Oameni si catei

O persoana de bine insista, mai ieri, sa bage in cap unui grup de gura-casca (printre care si eu) ca orice forma de viata, animal, planta, bacterie sau politician, lipsita de surse de hrana, isi diminueaza corespunzator rata de inmultire. Politicianul, ce-i drept, l-am adaugat eu, ca si el e o forma de viata, chiar daca, majoritar, parazitara. La urma urmei, si el se hraneste, si inca cum (cacofonie aproape cu totul neintentionata)

Dar, unde batea persoana de bine de care vorbeam? Pai batea, nici mai mult, nici mai putin, in problema cea mai spinoasa, cea mai urgenta, cea mai arzatoare, cea mai stringenta si astringenta a neamului romanesc: ciinii "comunitari". Adica, mai pe sleau, daca nu vor mai avea ce minca, maidanezii (probabil si maidanezele, nu ma pricep), flaminzi, nu vor mai avea chef  de ... beep si, deci, nu se vor mai inmulti, in citiva ani problema fiind, astfel, rezolvata.

Fara sa contest vreo clipa corectitudinea stiintifica a asertiunilor, am comentat la momentul respectiv, in situ, valoarea practica, etica, umana a acestei solutii si n-ar avea rost sa reiau aici.

Insa toata povestea imi aminteste, surprinzator sau nu, de ... Boc. Ca numai asta, cind tara arde, el se da in masinute electrice, ca sa avem ce vorbi, bagind, in felul asta, criza sub pres!

Si, mai ales, nu vi se pare ca metoda de mai sus, destinata de promotoarea ei, cateilor, seamana izbitor de mult cu ceea ce pregateste actualul guvern oamenilor acestei tari, carora ar trebui sa le asigure, dimpotriva, sansa unui trai decent?

P.S. Trebuie sa precizez ca nu-l mai cred, de foarte multa vreme, pe Boc, in stare de vreo initiativa care sa-i apartina in totalitate, sau pentru care sa nu aiba aprobare.