Si pentru ca, de-aici incolo, nimeni sa nu se mai indoiasca, macar o clipa, de adevarul spuselor doamnei Mimi, vreau sa va prezint minunatul dar pe care destinsa doamna mi l-a facut la intoarcerea de la Gov(m)ora!
O data in +, intuitia feminina a nu mai putin femininei doamne Mimi a functionat perfect: bustul „pitit” in posetuta ei atirna, nici mai mult, nici mai putin de 1,07 kg. Asadar, se putea califica, avind in vedere si culoarea (!), cu usurinta, la categoria „arme albe”. Bravo, madam Mimi!
Postări
2 comentarii:
Eu îl aveam pe Beethoven. Arăta exact ca Avram Iancu, numai că avea părul mai mare şi n-avea cuşmă. Nu mai ştiu cine mi-a făcut rost de el. Poate vreun unchi, vreo mătuşă, ca să-şi manifeste admiraţia faţă de cântatul meu la pian.
Întrebarea mea e: de ce ţi-a dăruit doamna Mimi un Avram Iancu şi nu un Beethoven sau un Eminescu?
O altă întrebare ar fi cum de se vinde Avram Iancu la Govora?
Dar la cea de-a doua nu aştept răspuns, căci necunoscute sunt căile comerţului românesc!
Intr-unul dintre numeroasele taifasuri la care-am stat cu vecinica mea, la cite-o cafeluta, i-am povestit ca sint membru al asociatiei "Avram Iancu". Madam Mimi, Poirot intreg, nu tre sa-i zici de 2oua ori!
Mirarea a II-a e si mai usor de risipit: la fel de "local" e si Dracula, si se vinde de numa'!
Trimiteți un comentariu