Al meu e tare bun: nu face pe el, nu ma scoala noaptea ... Ma rog, nu INCA!
Am auzit eu ca unii "parinti", inainte de a se aseza in fata tastaturii, ii pun pe cintar! Cica, le fac “proba scrisului”. Adica, mai pe inteles, vor sa vada cit au mai luat la un post.
Nu-s de parerea asta! Lasa-l, dom’le, sa fie mai minion. Sanatos sa fie!
Altii, cum le face blogul cite o nefacuta, dau fuga prin vecini:
“Vecina, am venit sa-mi dai o ceasca de ulei, sa pun la mincare, c-am ramas fara. Apropo, ai auzit ce-a mai facut ala micu’ al meu?” Sau: “Vecinico, al dumitale stie (poate) (vrea)...? Ca al meu ... Daca nu crezi, iti las un link...
Si da-i, si toaca!
Eu nu-s dintr-aia. Ma rog, nu INCA! Oare asta inseamna ca nu sint (inca) bloger? (*)
Sigur, odata cu virsta (a lui, dar si a ta), cresc si grijile. Ca in orice activitate care presupune/impune socializare, apar intrigile, pasiunile, orgoliile. Bisericute! Birfe... Cine, ce-a mai facut, cu care... De ce? De cite ori? Cum? Beep!
Se nasc (mez)aliante... Se (des)fac prietesuguri.
Piriciunile sau amenintarile (te spun "la tovarasa!"). Trocurile (Eu pe-al tau, tu pe-al meu....) Si cite si mai cite.
Te ingrozesti. Eu nu! Ma rog, nu INCA!
Mai fac si cite-o boala. Ma rog, astea, ale copilariei. Sigur, exista tot felul de vaccinuri dar, stii cum e: unele sint expirate sau inadecvate, altele sint Placebo. Altele fara licenta... :)
Si uite-asa, iti face febra, si stai si tremuri linga el. Chemi doctoru’, ala nu vine ...
De-ti vine sa zici, cine dracu’ m-a pus, dom’le? La ce mi-a trebuit belea pe cap?
Da, dar cind iti vine acasa cu coronita, iti place? Dar cind ti-l scuipa unii de-l albesc, cica sa nu se deoache, cum e?
C-asa sintem noi, unii: am vrea sa ne bucuram de toate calitatile, dar sa nu suferim pentru niciun defect. Ti-ai dorit blog? Atunci, sufera! Si bucura-te, totodata!
Asa incit, la treaba! Ia-o de la capat!
Citeodata, o nimeresti! O tema de mare actualitate. Interes nebun! Vin postarile, ca fluturii la felinar. Nu prididesti sa raspunzi. Si te simti asa, cumva, de-ti vine sa fredonezi!
Tu! Eu nu! La mine nu vine nimeni... Ma rog, nu INCA!
-------------
(*) De ce scriu “bloger” si nu “blogger”? Stiti, desigur, diferenta dintre un psihopat si un nevropat. Ei bine, eu, care nu-s psihopat, as (cam) sti povestea cu dublarea consoanei finale, dar asta ma enerveaza.
Serios vorbind, as raspunde cu o alta intrebare: atunci, de ce bloggeri si nu bloggers?
In fine, n-as vrea sa insist asupra subiectului; parca vad ca “prietenii” mei de la Academie, aia care mi-au scos peri albi cu scrierea “cu î din a”, vor gasi aici inca o chifla (dulce) de mincat. Nu vreau sa le dau idei! Ca nu merita!
Am auzit eu ca unii "parinti", inainte de a se aseza in fata tastaturii, ii pun pe cintar! Cica, le fac “proba scrisului”. Adica, mai pe inteles, vor sa vada cit au mai luat la un post.
Nu-s de parerea asta! Lasa-l, dom’le, sa fie mai minion. Sanatos sa fie!
