Noroc cu imaginatia, de-o saracie lucie, a regizorilor de film prost si politist: raufacatorul sare un gard, se opreste o clipa, trage un foc spre urmaritorii sai, se ascunde dupa un tomberon, mai trage un foc, se cocoata pe un stilp de unde mai trage un foc, mai trage o dusca, apoi se arunca intr-o latrina de unde, ce crezi?, inca un foc si tot asa: dintr-un pistol de-ala cu butoias de 5 lacase trage fo 28 de focuri, toate in zadar, dupa care, slava Domnului, se aude tacanitul metalic, uscat si izbavitor. Percutorul a lovit in gol, iar infractorul ride sardonic, desi nu e risul lui, ci mai degraba un hahait inept, si se arunca in gol, de la subsol.
Noroc, zic, cu acest sablon, stupid dar didactic, caci nici macar pana mea n-ar fi izbutit o descriere mai realista a chinurilor prin care se tavaleste Mari Nelu, obligat sa traga cartus dupa cartus pentru a-si tine la distanta urmaritorii.
Iar faptul ca a inceput sa-si consume munitia GREA e semn sigur de panica. Fiindca un om ca Melescanu, „strecurat” in tabara inamica, putea fi de 1000 de ori mai folositor altfel.
Sigur, Basescu a obtinut, prin aceasta manevra, o lovitura de imagine (cu slab impact, dupa parerea mea) si o (temporara) echilibrare a situatiei din Senat.
Sint, insa, cistiguri fragile si efemere. E ca si cum ai trage cu tunul in vrabii. Mult zgomot pentru nimic, cum ar spune tata lu’ Hamlet.
Inca fo citiva melescani, si se va auzi tacanitul metalic, uscat si izbavitor. Sa fim optimisti!
Postări
