Deal in deal?

Dupa vizita lui Ponta la Cotroceni, inclin sa cred ca avem motive sa ne facem, macar de doi banuti, sperante.

Evident, explicatiile date de liderul PSD cu privire la motivul vizitei sint subtiri. O idee de genul „eu nu m-am dus acolo pentru pentru T.B., eu m-am dus pentru electoratul PSD” e, fara indoiala, din categoria „Copiii spun lucruri traznite”. Pentru ca semnalul pe care o asemenea vizita il da propriului electorat este, dimpotriva, foarte prost.

Cele discutate in prezenta presei au fost lucruri care s-au tot spus, asadar arhicunoscute si pentru care nu mai era nevoie sa urce cineva dealul. Asadar, pare ca miezul povestii se afla in spatele usilor inchise. Or, asta e un semnal mai degraba negativ, atit pentru electorat (de toate culorile!!), cit si pentru cealalta parte a opozitiei.

Pina ieri, cele doua mari partide de opozitie pareau angrenate intr-un razboi absurd si interminabil al declaratiilor caustice si al bocancilor in glezna, expediati pe sub masa. Nu era ratata nicio ocazie pentru trimiteri la pantaloni scurti, Che Guevara sau duplicitati.

Cu atit mai surprinzatoare a fost declaratia de aseara a lui Antonescu, care parea mai increzator ca oricind in acea COAGULARE de care are nevoie Romania pentru a-si mai putea oferi, in ceasul al 12-lea, dreptul la speranta. Ca si cum vizita lui Ponta la Cotroceni s-ar fi facut cu acceptul, tacit sau explicit, al PNL si PC sau, poate, de comun acord cu acestia. Or, daca este asa, mai avem o sansa.

E drept, orice joc ai juca cu Traian Basescu, te poti oricind astepta ca-ti pune piedica, iti fura o piesa sau se uita in cartile tale (Ptiu, aici chiar am nimerit-o!). In orice caz, urmarile acestei miscari a PSD (a opozitiei?!) nu cred ca vor intirzia prea mult, fiindca puterea portocalie pare a fi intrat in mare criza de timp.