Altii, cum le face blogul cite o nefacuta, dau fuga prin vecini:
“Vecina, am venit sa-mi dai o ceasca de ulei, sa pun la mincare, c-am ramas fara. Apropo, ai auzit ce-a mai facut ala micu’ al meu?” Sau: “Vecinico, al dumitale stie (poate) (vrea)...? Ca al meu ... Daca nu crezi, iti las un link...
Si da-i, si toaca!
Eu nu-s dintr-aia. Ma rog, nu INCA! Oare asta inseamna ca nu sint (inca) bloger? (*)
Sigur, odata cu virsta (a lui, dar si a ta), cresc si grijile. Ca in orice activitate care presupune/impune socializare, apar intrigile, pasiunile, orgoliile. Bisericute! Birfe... Cine, ce-a mai facut, cu care... De ce? De cite ori? Cum? Beep!
Se nasc (mez)aliante... Se (des)fac prietesuguri.
Piriciunile sau amenintarile (te spun "la tovarasa!"). Trocurile (Eu pe-al tau, tu pe-al meu....) Si cite si mai cite.
Te ingrozesti. Eu nu! Ma rog, nu INCA!
Mai fac si cite-o boala. Ma rog, astea, ale copilariei. Sigur, exista tot felul de vaccinuri dar, stii cum e: unele sint expirate sau inadecvate, altele sint Placebo. Altele fara licenta... :)
Si uite-asa, iti face febra, si stai si tremuri linga el. Chemi doctoru’, ala nu vine ...
De-ti vine sa zici, cine dracu’ m-a pus, dom’le? La ce mi-a trebuit belea pe cap?
Da, dar cind iti vine acasa cu coronita, iti place? Dar cind ti-l scuipa unii de-l albesc, cica sa nu se deoache, cum e?
C-asa sintem noi, unii: am vrea sa ne bucuram de toate calitatile, dar sa nu suferim pentru niciun defect. Ti-ai dorit blog? Atunci, sufera! Si bucura-te, totodata!
Asa incit, la treaba! Ia-o de la capat!
Citeodata, o nimeresti! O tema de mare actualitate. Interes nebun! Vin postarile, ca fluturii la felinar. Nu prididesti sa raspunzi. Si te simti asa, cumva, de-ti vine sa fredonezi!
Tu! Eu nu! La mine nu vine nimeni... Ma rog, nu INCA!
-------------
(*) De ce scriu “bloger” si nu “blogger”? Stiti, desigur, diferenta dintre un psihopat si un nevropat. Ei bine, eu, care nu-s psihopat, as (cam) sti povestea cu dublarea consoanei finale, dar asta ma enerveaza.
Serios vorbind, as raspunde cu o alta intrebare: atunci, de ce bloggeri si nu bloggers?
In fine, n-as vrea sa insist asupra subiectului; parca vad ca “prietenii” mei de la Academie, aia care mi-au scos peri albi cu scrierea “cu î din a”, vor gasi aici inca o chifla (dulce) de mincat. Nu vreau sa le dau idei! Ca nu merita!
Postări
9 comentarii:
Să-ţi spuie mandea, că-i psihopat: să scrie BLOGĂR!... :))
PS
sincer, a privi un blog drept un copil, nu mi-ar fi dat prin nevropatul neuron de baci... că poate m-aş fi apucat şi io de moşit... deşi, vezi bine, pentru mine şi a griji de blogul altuia, mă rog, alteia, mi s-a părut prea greu...
oare pentru că ai mei pruncuţi încă mai tre şterşi de muci, poa că d-aia nu-mi vine să dau cu mucii-n fasolea propriului blog...
PPS
cu î-ul, eram fan, ca tălică, dacă aşa mă învăţară comuniştii în şcoală - şi aia era ŞCOALĂ, nu miştocăreala d-acuma; asta până m-a adus profesia cu spatele la zid; şi, cum ceea ce mi se publică mie nu apare în jurnalul, volens-nolens, tre să scriu cu desuetul â... ş-apoi, ce-are-a face Academia cu filologia?! că doar nu filologii au propus ineptele măsuri de „actualizare” a limbii române cu inepţiile de tot felul de au alambicat minţile românilor; c-om mai avea un pic, şi-om scrie într-un fel şi ceti altfel, ca ăia din Englitera...
