Sint sigur ca vor fi unii cam nedumeriti. Despre cine vorbesc: despre mine sau despre Postelnicu?
Poate unii nu-si mai amintesc cine a fost Tudor Postelnicu. Poate altii n-au stiut niciodata! Norocul lor!
In amintirea multora staruie cuvintele fostului activist comunist si ministru al securitatii ceausiste, care explica astfel, la proces, faptele pe le comisese in slujba dictatorului. Sigur, nu ne puteam astepta la explicatii prea savante de la un om cu o cultura precara dar, daca au fost sincere, aceste cuvinte spun, totusi, ceva. Si, in orice caz, dupa ele nu mai e mare lucru de adaugat.
Sint si azi oameni care pun umarul, cu mare rivna, la edificarea unei noi dictaturi. Oameni cu mult mai multa minte decit Postelnicu. Oameni cu mult mai multa carte. Citiva dintre ei, intelectuali autentici.
Mai mult, unii au chiar nesimtirea fara margini sa rosteasca cuvintul dictatura cu voce tare, fara nicio jena. Cred ca, daca unul dintre demnitarii comunisti ar fi scapat un asemenea cuvint, in public, ar fi infundat puscaria. Concluziile le trageti singuri.
Si totusi (sau poate tocmai de-aia), ar fi vreunul dintre acesti noi simbriasi ai dictaturii, aceste lichele de tip nou in stare sa spuna cindva, la o adica, ceva similar spuselor lui Postelnicu?
Sau, mai degraba, ne-ar plimba un pic prin opera marilor filosofi ai lumii si teoriile lor cele mai criptice, apoi ne-ar invirti de citeva ori in jurul ciresului si ar despica firul in 3,14, pentru a concluziona, in final, ca, vezi bine, dobitocii sintem chiar noi!
Si, la urma urmei, daca ar avea dreptate?
Postări
19 comentarii:
Stări de spirit exacerbate şi mentalităţi retrograde au fost şi probabil vor continua să coexiste. Este suficient să încerci să vorbeşti, să conteşti, să gândeşti, că eşti acuzat de rea voinţă, de pesimism cultivat sau lipsă de iubire. Patriotismul şi iubirea au ajuns să fie confundate cu optimismul fără suport, cu iluzii fără fond şi aşteptări fără realism. Iar peste toate acestea, ca un corolar al neîmplinirii sufleteşti, domneşte URA...
Maestre, - raman la ideea ca suntem amandoi maestri - declaratia din titlu este impropie noua. Pe nea' Postelnicu nu-l cunosc cei tineri iar cei contemporani cu el nu-si mai amintesc nimic. Asa ca, dobitocul e in frunte unde a ajuns cu sprijinul dobitocilor ignoranti sau atemporali.
@ George
1) Multumesc pentru amabilitatea de a ma considera in interiorul unui grup atit de select.
2) Nu stiu daca, premeditat, ai atins, tangential, "cestiunea". Care zic eu ca e chiar aici: in sprijinul pe care l-a primit. Prin actiune sau INACTIUNE, care e, si ea, o forma de sprijin.
Florentin, ai dreptate: mult, mult prea multa ura. Numai ca ar trebui, pentru inceput, sa vedem de unde vine!
Maestre, (înţeleg că aşa tre' să-ţi zic de-acum încolo)
Înclin să cred că e o doză de ipocrizie în mărturisirea lui Postelnicu. Încerca o autocritică, un început de albire... Dar nu-i exclus să fi avut o străfulgerare de luciditate.
Presupunând prin absurd că unul ca Boc ar ajunge, strâns cu uşa, să-şi recunoască dobitocia, ar fi total insuficient.
Atingi undeva însă un aspect foarte periculos. Că intelectuali autentici pun umărul la cristalizarea ei.
Dacă o fac pentru interese materiale sau numiri in diverse funcţii, încă nu e grav. Dar unii o fac moca. Din convingere. Aici începe să mi se facă frig. Şi frică. Pentru liniştea noastră, ar trebui să ne îndoim de autenticitatea calităţii lor de intelectuali. Sau poate că există şi intelectuali autentici cam prostuţi.
Ţi-aş sugera să iei un intelectual de-ăsta autentic şi să-l bagi la computer tomograful dumitale, să-l disecăm. Ce zici?
@ Renata,
chestia cu "maestre" e doar o sarja prieteneasca a lui George, pe care n-am cum sa i-o refuz. La modul serios, chiar nu vad niciun motiv pentru care altcineva sa-mi spuna asa! (la fel si cu acel "dumneata", pe care te-as ruga sa-l inlocuiesti cu "tu")
Cu privire la Postelnicu, sigur, poate fi doar expresia lasitatii sale, nu vom sti niciodata.
