Sigur, nu e prima, si nici ultima idee de acest tip, care-mi vine. Pe-asta vi-o spun, fiindca are legatura directa cu voi.
M-am gindit sa inchid mustaria! Ma rog, vinaria …
Adica tuicaria! Reprofilata, pe caldurile-astea, in berarie!
Adica blogu’, dom'le, pentru cei care se-ncapatineaza sa nu inteleaga!
M-a pus dracu’ sa ma uit pe la alte bloguri: ce trafic, dom’le, ce audienta, ce fosgaiala, ce antren! Ce de UNICI, ce de de-aia, de-ailalti, dai in bilbiiala! Ce sete de comunicare, de socializare, de sindicalizare!
M-am intrebat, siderat: cu ce superglue dau astia, frate, de s-au lipit musterii ca marca de scrisoare? Probabil, CU MINE e ceva in neregula … Oi fi si eu un fel de ciine-lup, de-ala cu privire inteligenta …si-atit!
Sau nu stiu ce-i doare pe oameni? Ori nimeresc exact in zilele cind ii doare altceva?
Si-atunci, n-ar fi mai bine sa ma duc sa ma culc?
Va marturisesc ca, pret de citeva clipe, gindul asta mi s-a insurubat adinc in creier, cu filet pe stinga. Acum eu, fraier (un fel de biet inginer, ca cum ar veni!) tot incercam sa-l scot, dar mai tare-l … introduceam. Prin bagare, cum s-ar zice.
Pe urma au inceput indoielile. Da’ daca e o situatie temporara? Daca, odata cu modernizarea statului, cu aplicarea masurilor Boc de revigorare si reintoarcere a Romaniei la crestere economica durabila si exploziva, se vor intoarce spre mine si cititorii pe care nu i-am avut?
E drept, pina atunci s-ar putea ca eu sa fiu putin plecat. Nu, nu cu capul, asta e deja rezolvata!
Believe it or not, pina la urma am depistat, singur (adica nu mi-a soptit nimeni!!), adevaratul motiv pentru care sa abandonez blogul ar fi cea mai mare prostie:
Cititorii mei sint mai destepti decit ailalti! Na! Pai decit multi si ... vorba aia!
Si ar mai fi ceva: chiar dac-as avea un singur cititor, oare n-ar fi cam neelegant sa plec si sa-l las cu ochii in soare? Nu ca s-ar stinge de dorul meu, dar asa, ca politete …
Postări
7 comentarii:
Domle Rădescule,
Nu te lăsa, domne, păcălit şi complexat de foşgăiala de pe alte bloguri. Ălea sunt pe bază de offline, prietenii, obligaţii, taxe şi impozite. Sau, rar, pe bază de amoruri. E ca în filmu ăla, "Elvira, ce vezi nu e adevărat!". Deci, fii atent, domle Rădescule, foşgăiala nu e de la calitatea textului sau a autorului, ci de la chestii extra-blog.
Ce să zic să te conving? O să îţi fie dor să scrii.
Succes şi gândul cel bun!
Stimata si distinsa doamna Madalina Ionescu,
Adica Madalino, chiar ca m-ai zapacit de cap.
Fiindca dorul - sau nedorul- meu de a scrie nu impune cu necesitate dialectica si istorica prezenta unui blog, al meu sau al altuia. Adica poate Augustin al nostru si sa scrijeleasca pe scoarta secularilor copaci din fostii seculari codri ai patridei accesele sale de intelepciune poporala; mai poate lasa vorba, la o adica, si mioarei cu care el, in scurtele, dar plinele de substanta literar-artistica nopti de vara, organiza mici cenacluri offline cu fluieras de soc. Lucruri pe care, cum se stie, poporul roman, in imensa lui intelepciune,a avut grija sa le transmita din gura-n gura, din tata-n fiu, pina-n la taxatoare.Tocmai ca sa nu se piarza!
Si-atunci bag sama ca ajung la cestiune: Pai, doamna, smecheria e INTERACTIA, cum ar veni. Aici e shpilu'. Ca daca interactie nue(!), degeaba sintem in UE!
Hei! Văd că pluteşte în aer autodistrugerea, de două zile. Poate e de la exploziile solare.
Nu că dacă ai avea un singur cititor, nu e frumos să-l laşi cu ochii în soare! Dacă ai avea un singur CĂŢEL cititor, ca dalmaţianul zilei de azi, şi tot nu e frumos să închizi blogul.
Nu e nici frumos, şi nici sănătos.
Iată de ce...
S-ar modifica, fie şi infim, raportul între:
- bloggeri care au ceva de zis şi cei care doar îşi imaginează asta
- oameni care NU cred că scrisul corect şi coerent e o formă de demodare şi snobism şi cei care cred.
Dar, dacă vrei să faci trafic, scrie despre problema câinilor comunitari. Eu doar am atins-o cândva, tangenţial, şi nişte cititori-comentatori fideli m-au părăsit trântind uşa. Dar am avut o grămadă de comentarii atunci! :)
Sau născoceşte o dilemă de genul "tu, Elena Udrea şi Roberta Anastase pe o insulă pustie; cu care te aliezi, ca s-o mâncaţi pe cealaltă?"
O zi minunată, Augustine!
Renata, n-am scris nicaieri ca vreau (si eu) trafic. Doar m-am intrebat, si anume ca adica la mine de ce ...
Chestia cu cateii comunitari mi-a amintit un personaj (ala cu "ia nu le mai dati de mincare, sa vedeti ca se rezolva")care m-ar face sa zic: Mai bine mai putini, maica! Nu ca nu s-ar putea si mai rau!
Ca de obicei, postarile tale ma fac sa dau alarma si sa ridic, brusc, capacitatea de lupta a unitatii, fiindca ele pot fi citite in mai multe chei, si pina s-o aleg pe aia care se potriveste ...
Oricum, dilema propusa nu te caracterizeaza, fiind, de fapt, una falsa: adevarata dilema e pe care as minca-o PRIMA! Ceea ce nu mai e existential, ci doar culinar si, eventual, cu ceva implicatii medicale (colesterolul, alea, alea ...)
Oricum, multumesc de gindul bun!
Am dat fuga să văd ce mai zici.
Persoana de care ţi-am amintit era chiar aceea de care ţi-ai amintit. :)
Un alt fidel s-a supărat pe altă temă. În fine! Dacă e să scrii să nu superi pe nimeni...
Uite că nu mă gândisem că ai putea să le mănânci pe amândouă! Ai putea? :)))
Renata
Da, as putea! Evident, incet, incet!
Am prins şi epoci de fojgăială, dar acum e vară... Se bloggereşte mai parcimonios.
Trimiteți un comentariu