Dintotdeauna, in jurul marilor campioni, al oamenilor politici de top sau al potentatilor vremii, se invirt ca titirezele tot felul de sinecuristi, fripturisti, pomanagii, arivisti si oportunisti. Sint oameni care vineaza ciolanul cazut sub masa, bacsisul aruncat in sila sau tin mortis sa fie vazuti in anturajul oamenilor mari!
Unul dintre acestia este si Rudel Obreja, presupusul presedinte al Federatiei Romane de Box, omul din cauza caruia AIBA a hotarat suspendarea F.R.B. din toate competitiile internationale.
De parca acest urias deserviciu facut boxului romanesc nu ar fi fost de ajuns, susamintitul Obreja a tinut mortis sa arunce cu noroi in obrazul marelui campion Lucian Bute, impingindu-l la un gest luat, cu copy / paste, din iepoca de aur in care marii campioni ai Romaniei erau obligati sa multumeasca fierbinte partidului, guvernului, Marii Adunaturi Nationale si, mai ales, maretului conducator.
Daca Obreja Rudel are o admiratie speciala pentru Elena Udrea, daca el crede ca aceasta a adus bani de-acasa pentru meciul lui Bute sau, pur si simplu, si-a luat de la gura (lucru imposibil de crezut) ca sa faca acest meci posibil, cine sau ce l-a impiedicat sa-i trimita ministrului turismului, in nume personal, o scrisoare de multumire? Cine sau ce l-a impiedicat sa se duca personal la M.D.R.T. ca sa-i sarute mina si etc, in semn de aleasa pretuire, vibrant omagiu si neostoita recunostinta?
Cine sau ce l-a impins sa strice, cu pornirile sale slugarnice, o atmosfera superba, creata de marele nostru campion? Oare dorinta sa de a se transforma in agent electoral al Elenei Udrea, „ca poate pica si de-aici ceva”?
Postări
3 comentarii:
Permiteți?
http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/07/pumni-lacrimi-si-lauri.html
Domnule Radescu, trebuie facut ceva. Nu stiu ce, dar trebuie.
Constat, pe zi ce trece, ca in Romania, ceea ce se numeste opozitie nu exista. Sau, a fost confiscata de niste latrai mici, promonarhisti, care nu au nicio sansa si care, de fapt, fac jocul lui Basescu.
Domnule Stoica, ca sa fiu sincer o sa marturisesc ca eu (inca mai) cred in buna-credinta a cuplului Antonescu Ponta. Atit doar ca, uneori, actiunile lor mi se par confuze sau chiar usor paradoxale.
Ce-i de facut (iata cum ne intoarcem la vorba, sa recunoastem, pragmatica, a lui Lenin)?
Pai, ca de obicei, nimeni nu e detinatorul adevarului absolut. Totusi, poate ca noi, cei din blogosfera, am putea constitui un nucleu, un think tank, care sa produca propuneri, sugestii, alternative.
Sa ne adunam (virtual), sa ne spargem capetele, sa ne stoarcem creierele si sa venim cu un punct de vedere. Pe care, eventual, sa-l supunem atentiei liderilor opozitiei. Si daca nu se intimpla nimic, macar stim ca am incercat.
Trimiteți un comentariu