Mai departe insa, nu mai sint de acord cu tine. Oricum, orice discutie mai aplicata trebuie sa plece de la definirea termenului de "intelectual"(nu neaparat definitia din DEX, ci doar una cu care sa cadem de acord), ca sa stim despre ce vorbim. O sa punctez acum, laconic, si promit ca voi reveni cu o postare ampla (pe care oricum o aveam in vedere demult)
-"Dacă o fac pentru interese materiale sau numiri in diverse funcţii, încă nu e grav"
E FOARTE GRAV: pentru ei, ca au ajuns sa se vinda, pentru noi, pentru ca veninul picurat de asemenea indivizi e infinit mai neurotoxic decit al unuia ca boc, de exemplu.
-"Dar unii o fac moca" Sint si de-astia, iti faci cruce! Dar sint putini, si nu au putere.
Daca o fac din convingere, inseamna ca mai au principii (ca SIDA: un pic, pe fund!-cum spune un banc)Astia nu sint vazuti bine in nicio tabara. Nimeni nu-i poate considera, 100%, "de-al lor".
Nu stiu daca e relevant (prin prisma concluziilor ce s-ar putea formula) sa luam in analiza un ANUME exemplar. Poate ar fi mai util sa luam o categorie (clasa, segment, cum vrei). Nu stiu, e de discutat. Oricum, o sa vintur sau, daca vrei, o sa FLUTUR aici o idee pe care am mai incercat, fara succes, s-o lansez: un atelier, un think-tank in care sa disecam, cu puteri sporite, o anume tema (de exemplu asta, care mi se pare chiar foarte generoasa).
Pese: bucuros intotdeauna de vizita ta!
@ renata
Apropo de exemple concrete, pentru mine este, cu adevarat, DE POVESTE, fostul viitor urias scriitor (filozof, jurnalist, istoric si alte eteceuri) din Gagesti, si cum a intors el armele mai ceva ca la 23 august. Dar dedesubturile, cine le poate sti?
Bună dimineaţa!
Bănuiam eu c-o să avem de lucru, imediat ce am trimis ieri comentariul.
1. Abia aştept să începi dezbaterile!
2. Dacă zic că şi eu mă gândeam ca primă temă la Monstrul din Găgeşti, mă crezi?
3. Ce-am vrut să zic cu "dacă o fac DIN INTERES" sau "moca, DIN CONVINGERE"
Dacă admitem că intelectualul este o persoană dotată cu atâta inteligenţă şi informaţie încât să observe, să analizeze şi să integreze un fenomen într-un context dat, adică să-l interpreteze corect, atunci în cazul "din interes personal" avem un intelectual egoist, pervertit moral, disperat după ascensiune socială/materială, dar conştient că face un RĂU ca să-şi atingă un scop personal. Avem de-a face cu un intelectual jigodie; în cazul celălalt, când susţine, se aliniază RĂULUI cu sinceritate şi entuziasm, "din convingere", înseamnă că a înghiţit momeala ca orice prostovan şi că, de fapt, nici nu-l mai putem numi intelectual.
Ca să fie mai clar ce vreau să zic, în primul caz mă gândesc al Cristoiu, în al doilea la Cărtărescu.
Renata, daca-ti raspund, va insemna ca dezbaterile au inceput deja, ori asta n-as vrea INCA. Daca nu-ti raspund, inseamna ca sint un magar, ori asta n-as vrea, macar fata de tine!
Si-atunci, buna dimineata, Renata!
Augustin,am stat cam mult aici,azi.Am scris,am sters,si tot asa.
Citind dialogul tau cu Renata,mi-am dat seama ca nu aveti nevoie de punctul de vedere al unui diletant.Si m-am oprit.
Unde-i ariciul?
Lucia, gresesti! Diletant este fiecare dintre noi, luat separat. Insa IMPREUNA am putea sa insemnam ceva. Tocmai asta e ideea care, vai, se naste atit de greu! Si de-asta zic: keep in touch, get closer!
@ Lucia
Unde-i ariciul? Cum unde-i ariciul? Citeva postari mai la vale! :):)Te asteapta!
:)
Doamna Lucica, cu cel mai al dracu' respect si consideratiune va aduc la constiinta ca nu voi mai tolera neam! asemenea postari ce exced, atit prin dimensiuni cit si prin lipsa conciziunii, cele mai alimentare reguli ale etichetelor blogeristice. Asta ca sa n-avem vorbe la proces!
Pina la proba contrara, va rog sa primiti asigurarea celor mai eteceuri ale mele Ariciu
http://www.youtube.com/watch?v=hHgR7Lvi9Uo
@renata, nu-l crede pe Augustin! Cu modestie, iti marturisesc ca amandoi, si el, si eu, suntem maestri.
George, nu-l cred! Ştiu că amândoi sunteţi maeştri.
Numai că mie mi se pare că atunci când îţi spun "George", e ca şi cum ţi-aş spune "maestre" cu majusculă.
Te superi?
Maeştrilor şă măiastrelor poposiţi pe tărâm atât de... viu :
http://www.youtube.com/watch?v=oiFTXckh0zU
Trimiteți un comentariu