

theodora0303 spunea...

Sunt de acord .. am intalnit si eu insi care mi-au dat acesta replica

Augustin Radescu spunea...

Calitatea cea mai de pret la astia nu e nici inteligenta, nici priceperea sau competenta. Daca sint obedienti (cu cine trebuie), e perfect. Sa ne-amintim de Bobu si Postelnicu! Nimic nou sub soare ...

Bibliotecaru spunea...

Democraţia originară, cea ateniană, era exercitată în mod direct prin faptul că fiecare participa la hotărârile comunităţii. Cu alte cuvinte democraţia înseamnă ca fiecare să hotărască cum anume este societatea în care trăiesc.

Cum este democraţia reprezentativă?

Fiecare cetăţean are o voinţă politică proprie. Anumiţi cetăţeni participă în alegeri expunându-şi voinţa proprie. Cetăţenii care sunt de acord cu voinţa politică proprie a celui care candidează, îşi exprimă votul pentru el. La finele alegerilor se numără voturile fiecăruia şi se va constitui un grup de reprezentanţi care va constitui totodată ponderi aproximative ale voinţei publice.

De exemplu, să spunem că legea educaţiei are 5 variante, A, B, C, D, E. În alegeri pentru parlament sunt în fiecare colegiu 5 candidaţi, fiecare cu câte o variantă de lege a educaţiei, conform cu voinţa sa politică. Atunci cei cinci candidaţi din colegiu vor primi voturi fiecare după cum populaţia îşi polarizează voinţa politică pe cele 5 variante. Conform legilor reprezentării (care ţin de aceleaşi reguli ca şi statistica), la nivel naţional vom avea un Parlament format din oameni cu voinţe politice care vor reprezenta polarizarea voinţei politice a cetăţenilor, adică dacă x% cetăţeni sunt de acord cu varianta A, în urma alegerilor aproximativ x% dintre cei aleşi sunt promotori ai variantei A.

Cum se întâmplă totul efectiv. Fiecare candidat ar trebui să vină în campania electorală cu iniţiativele legislative pe care doreşte să le depună în cei 4 ani de activitate parlamentară şi acestea reprezintă voinţa lor politică. Cetăţeanul citeşte aceste iniţiative şi alege candidatul cu iniţiativele cele mai apropiate de voinţa sa politică. Au loc alegerile, Parlamentul transpune prin reprezentare polarizarea socială. Cei aleşi vor depune şi vor susţine iniţiativele despre care au vorbit cetăţenilor în campania electorală... astfel actul democratic se închide. Un parlamentar îşi va susţine în parlament propria voinţă politică care este aceiaşi cu voinţa politică a celor care l-au ales.

Bibliotecaru spunea...

De ce nu funcţionează democraţia?

Oamenii vin în alegerile parlamentare cu "programe" tâmpe ce nu au legătură directă cu parlamentul, respectiv măriri de pensii şi salarii, km de autostradă, bani mai mulţi pentru şcoli şi spitale... Mai vin cu nişte sacoşele, mai vin cu nişte propagandă, mai vin cu ceva delaţiuni mincinoase despre adversarul politic.

Oamenii merg la vot pentru a alege oameni şi partide, nimeni nu prezintă în campania electorală vreun proiect legislativ, respectiv nici un alegător nu votează un proiect legislativ. Practic nici candidatul nu-şi exprimă o voinţă politică în campanie, nici alegătorul nu-şi exprimă voinţa politică prin vot.

Dacă votul candidaţilor se face pe seama ochilor frumoşi, cetăţeanul oferă politicienilor un fel de cec în alb pe care fiecare politician îl completează cum doreşte apoi. Politicianul nu are nici un fel de voinţă politică, susţine în prostie o bătălie politică împărţindu-se aberant într-o poziţionare Putere Opoziţie împotriva Constituţiei (care cere separarea puterilor în stat). Unii vor susţine iniţiativele guvernului şi ale partidului "La Putere", alţii vor fi împotriva iniţiativelor Guvernului şi ale partidului "La Putere". Dacă nici măcar parlamentarii nu au voinţă politică ci sunt simpli jucători ai războiului politic mânaţi de la spate de "disciplina de partid", cu atât mai mult nu au cum să reprezintă voinţa cetăţenilor (asta în plus de faptul că nici votul nu reprezintă voinţa cetăţenilor). Iată o nouă încălcare a Constituţiei care spune că nimeni nu poate să exercite suveranitatea în interes personal sau de grup...

Sper că acum aveţi o reprezentare mai concretă a valorilor democratice.

madam Mimi spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
madam Mimi spunea...

Domnu Radescule,
Sincera sa-ti spui, io nu stiu egzact ce-i aia democratie. Da’ crez ca democratia este cind oamenii se pupa, nu se-njura!
Acu, trec peste ca io nu l-am auzit pa nimeni injurind pa presedinte. Decit poate umpic, in parc, la piata, pa strada, in masina o suta saptejnoo, la servici, in baie, la mare sau pe dumneatale, in somn. Dar atita!
Io, de-njurat nu l-am injurat, da' pa marinelu asta bolnav de putere nu l-am votat niciodata, nici ca presedinte, ca Arogantu era de 1000 de ori mai bun ca el (ei, am rotunjit, ca-mi dadea cu zecimale!), nici ca primare, ca pe-atunci nu aveam inca cetatenie de Bucuresti. Si oricum, cind ii vad cautatura aia de om care ti-o coace, n-as avea incredere nici sa bea o stecla de vizichy in favoarea mea.
Altfel, ma bucur sa salutez pa confratele bibliotecar care imediat se vede, dom'le, omu citit, cum a zis-o!
Hai ca ne mai citim!
Mimi Neacsu, bibliotecareasa

theodora0303 spunea...

@madam Mimi
Foarte bine explicat doamna Mimi
Felicitari!

Augustin Radescu spunea...

Domnule bibliotecar(u), multumesc pentru expozeul, pe cit de util, pe-atit de folositor.
Nu stiu de unde a rezultat ca aspectele pe care le-ati prezentat mi-ar fi fost straine, ca poza nu mi-am pus-o pe blog. E drept ca noi, politehnistii, nu prea le-avem pe-astea cu democratia, dar, chiar asa?
E drept, poate titlul postarii mele nu a fost foarte inspirat. Mergea mai bine ceva de genul “La urma urmei, ce-i aia, democratie? Intrebare retorica!”
Ceea ce chiar n-am inteles este cum devine cu politicianul care se imparte “într-o poziţionare Putere Opoziţie împotriva Constituţiei (care cere separarea puterilor în stat)”. Adica Opozitia ar fi una dintre puterile statului? Sau Constitutia?
Nu ca ar conta, dar, in fine ...
Oricum, mi-a placut aia de final: “Sper ca acum aveti o reprezentare mai concreta ...”
Nu, din pacate, reprezentarea mea n-a devenit cu nimic mai concreta, probabil o sa vin la toamna!
Cu speranta ca aveti si simtul umorului, va asigur ca sint incintat sa ma mai vizitati, dar nu exagerat de “ex cathedra”