Sa fiu foarte bine inteles: sint oripilat de cele intimplate
la Paris, fiindca niciodata, in nicio imprejurare, nimeni nu are dreptul sa ia
viata cuiva. Cel putin asa ne invata crestinismul, cel atit de murdarit, atit
de scuipat, atit de injurat de „jurnalistii” (?) de la „Charlie Hebdo”
“Sa nu ucizi”! – spune porunca a 6-a a religiei cu care
libertarienii asa-zisului umor si-au facut bocancii. Cu trist umor le-a raspuns
soarta!
Nu e lipsit de interes faptul ca macularea valorilor,
principiilor si simbolurilor crestine si
musulmane nu se petrecea prima oara sau sporadic. Se pare ca era chiar o
prezenta cvasipermanenta in “creatiile” caricaturistilor cu pricina, ceea ce
deschide o noua perspectiva: aceea a faptului ca “productiile” lor
se si vindeau, deci aveau un public – tinta despre care ne putem pune intrebari destul de incomode, dar importante!
se si vindeau, deci aveau un public – tinta despre care ne putem pune intrebari destul de incomode, dar importante!
Pentru a raspunde, totusi, intrebarii din titlu, cred ca ar
trebui plecat de la una din definitiile posibile ale libertatii: dreptul de a
face absolut orice, atita vreme cit nu ingradesti sau lezezi, astfel, dreptul
celui de linga tine de a face acelasi lucru. Privita prin aceasta prisma, batjocorirea
valorilor spirituale ale altuia nu poate fi o exercitare a libertatii tale,
nici macar a libertatii de exprimare, ca forma particulara de libertate.
Cit despre incercarea unora de a profita de destinul tragic
al acestor oameni pentru a repune pe tapet asa-zisa lege „Big Brother”, ea este
complet nejustificata! In primul rind, fiindca nu poti asigura un drept (la
libera exprimare, chipurile) luind cetatenilor un alt drept ( acela la viata
personala, la intimitate). In al doilea rind, fiindca atacul criminal din
capitala Frantei nu a avut ca tinta dreptul la libera exprimare, asa cum se
trimbiteaza. In al treilea rind, fiindca cel putin unul dintre atacatori ar fi
trebuit sa fie, oricum, in vizorul celor in drept, anumite indicii clare fiind
cunoscute de multa vreme. Asadar, se pare ca nu din cauza lipsei unei asemenea legi nu s-a
putut preveni atacul. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca victimele atacului
constientizau, ele insele, ca isi asuma, prin ceea ce fac, niste riscuri mari!
Poate ca evenimentele sint prea proaspete si informatiile
confuze sau contradictorii. Probabil, in zilele urmatoare vor aparea elemente
noi, de natura sa intareasca, sau poate dimpotriva, sa rastoarne, judecatile
preliminare. Un lucru este, insa, clar: nu putem apara democratia cu mijloace
nedemocratice!
Postări
4 comentarii:
Mă bucur că gîndim cam pe aceleaşi coordonate în această chestiune. Îi înţeleg şi pe cei care gîndesc à la „je suis charlie”, aflaţi sub imperiul trăirilor emoţionale induse de această cumplită tragedie şi a impulsului firesc de solidaritate cu victimele ei. Omul e om şi sentimentele şi trăirile sale, mai ales în asemenea împrejurări, estompează adesea raţionamentul metalic şi stăpînirea de sine. Rămîn la convingerea că libertatea de expresie, nici măcar ea, nu este paravanul iresponsabilităţii, blasfemiei, sacrilegiului şi al viciului, iar cei care îşi însuşesc o asemenea aşa-zisă libertate, îşi asumă, conştient sau nu, consecinţe şi repercursiuni ulterioare. Libertatea de expresie există şi trebuie să existe într-o societate modernă, civilizată, dar fiecare beneficiar al ei poartă responsabilitatea modului în care uzează de ea.
Lumea în care trăim nu poate fi o lume aşa cum ar vrea-o cineva postat la un pupitru ei de comandă. Şi, în orice caz, ea nu a fost, nu este şi nu va fi niciodată o lume ideală. Există legi, există obligaţii, există cutume, există conexiuni şi interdependenţe, există bine, există şi rău, există culturi şi culturi, există credinţe, există necredinţe, există cugetarea, există şi liber-cugetarea, există educaţie, există şi lipsă de educaţie, există umilinţă, există şi mîndrie, există caricaturi, există şi mitraliere, există străzi luminate, există şi ganguri întunecoase, există prostie, există şi precauţie, există poliţie, există şi lipsă de poliţie, există şi pace şi război, există riscuri şi pericole, există oameni, există şi sălbăticiuni, există pietoni, există şi maşini şi pod de gheaţă şi gheaţă subţire, există creştinism, există iudaism, există şi islamism, există alb, există roşu, există albastru, există şi verde, există lecţii, există şi învăţăminte... Şi, mai presus de toate, există libertate, există responsabilitate. F. Engels, dacă nu mă înşel, spunea că „libertatea este necesitatea înţeleasă”. Fă ce vrei, spune ce vrei, dar fi înţelept şi fă-o responsabil.
Nicule, mi se pare dezgustator numarul imens de profitori care s-au napustit sa traga spuza pe turta lor. In special astia cu legea Big brother: iata de ce trebuie sa stim cu cine va regulati! Iata de ce trebuie sa ascultam cite basini trageti in WC sau de cite ori pe saptamina va schimbati ciorapii. E pentru ca asemenea orori sa nu se mai produca! E pentru a putea stavili terorismul!
De parca cele intimplate la Paris ar avea vreo legatura cu terorismul. De parca daca sotul vine acasa, isi gaseste nevasta in pat cu amantul si-i omoara pe amindoi, atunci sotul e terorist!
Evenimentele astea cumplite nasc foarte multe si foarte grave intrebari. Dar, cum nu e bine sa ne punem intrebari, ni se cam servesc raspunsuri gata fabricate, pe care e recomandabil sa le inghitim nemestecate. Poate doar cu putina apa...
Mărturisesc că, spre jena mea, nu mi-e clar ce e cu legea asta sau proiect, ce-o fi. Pur şi simplu, nu sînt în cunoştinţă de cauză, decît foarte vag. Ceva cu cartelele telefonice (dar, e numai în legătură cu chestia asta?). Prin urmare, nu mă pot exprima. Promit să îmi fac timp, să mă documentez şi să îmi spun şi eu punctul de vedere.
http://referentiel.nouvelobs.com/wsfile/3091352208000.jpg
Trimiteți un comentariu