Ca biet politehnist ce ma aflu, fac apel la domniile voastre pentru a-mi lamuri o speta juridica de interes actual: dreptul de proprietate asupra pensiilor.
Preliminar, banuiesc ca acest drept nu poate fi pus in discutie.
Art. 44 (1) din Constitutie garanteaza dreptul de proprietate, cu limitele stabilite de lege. Singura lege (din cite stiu eu) care face vorbire despre asemenea limitari este Legea nr.132 din 15 iulie 1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public. Partea proasta (pentru profesorul de drept Emil Boc si toata suflarea portocalie) este ca legea nu prevede criza economica printre situatiile care ar justifica o asemenea rechizitie, si nici niste sume banesti printre bunurile ce pot fi rechizitionate.
Foarte interesanta este prevederea art. 19 (2), care precizeaza:
De asemenea, pe perioada rechiziţiei, proprietarii sau deţinătorii sunt scutiţi de impozite şi de plata taxelor pentru bunurile rechiziţionate, iar obligaţiile ce decurg din contractele legal încheiate se suspendă.
Asadar, daca o situatie este suficient de "speciala" pentru a da dreptul guvernului sa deposedeze niste cetateni de niste drepturi banesti, ea este, de asemenea, suficient de "speciala" pentru a suspenda obligatiile acestor cetateni, obligatii care decurg din contractele legal incheiate.
In fine, conform art. 1 din aceasta lege, e permisa doar preluarea temporara a unor bunuri. Asadar, statul e obligat la restituirea integrala a respectivelor bunuri, la incheierea situatiei care a justificat rechizitionarea.
Vizavi de aceste consideratii de diletant, astept opiniile unor specialisti!
Postări
2 comentarii:
Ne învârtim în jurul cozii.
Nu cere părerea unor specialişti fiindcă s-ar putea să te uimească: unii au explicaţii şi justificări pentru toată circăria asta.
E ca şi cum un chirurg beat ar amputa piciorul unui tip care suferă de apendicită şi apoi l-ar sprijini pe amputat în căutarea unei proteze de picior absolut performante.
Dacă s-ar anula abrogarea legii 18 şi s-ar impozita cu 90% valoarea oricărei posesiuni a cărei dobândire nu poate fi justificată, chiar şi în condiţiile clientelismului politic, tot s-ar rezolva problema.
Tu ai putea să-ţi donezi întreg salariul, fie şi numai pe o lună?
Nici eu!
Prin urmare, un bugetar care poate, trebuie luat la bani mărunţi. Începând cu primul om în stat.
Fireşte, astea sunt nişte prostii, nu mai există nicio pârghie în ţara asta pe care să te poţi sprijini, la o adică...
Renata, ai dreptate: a pune asemenea intrebari, a face asemenea demersuri intr-o tara in care unii incalca legea PENTRU CA POT, pare, si probabil chiar este, rizibil. In acelasi timp, a nu (mai) pune asemenea intrebari este inca si mai rau. Chestie de optiune ...
Trimiteți un comentariu