Crin Antonescu, mult mai nesimtit decit mi-as fi imaginat!

Se tot incearca, zilele astea, resuscitarea cadavrului politic numit Crin Antonescu, dupa multe sute de zile de cind a fost deconectat de la aparate si declarat mort.
Pentru mine, asta nu-i o surpriza: la criza imensa de lideri autentici cu care se confrunta melanjul intitulat, obscen, PNL, astia sint in stare sa ceara deshumarea lui Bratianu, sa vada daca nu cumva mai respira, ca sa-l readuca in politica. Pentru mine, care am fost, cindva, un admirator al politicianului Antonescu, e o surpriza uriasa sa-l vad pe acesta in rolul lui Ceausescu, care implorat in genunchi de intregul CPEx sa se intoarca, s-a indurat de ei.
Mai mult inca, m-a socat ca un om care stralucea, cindva, prin limpezimea exprimarilor si prin proprietatea de multe ori spumoasa a tiradelor, a ajuns sa debiteze, cu o nesimtire pe care doar basescu a mai etalat-o in politica romaneasca:
"Nimeni n-a murit dintr-un scor prost sau din pierderea de alegeri. Se moare, in politica, din pierdere de identitate!"
L-as intreba: cind PNL-ul s-a rasucit, ca ultima curva de pe centura si dintr-un membru respectat si apreciat al ALDE, sprijinit de acestia in alegeri, a devenit in 24 de ore o anexa de la tara a PPE, nu si-a pierdut identitatea? Nu a devenit imediat, pe cale de consecinta, amestecul sulfuros si toxic in care liberali autentici s-au infratit cu "liberali" ca Roberta Anastase, Ghita Falca, Gheorghe Flutur sau marele liberal Pinalti?
Si-as mai adauga doar atit: unde era, atunci, Crin Antonescu, acest suflet neprihanit care acum deplinge pierderea identitatii adevaratului PNL?