PPS
mă, da chitros eşti, de ţii blogul pe moderare sută-la-sută! tălică şi instalatorul ce staţi cu tri lacăte unul peste altul; mă rog, tălică ce-i luaşi locul, că dânsu tumna ce se demisionă din postul de blogăr...
@ Leo, povestea cu î din i chiar nu are legatura cu comunistii (na, c-am comis si-o CUCO-FONIE din cauza ta), dar nici schimbarea produsa de fizicienii, medicii, chimistii sau... alchimistii din Academie n-are legatura (desi ei asa au vrut sa demonstreze!)cu anticomunismul!(vezi si comentariile de la postarea mea dedicata acestui subiect).
Cit despre "puiul de blog", cita grija trebuie sa ai de el, sa vezi cu cine se-nhaiteaza, daca nu se dezveleste noaptea si daca nu mai sparge, cind si cind, geamurile vecinilor, ehei! E greu! Da' las', ca se face el mare!
Cit priveste lacatele, ia-ma incet, ca am pornit de la zero barat.
Dacă tot faci analogia copil - blog , atunci hai s-o continuăm .Postările astea pe blogurile altora e ca onoratul invitaţiei la nuntă .Te duci acum la nunta copilului altuia gândindu-te că va veni vremea când vei fi în locul lui , făcând invitaţii , arvunind muzica şi aşteptând cu sufletul la gură mesenii . Partea bună în acest moment cu mine este că n-am blog , aşa că eşti scutit de contraserviciu . Ce să-ţi urez ? Să fie într-un ceas bun şi la câţi mai mulţi vizitatori.Când copilul va avea vârsta de 1000000 de accesări ( sau cum s-or chema ),să dai petrecere mare să bată vecinii de blo(c)g în calorifere .
@ contele
Alteta, multumesc atit de vizita, cit si de urari. Si poate n-o fi ultima! Acu', daca tot erai pe-aici, ai fi putut sa-mi raspunzi la o-ntrebare ce ti-am lasat in alta scorbura de copac. Adica eficientizare, ce mai, ca sa ti-o zic de la obraz. Ca noi, plebeii, mai usor cu rafinamentele, ne stii!
Da' chermeza sa stii ca fac, doar nu m-o durea tastatura!
Eu ştiu că m-am străduit să răspund la toate întrebările . Ar fi de mirare să-mi fi scăpat vreuna .Ei , dacă m-ai provocat , hai să vedem care-i mai bun cititor : eu sau tu ? Care este întrebarea ce-a rămas , zici tu ,fără răspuns ?
Conte, iti furnizez, cu copy/paste, intrebarea
de pe firul "La multi ani!" (de fapt, cam o intrebare si jumatate, daca stau sa ma gindesc "twice"!!)
"Dar spune-mi, rogu-te: mi-ai vizitat cumva blogul? Ca la festivitatea de premiere mi-e greu sa cred ca ai fost, fara sa vii sa ma urechezi pentru insolenta!"
Sigur, acum pare usor caduca (prima parte), dar la momentul respectiv...
N-am fost eu olimpic la matematică dar dacă mă chinui niţel...Să vedem cum sună problema .
Dacă am o întrebare care de fapt nu e o întrebare ci una şi jumătate şi la care s-a răspuns implicit la prima parte rămânând astfel o jumătate de întrebare , să se afle răspunsul corect la ce a mai rămas din ipoteză în condiţiile date . Răspunsul este " Nu , n-am fost".După acest efort intelectual eu mă opresc , nefiind foarte convins că nu contribui la încălzirea globală .
Trimiteți un comentariu