(cum spuneam, mai e)
Asa ca, neputind sa umblu la posetuta de fata cu fraieru, am preferat sa-l tratez cu cel mai frantuzit „merci” din viata lui, gindind ca oi gasi eu o esire, pe parcurs.
Si uite-ma pornind spre hotel Belvedere, unde eram cazata, cu bade-gardul atirnat de toarta mea si blestemind in gind clipa cind am ales, ca proasta, sa intru in legalitate!
Cind ne oprim la semafor, bade-gardul n-are de lucru si-mi spune cu emfaza mustind de patriotism local:
- Peste drum este noua policlinica!
Desi nu credeam ca se mai poate, pufoaica lui se umfla inca si mai mult, de parca policlinica aia ar fi cladit-o tat’su, daca nu chiar el in persoana.
- Vai! – izbucnesc eu, simtind ca sint salvata, - domnu bade-gard, aveti si policlinica in localitate?
- Evident, doamna, si verisoar-mea lucreaza chiar acolo! – pluseaza el, nestiind ca intra drept in gura lupului.
- Vai, dar este minunat! Sint sigura ca veti fi atit de amabil sa ma ajutati sa obtin si eu un bonulet …
- Domnita scumpa, problema e ca si rezolvata. La ce cabinet?
Ma uit in stinga, ma uit in dreapta, apoi imi dreg vocea si las privirea-n pamint.
- La … dermato – zic, un pic stins. Da sa nu va ginditi la ce ma gindesc io! Cred ca mai mult ca precisu ca nu se ia! - adaug repede, ca sa nu-i dau timp sa-si revina. Ca in astia asa trebuie sa dai: in rafale scurte. Niciodata lovituri izolate. Cel mai bine un-doiuri: cap – corp. Ehei, cite concursuri am cistigat eu la PTAP!
Se face liniste. Se aude doar aerul care iese cu putere din pufoaica lui, si ceva il gidila insistent pe esofagot. Se foieste, se codeste, apoi, bineinteles, se uita la ceas.
- Aolio, ce tirziu s-a facut. Sefu precis ma cauta. Va pupez! O sa va caut eu la hotel si rezolvam. Saruminusitele!
Si-o tunde, fara sa se mai uite in urma si, bineinteles, fara sa faca ce-a zis.
- Du-te invirtindu-te, papagalule!- ii arunc eu cind sint sigura ca nu ma aude. Asa, ca sa ma descarc.
Ma uit si eu la ceas, sa vad cit mai am pina la sedinta cu namol. Zimbesc ca proasta, imaginindu-ma minjita din cap pina-n picioare, si gindul imi fuge, n-o sa ghiciti, la … Jacques Prevert:
Tant pis pour ceux qui n'aiment ni les chiens ni la boue
faites entrer le chien entièrement sali par la boue
tant pis pour ceux qui n'aiment pas la boue
qui ne comprennent pas
qui ne savent pas le chien
qui ne savent pas la boue
faites entrer le chien
et qu'il se secoue
on peut laver le chien
et l'eau aussi on peut la laver
on ne peut pas laver ceux
ceux qui disent qu'ils aiment les chiens
à condition que ...
Le chien couvert de boue est propre
la boue est propre
l'eau est propre aussi quelquefois
ceux qui disent à condition que ...
Ceux-là ne sont pas propres
absolument pas.
Na, c-am devenit umpic melancolica!
(Mai e nitel)
Postări
8 comentarii:
Renato, tu ma duci cu zaharelul, da sa stii ca tare mi-a placut! Mult, rau! Acu, o sa zici ca sint contra naturii ca postez aici. Jur ca am fost acolo, am citit, si cind sa postez, l-am vazut semnat pa nenea ala den familie, de te-a aflat sufletul blogului tau. Care si crez ca iesti! Si am uitat de ce venisem, si mi s-a inclestat tastatura, de ziceai ca-i de-aia, cu acord parental. Asa ca, nu te supara, din cind in cind voi posta aci ce am sa-ti spun, chit ca nu-i frumos.
Mi-e clar ca nu intelegi nimic; de multe ori, nici eu. Asta e.
O, tu nici visezi, Augustine, câte înţeleg eu!
Înţeleg aproape tot, ca un om mare. Înţeleg până şi tăcerile, darămite comentariile !
Revin după amiază, mai pe larg. Sau mai pe lung, nu ştiu cum e corect. :)
Se vede ca doamna Mimi este o femeie inteligenta.
Cum a stiut ea sa scape de fraieru de bade-gard... mai rar :)
Theo, madam Mimi e un om ca noi toti, cu bune si cu rele, cu momente de inspiratie ca si momente de criza. Daca-ti spun ca mi-e simpatica, o sa spui ca sint subiectiv, fiindca e vecina mea. Sigur, intr-o oarecare masura, ai avea chiar dreptate, dar cind, in viata, sintem 100% obiectivi?
Renato, cum adica, vrei sa spui ca intelegi mai mult decit mine? Cred ca incepi sa ma iritezi!(!)
Augustine, dă-te cu Nidoflor, când vezi că începi să te iritezi! :))
Nu cred că înţeleg mai mult ca tine, cred că înţeleg şi când nu pricep. Atâta tot.
Da' nu ăsta e focu' meu. Altu'! Vrei să zici că doamna Mimi îl ştie pe Prevert?
Asta schimbă în mod spectaculos datele problemei.
Şi eu care aveam de gând s-o tutuiesc!...
Renato, iritatia mea nu trece cu Nifleodor asta, din Damasc (sau din Cotroceni), c-am incercat. Zi altceva.
Lu' madam Mimi, care rupe ceva franceza, i-am imprumutat eu vreo doua volume de-ale lui Prevert, si a fost absolut incintata. Nimic ciudat in toate astea, si nu vad ce (si de ce) ar fi de schimbat.
Augustine,
m-am liniştit. Lasă femeia să zică mai departe.
Trimiteți un comentariu