Sint cretini care aplauda! Sigur, nu ma refer la cei care, intr-un fel sau altul, sint (ras)platiti gras ca s-o faca. Sint oameni care, la umbra basescului, au facut (sau vor sa faca) averi. Macar pe aia ii inteleg. Mai sint si cei care chiar cred, sincer, ca asa e bine. Cu siguranta sint tot mai putini.
Mi-e insa tot mai greu sa-i inteleg pe cei care se lasa pervertiti pentru avantaje de doi lei, pentru o galeata de plastic sau un kil de ulei, pentru o diploma sau o bagare in seama. Inca si mai trist: am constatat ca sint angajati din "privat" care isi freaca miinile, bucurosi: "pina cind sa va mai tinem in spate, asistatilor?" Stau si ma intreb ce-ar mai zice, cum ar reactiona daca ar sti ca urmeaza, la rind, chiar ei. Pina una-alta, se bucura ca a murit ... capra vecinului.
Adevarata nenorocire e, insa, alta: dorul de Ceausescu!
Dictatura se instaureaza, pas cu pas. Basescu (era sa zic ceausescu) a aparut sa ne spuna ce va fi. A uitat (?) insa sa ne spuna cine a hotarit asa. (Asa cum nu ni s-a spus, nici pina acum, cine a decis imprumutul de la FMI, acea "centura de siguranta" gratie careia nu ni s-a intimplat ceva mult mai rau!?) Si in virtutea caror prerogative. Nu-l intreaba nimeni? Sau, deja, nu mai conteaza?
Ceausescu, cind anunta asemenea chestii, macar zicea: "am hotarit, in sedinta CC", sau CPEx sau cum le mai zicea ...
Basescu ne anunta sec: "Se va face" Si sint unii care gindesc, si chiar spun: "ati vazut? e ... barbat!"
Sint oameni care sint in stare sa accepte dictatura. Vorba lui Eliade: "Violeaza-ma, Stefanescule, si nu ma mai respecta atit!"
Daca-i intrebi, o sa spuna ca doar asa, pentru vreo 2 ani, pina trece criza. Adica, o dictatura ... temporara. Niciunul nu da semne ca ar intelege ca orice dictator se doreste si se viseaza etern. Si trebuie sa mai vina un decembre ...
2 comentarii:
..."s-a greşit", "se va face" ...
Impersonalul din dările de seamă de la şedinţele de partid.
Ce te miră?
Homo democraticus întreţine un raport ambiguu cu despotismul: îl detestă, dar totodată îi şi regretă dispariţia. (Pascal Bruckner, Tentaţia inocenţei
Trimiteți un comentariu