Se pregateste
condamnarea HALUCINANTA a lui Dan Voiculescu. Un simulacru de proces, cu
nenumarate malversatiuni care tin de orice, dar nu de notiunea de justitie. Cu
TOATE solicitarile apararii respinse la foc automat. TOATE! Cu procurori care
cunosteau cazul inainte de a lucra acolo unde au fost mutati CU DEDICATIE si
unde ar fi avut dreptul sa-l cunoasca, NUMITI iar nu alesi de calculator,
aleatoriu!
Cu prejudiciu ale
carui limite n-au nicio legatura cu realitatea. Cu termene fixate de parca vine
in curind sfirsitul lumii si trebuie, MUSAI, sa-l prinda pe „Varan” la Rahova.
Poate chiar vine
sfirsitul lumii. Sfirsitul lumii lui basescu, adica alegerile prezidentiale.
Basescu minte ca
o gazeta sovietica, spunindu-ne ca nu mai are nimic de pierdut. Stie o tara
intreaga: basescu are de pierdut TOTUL!
Interesanta
dovada de prostie uriasa: basescu inca isi imagineaza ca mai poate prosti un
segment cit de cit semnificativ al „romanlor”. In realitate, cei care-l mai
cred sint cit marja de eroare! Daca va mai amintiti, acelasi lucru se intimpla
cu Ceausescu, in decembrie `89. Sper sincer ca basescu sa nu aiba sfirsitul lui
Ceausescu; dimpotriva, ii doresc din suflet multi, multi ani!
S-a vorbit mult
despre asemanarile intre cazul Nastase si cazul Voiculescu. Intr-adevar, par
niste proceduri standard de „infundare” a „inamicului”, parca desprinse
dintr-un manual. Dar ceea ce socheaza este lipsa oricarei reticente in a minti,
in a fabrica probe sau martori, in a inventa prejudicii, in a vopsi cioara si a
o prezenta drept papagal. Faptul ca toata lumea isi da seama ca ne aflam in
fata unor uriase malversatiuni nu pare a mai impresiona pe cineva. „Facem,
pentru ca putem” – pare a fi deviza.
Totusi, intre
cele doua spete sint deosebiri majore.
In cazul lui
Nastase, a fost vorba de o ura viscerala a basescului fata de el. Ura omului
mic, care stie ca nici el, nici neam de neamul lui, nu va ajunge, din punct de
vedere intelectual, al educatiei, al culturii, al bunului simt, al bunului
gust, pina la glezna lui Nastase.
M-am intrebat ce
ar simti un aurolac adapostit intr-un canal, calcind pe cap un academician.
Apoi, ce a simtit basescu cind Nastase a intrat in puscarie. N-am gasit multe
diferente!
In cazul lui
Voiculescu, lucrurile stau diferit. Acesta este uns cu multe din alifiile cu
care e uns si basescu. Voiculescu a facut un sport dur, un sport de barbati
adevarati. La Voiculescu, basescu va putea gasi, oricind, chiar cu dobinda, o
injuratura, un cap in gura sau o proiectare peste mantinela. Voiculescu stie sa
„vorbeste” pe limba basescului, daca e nevoie. Si pentru asta, basescu il
stimeaza.
Problema, in
cazul „Voiculescu”, e Antena 3!
Tocmai de aceea,
cred eu, e nevoie ca prejudiciul din
dosar sa fie mare, cit mai mare, imens! Si tocmai de aceea, ma astept la
o uriasa surpriza in proces: sa se „constate” ca instrainarea (donarea) din
2006 a bunurilor detinute de Voiculescu e nula de drept, caz in care acesta ar
putea fi obligat la repararea prejudiciului din dosar prin inchiderea Antenelor.
Indiferent insa
daca asta se va intimpla sau nu, verdictul in acest proces va fi un imens test
national. Fiindca, daca in urma pronuntarii nu se va intimpla nimic, va fi
limpede ca poate urma orice. Orice in sensul de ABSOLUT ORICE!
Si de ce sa nu
faca, daca pot?
Postări
