Redevenind (nu pentru multa vreme!) serios, trebuie sa marturisesc sincer ca "bagarea mea in seama" ma onoreaza. Asa incit, nu pot decit sa multumesc organizatorilor, celor ce m-au nominalizat si, cu deosebire, celor care m-au votat; de asemenea, sa felicit invingatorii. Cum ar veni, onoare muncii!
sâmbătă, 27 februarie 2010
Cel mai bun ... cititor !?
Redevenind (nu pentru multa vreme!) serios, trebuie sa marturisesc sincer ca "bagarea mea in seama" ma onoreaza. Asa incit, nu pot decit sa multumesc organizatorilor, celor ce m-au nominalizat si, cu deosebire, celor care m-au votat; de asemenea, sa felicit invingatorii. Cum ar veni, onoare muncii!
joi, 18 februarie 2010
De ce scriu cu î din i
Numai ca s-a gasit un individ (nu tocmai intreg la scafirlie, veti spune), care sa ia dictionarul limbii romane, pagina cu pagina, sa se aplece asupra provenientei fiecarui cuvint care facea obiectul schimbarii DICTATE de Academie, si sa contabilizeze rezultatele. (Pentru cei care inca n-au inteles, individul eram chiar eu!) Surpriza uriasa !
Prima constatare : circa 55% dintre cuvintele « schingiuite » de Academia Romana NU provin din limba latina ! Cum, stilcind niste cuvinte de origine slava, maghiara, turca sau germana, modificindu-le samavolnic ortografierea, demonstram originea latina a limbii romane ? Nu cumva putem vorbi, mai degraba, de o « hiperlatinizare fortata »?
Sa vedem, insa, ce este cu cele 45 de procente ramase (cuvinte de origine latina): dintre acestea, circa 49% (jumatate !) nu se apropie cu nimic de varianta latina din care provin si care, pe pozitia respectiva, avea alte litere decit a.(saminta-sementia, pamint-pavimentum etc) sau chiar se departeaza de forma latina, care continea, in locul cu pricina, chiar litera i. Iata doar citeva din multele exemple de barbarie comisa de Academia Romana, in numele unor idealuri nobile. A ride-ridere, riu-rivus, luminare-luminaria, zina-diana, stringe-stringere sint cuvinte care se departeaza astfel, prin modificarea decisa, de forma lor latina.
In privinta gerunziului, sursa importanta de cuvinte continind litera î in interior, proportiile descrise mai sus se pastreaza.
Cit despre interjectii si, mai ales, onomatopee, masura Academiei poate stirni doar zimbete. Oare ciinii din Roma antica miriiau sau ... maraiau ?
Cu scuze pentru cei pe care i-am obosit cu acest excurs pur tehnic, conchid :
Domnilor academicieni, lasati-ma sa RID!☺☺☺ Nu vreau sa RAD, e bine ?
luni, 8 februarie 2010
Sa iubesti inseamna sa nu gindesti? Dar invers?
E incitant sa pui asemenea intrebari. Pentru cei carora le adresezi, dar si pentru tine. Sigur, a pune intrebarea nu inseamna, INCA, mare lucru. Cel putin asa pare, la prima vedere.
Eu, unul, am mostenit de la un bun dascal, bun pedagog si mare caracter, convingerea ferma ca, uneori, o intrebare bine pusa poate valora cit un raspuns. E, cumva, ca "aflamurile" de la aritmetica, v-amintiti? Daca stiai sa pui intrebarea potrivita, cea mai incilcita problema se transforma intr-o joaca! Sau ca la gramatica. Ca-n bancul acela cu "Venea o moara pe Siret": Cine omoara pe Siret? Venea! Asadar, subiectul propozitiei este Venea! ☺
Cei mai circotasi dintre voi vor protesta, vehement, fata de o asemenea abordare: "fapte, nu vorbe, ca de vorbe ne-am saturat! Facaleti, nu vorbareti!"
Ca rabinul din Falticeni, voi spune: "Si voi aveti dreptate!" Atunci, la treaba! Aux armes, citoyens! Adica, mai exact, la raspunsuri! Se-ncumeta cineva?
VADEMECUM
Asa cum spuneam din start, cei care gindesc sint, potential, prietenii mei. Ceea ce inseamna ca nu e suficient, dar e un bun inceput. Ceilalti au tot ce le trebuie pentru a NU fi prietenii mei. Adica, pentru asta nu le mai trebuie nimic.
Pentru cei din prima categorie, voi incerca sa fiu o gazda buna, primitoare. O sa gasiti aici o pagina cu glume, una dedicata sahului, una cu probleme de logica sau intrebari pe care o sa va mirati ca (inca) nu vi le-ati pus; in fine, o sa dedic o pagina celor ce indragesc matematica (cu precadere cea recreationala) si cine stie ce mi-o mai trece prin cap. Iar in prima pagina, o sa incerc sa va stirnesc curiozitatea si reactiile, aruncindu-va, cit mai des, tot felul de manusi. Astept de la voi raspunsuri inteligente si, in acelasi timp, dialoguri elegante : faptul ca-i spui preopinentului « boule », desi recunosc ca este un argument important, nu-l face nici pe el bou, nici pe tine mai destept decit esti ! Exagerez, desigur !