"Iesi afara,
Javra ordinara!"
Aceasta poezie este scurta, dar concisa. In ea, poetul, cu sensibilitatea lui caracteristica, aduce prinos de recunostinta codrului, frate cu romanul. El ne descrie minunata natura a patriei noastre si sentimentele nobile ce-l anima la venirea primaverii, verii, toamnei sau chiar iernii, care e in alt fel.
Ea este, in acelasi timp, o minunata balada si idila, dedicata iubitei sale aflate, vai, departe, fiind la coasa cu unul, Milu, care are pusca si cureaua lata.
Finalul poeziei surprinde, cu o vigoare exceptionala, integrarea in relativ, cu sentimentul datoriei implinite. Este creionat, in tusa groasa, momentul in care iubita se intoarce de la coasa (sau, poate, pusca) lui Milu, putin supraponderala in zona abdominala, in rest buna rau.
Premonitoriu, iubita tine in mina doua fire, doua paie si un prezervativ folosit doar pe o singura parte, toate simbolizind bunastarea si armonia. Dupa cum am invatat in clasele anterioare, de la iubire la ura nu-i decit un pas.
Postări
