Prieteni,

Va urez sa va puteti opri, o clipa, din goana, din cearta, din vinzoleala, din agitatie, din lupta. Va urez sa puteti decreta un armistitiu deplin si imperativ cu toata lumea, cu ei ca si cu voi insiva. Va urez  sa va luati linistea necesara pentru a va face un pic de ordine "in cuget si-n simtiri", pentru a verifica daca ceea ce parea important e important, daca ceea ce parea frumos e frumos, daca ceea ce parea sigur e sigur. Apoi, urindu-va "LA MULTI ANI" si "CRACIUN FERICT", va invit la un pahar de frumos si o felie de viata!
https://www.youtube.com/watch?v=OzrUs08-SWs

Mi-au luat tara inapoi!

O sa va fac o marturisire. O marturisire de care, cum sa zic, parca mi-e si putina jena. Ca atunci cind ai imbracat o camasa care, dintr-un motiv sau altul, ti-a ramas mica; tot tragi de mineci, tot incerci sa-ti scurtezi miinile, dar nimic nu-ti iese: esti penibil si gata. Asa incit, recunosc, spasit: din decembrie `90 incoace, la fiecare 1 decembrie, fara exceptie, in balconul meu flutura un mare drapel tricolor! Era, de fiecare data, putin stingher caci, de jur imprejur, la sute de balcoane sau ferestre pe care le pot zari, nu mai erau decit inca doua sau trei steaguri.

De fiecare data mi-am zis: lasa, la anu’ vor fi mai multe! De fiecare data nu-s!

Ei bine, anul asta, pentru prima data, in balconul meu nu mai flutura nimic! Pur si simplu, n-am avut puterea sa mai pun steagul.

Pai daca mi-au luat tara? Steag fara tara? Parca e prea de tot! Inteleg sa iei pe tine o camasa care ti-e mica la mineci. Dar s-o iei si pe dos?!

Asa cum nu exista tara fara steag, nu exista nici steag fara tara. Poate si-o face nea Werner alt steag, acu’ ca si-a luat tara! Tara lui, cu steagul lui. La casele lui!

Eu ramin cu steagul meu. Asa, fara tara cum e!

N-o sa-l mai pun in balcon. La fiecare 1 Decembrie, o sa-l atirn de suflet. O sa fluture frumos, caci in sufletul meu cam bate vintul!