O echipa a Romaniei care a jucat la jumatate din capacitate, fara doua dintre armele principale care au facut-o redutabila: contraatacul si extremele. O portarita excelenta, care mai trebuie sa invete de la Hutupan doar lansarea in adincime sau sutul din poarta in poarta si un coordonator de joc, in acelasi timp tunar care, atita timp cit a rezistat fizic, a tras echipa dupa ea, au condus nationala feminina de handbal catre un rezultat la care nici macar nu putem visa in alte domenii de activitate. Asa ca, trecind peste amaraciunea ideii ca se putea mai mult, din tot sufletul: BRAVO, FETELOR!
duminică, 19 decembrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
8 comentarii:
un meci mai bun decat anteriorul , dar mai slab decat altele . nu inteleg cum oamenii se pot multumi cu bronzul cand puteau avea argintul . norvegia ar fi fost de nebatut . probabil ca e firea romanului sa spuna : " e bun si bronzul ... " :)
Sunt fetele care n-au vrut să fie felicitate de Cotrocean?
Dacă da, atunci bronzul ăsta valorează cât aurul.
Pentru aurul acesta fictiv, ar trebui să ne scoatem căciuliţele în faţa lor.
Este bine zic eu.
Daca am reusi sa fim mereu pe locul trei in Europa ar fi excelent.
:) ador punctele diferite de vedere
@ marul: nu, fetele nu s-au multumit cu bronzul. Din pacate, atit puteau, la lotul actual, vaduvit de Varzaru, accidentata, de Ardean, care vine dupa aproape un an de inactivitate, de Amariei si de un antrenor care sa stie sa le valorifice la maxim. Nu, fetele astea nu sint dintre cei care se multumesc cu putin!
Renata, adevarat: jos cu clopu'!
Theo, sigur ca este EXCELENT! Numai ca sportivii, si mai ales sportivele Romaniei ne-au rasfatat, de-a lungul anilor, cu numeroase ocazii de mare bucurie, si ne-am invatat!
:)))
Trimiteți un comentariu