Urma un scrisnet prelung si lugubru de frine, terminat cu o busitura infundata ... Trupul barbatului descrise o parabola ciudata prin aer, apoi se prabusi, inert, pe caldarim. Dupa o clipa de tacere nefireasca, urmara tipete isterice si multimea se buluci spre cel cazut. Aproape instantaneu, sub acesta se ivi o balta de singe, in evidenta expansiune.
- Sa sunam la Salvare! - zise un tinar, scotindu-si mobilul
- Stati, nu va grabiti! - spuse un domn inalt, distins, cu glas baritonal. Sa terminam o data cu heirupismul asta pagubos. Mereu procedam asa: actionam asupra efectelor, in loc sa analizam cauzele care au condus la o anumita situatie. Eu trec in fiecare zi prin aceasta intersectie si l-am vazut de multe ori pe cel accidentat: e un tip cu tulburari de comportament. Cu siguranta s-a aruncat in fata masinii. Si daca noi, acum, nu vom actiona asupra motivelor ce l-au determinat sa o faca, riscam sa vedem repetindu-se, iar si iar, asemenea lucruri neplacute. Eu zic ca cel mai intelept lucru ar fi sa-l ducem la psihiatrie!
Un murmur aprobator, chiar admirativ, se auzi din multime. Se gasi, totusi, cineva sa-l contrazica:
- Du-te, dom'le, d'aci! Unde sa-l duci in halul asta, plin de praf? Mai bine l-am duce, mai intii, la o spalatorie auto, sa dea un pic cu furtunu' pa el!
- Bine ca esti tu dastept, ma! - se baga un al treilea. Si de platit, cine plateste? Iar dati prin incredintare directa? Nu va mai ajunge, ti-ai dracu'! Trebuie facuta licitatie publica!
- Fratilor, nu va mai certati! - rasuna o voce hotarita, de lider sindical. Daca nu vom fi uniti, nu vom reusi! U-ni-ta-te! U-ni-ta-te!
Alte si alte voci i se alaturara:
- U-ni-ta-te! U-ni-ta-te!
Dar glasurile se domolira si apoi se stinsera incet cind un agent de politie isi facu aparitia:
- Buna ziua, domnilor! Si doamnelor! Aratati-mi si mie aprobarea de la primarie pentru acest miting. Cine a-nceput?
Privirile tuturor se intoarsera catre cel cazut. Acesta ridica incet, cu un urias efort, capul, si sopti, cu glas sfirsit:
- Multumesc, prieteni! Fara voi, n-as fi reusit.
Si, in timp ce politistul scotea, hotarit, chitantierul, vinovatul dadu capul pe spate, nefiresc.
Postări
2 comentarii:
Da. Şi la a doua lectură, tot aşa de mult îmi place.
N-o să facem acum analize literare şi să tragem salve de complimente, da mie mi se pare ca lumea scris.
Totuşi, ca să fie treaba-treabă, în prima propoziţie şterge cuvântul "frâne" şi bagă "pneuri" sau "cauciucuri", fiindcă sunetul ăla cumplit care-ţi face părul măciucă în trafic, când cineva calcă frâna brusc şi panicat, e făcut de cauciucuri, pe asfalt.
Trag nădejde că nu te vei supăra pentru remarca asta.
Sigur, poţi să nu schimbi nimic. Autorul nostru, stăpânul nostru! :)
Renata, daca am rezistat si a doua oara, sint incintat. Cit priveste frinarea, cred ca, tehnic, e un pic mai complicat. Sabotii freaca pe roata, care se opreste, si-atunci cauciucul freaca pe asfalt etc etc. Nu prea ma pricep, poate ai dreptate! Din punctul de vedere al celui de pe trotuar, zgomotul ala infiorator e rezultatul frinarii bruste; partea tehnica e mai obscura...
Trimiteți un comentariu