Emil Boc, purtatorul de cuvint al premierului roman, ne spune, de la microfonul Parlamentului, un lucru pe care il banuiam cu totii, dar refuzam sa-l credem:
"Romania nu poate rata sansa de a pierde trenul european al seriozitatii, stabilitatii si consolidarii economice!".
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Dar, totusi, cit de boc sa fii??
marți, 13 decembrie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
17 comentarii:
foarte boc
Eu sunt de parere (si te rog sa nu-ti inchipui ca te contrazic si sa nu te superi din nou pe mine din motive inexistente) ca bocul nu permite grade de comparatie. Nu poti fi mai boc sau mai putin boc. Cand esti boc, esti boc si cu asta, basta! A fi boc este o stare naturala primara, lipsita de trepte ierarhice si suficienta sie insasi. Esti boc asa cum esti viu sau mort sau indragostit. Nu poti fi mai viu sau mai putin viu, mai mort sau mai putin mort, mai indragostit sau mai putin indragostit. Esti boc si atat, nici mai mult, nici mai putin, si pentru asta nu exista remedii. Asa cum o bacterie nu poate avea mai mult de o celula, bocul nu poate fi mai boc decat este. E un organism unicelular, care te paraziteaza fara rautate, ganduri, idei si remuscari. Si e extrem de rezistent la orice sapun sau spray dezinfectant.
Mda. Acest Poc, zis şi "cucui", e atît de boc, că nu bagă de seamă că, deja, mai toţi europenii lui sar din mers pe apucate din trenul ăsta al lor demult scăpat de sub orice control, la vale, pe o linie moartă, dezafectată! Doar el îl aşteaptă stupid, în numele României!, şi nu bagă de seamă nici măcar faptul că este singur pe tot peronul, că gara e pustie, că buldozerele demolării ei sositără... No! Hai, mă Pocule, că pînă bagi tu o ţîră ceva de seamă, închide la non-stop, tulai Doamne!
Oameni buni, ori mi-am pierdut eu, cu totul, simtul umorului, ori voi n-ati citit cu atentie (in ciuda semnelor de exclamare/mirare) ce-a zis piritul asta!
Ba da, am citit, "Romania nu poate rata sansa de A PIERDE trenul stabilitatii..." etc. E mare, mare de tot!
Şi am sesizat această afirmaţie în discurs, am uitat să verific dacă aşa este şi în transcrierea disc-scursului... :D
A fi boc e lucru mare!
Bibliotecaru, e sigur! Ma mir ca nu l-a tocat televiziunea ... "abilitata"!
In timp ce, unii dintre noi, abia spunem citeva cuvinte, uite ce gugumanii editeaza domnul p.m.!
Vania, ai dreptate: a fi mic, e lucru mare!
MI-NU-NAT!:))
N-am mai intrat pe net în ultima vreme şi am de recuperat.
Chiar aşa a zis?!
Suntem de poveste!
Renato, bine ai (re)venit! Sau bine ca ti-ai revenit, nu stiu cum e mai corect. Sigur, pare incredibil, dar e adevarat. Un fel de " premierii spune lucruri traznite!". Totusi, asta are o scuza: sufletul lui e decimat din doi in doi!
Bibliotecaru, daca verifici transcrierea, spune-ne si noua!
Zilnic suntem personaje într-o schiță de Caragiale. Mă întreb cât mai are de scris nenea Iancu, de acolo, din astral ?
Să citești un text e una, să trăiești în el ca personaj comico-tragic e alta. Și nouă ni s-a cam acrit de atâta teatru aburd, servit pe stomacul gol.
Excelente postări, prietene Augustin ! E o mare bucurie să trec pe aici.
Te îmbrățișez.
Serban, multumesc de vizita si de aprecieri. Esti, oricind, binevenit!Nenea Iancu, de-acolo, de sus, ne priveste cu invidie si naduf. Invidie, pentru puzderia de surse de inspiratie (ehei, ce perle, ce minunatii de texte ar fi scos el din personaje ca boc, basescu, vanghelie sau atitia altii!) si naduf, fiindca nu se prea zaresc ... catindati!
:)))
Mde! Recunosc că, din viteză, nu am sesizat paronimul "pierde" care a înlocuit, pe cît de involuntar pe atît de hilar, în expresia respectivă verbul (a) "prinde". Totuşi, nu "ca să mă scot" cumva, întreb dacă chiar l-a auzit cineva pe Poc rostind fraza respectivă sau ea a fost doar transcrisă voit eronat de presa imprimată şi, prin urmare, a fost doar citită de publicul larg, în reproducerea de care vorbim?
Oricum, şi dacă realitatea ar fi că E. Pocul a greşit în exprimare din neatenţie, pe fond contează ce-a vrut el să spună cu adevărat. Ceea ce înseamnă că rămîne cum am vorbit: omuleţul ăsta vrea să prindă un tren pe care nu-l mai aşteaptă nimeni şi nici nu mai va să vină...
Aşa încît, ar fi cazul ca România să-i abandoneze în plata Domnului pe toţi poc-nitorii ăştia rătăciţi ai societăţii - cîţi or mai fi rămas ei la suprafaţă pămîntului şi oriunde s-or afla - şi să-şi vadă de drumul său. Că, decît cu trenul morţii de aiurea, mai bine c-o bicicletă "Carpaţi" pe drumul corect...
Draga Nicule, cu siguranta e autentic! Te poti “delecta” la http://inregistrari.antena3.ro/view-12_Dec-2011-Stiri_ora_24:00-49.html. La fel de sigur e ca ai dreptate, conteaza ce a vrut sa zica cel ale carui mesaje, acest adevarat purtator de cuvint al primului ministru, le reproduce, mai mult sau mai putin corect.
Observatia, cred eu, importanta este ca acesti indivizi se sinchisesc din ce in ce mai putin de ceea ce spun, convinsi ca, in functie de noi comandamente, o pot intoarce, oricind, ca la Anastase.
Nu pot, insa, sa nu te dojenesc, amical!
Am avut cindva, demult, o bicicleta Carpati. Am hingherit-o ani si ani de zile, fara mila. Niciodata nu s-a plins, niciodata nu m-a lasat.
Ajunsese sa arate jalnic, desi era, inca, perfect functionala. Eram sigur ca daca o leg de scarile blocului, o sa fure cineva blocul si-o sa gasesc doar bicicleta. Ei bine, vorba poetului(!): “Fie bicicleta cit de rea / Tot ti-o fura cineva!
Trimiteți un comentariu