Mai vrea Klaus Johannis?

E timpul ca opozitia sa-si intre in rol. De-adevaratelea! E momentul ca partidele democratice sa-l cheme pe INCA presedintele tarii la consultari. De asta data, consultari reale, nu teme pentru acasa. E cazul ca adevarata opozitie din Romania sa-i ceara Basescului sa recunoasca falimentul incapatinarii sale stupide de a impune in fruntea guvernului roman un incapabil cu lustru. Coalitia PSD-PNL trebuie sa propuna din nou un prim-ministru in stare schimbe macazul. Poate fi, iar, Klaus Johannis. Poate fi altul. Nu-i trebuie decit doua calitati: sa fie competent si sa nu fie sluga lui Traian Basescu. E-asa de greu?

Atentie, cad pick-up-uri!

Renatei

Ah, Renato, ticaloaso! Iar imi stirnesti nostalgii ... Iar umbli la cutiuta aia cu dantela veche ... L'arca di Noe ... Partira, la nave partira ...

Ca nu gaseai si tu un argument mai contondent in sprijinul fratietatii dintre ciine si pisica decit cintecul lui Sergio Endrigo ...

Si uite-l pe bietul Augustin, chitit sa asculte discul! Sa nu va grabiti, careva, sa-mi spuneti ca mai repede gaseam cintecul pe net. Fiindca, va convine sau nu, da' nu-i totuna!

Bine, dar unde o fi discul?  In lada cu scule, nu-i! In sifonier, printre prosoape, iar nu-i! Sub pian, in baie? N-ati ghicit! Era, evident, in noptiera unde inca mai tin, fara sa stiu prea bine de ce, sumedenie de discuri pe care nu le-am mai ascultat de-o vesnicie si ceva.

O data in plus, se verifica (pseudo)paradoxul care spune ca orice lucru se afla fix in ultimul loc in care-l cauti!

Dar pick-up-ul? Surpriza: asta stiu unde e! Sau, mai bine zis, sub ce e: sub citeva carti pe care nu mai stiam unde sa le pun, un mare incarcator de acumulatori, un teanc de reviste vechi si o cutie mare de plastic, plina cu cele mai diverse maruntisuri. Si da-i si sapa!

Iata-l, scos la lumina. Cam plin de praf, cam ponosit, dar inca in stare de functionare. Un Belcanto luat inca din vremea cind eram student. Bursier!

Din pacate, cind sa-l pornesc, constat ca mufele boxelor sint aproape farimate, lucru despre care nu-mi amintesc nimic. In schimb, imi amintesc ca am pe undeva, puse bine, niste mufe de rezerva. Si, de, daca tot am ajuns pina aici, schimba-i si mufele.

In fine, discul e gata, pick-up-ul e gata, eu sint gata, let's the music play! 

Ghinion! L-am pus pe fata a doua. L'Oriente! Lasa-l sa cinte, ca si el are dreptul.

Si uite-ma cum inchid ochii si parca ma vad in vremurile acelea. Vorba altui cintec, "Those Were The Days"! Sau, in varianta franceza, "Le temps des fleurs".

Toate bune si frumoase. Numai ca toata tevatura imi readuce in prim-planul atentiei faptul ca, deja, o gramada de lucruri din jurul meu ar fi timpul sa zboare pe geam. 

Dar cum sa te-mpaci cu nostalgia?

 Oare chiar a sosit timpul sa aruncam pick-up-urile pe fereastra?

Oameni si catei

O persoana de bine insista, mai ieri, sa bage in cap unui grup de gura-casca (printre care si eu) ca orice forma de viata, animal, planta, bacterie sau politician, lipsita de surse de hrana, isi diminueaza corespunzator rata de inmultire. Politicianul, ce-i drept, l-am adaugat eu, ca si el e o forma de viata, chiar daca, majoritar, parazitara. La urma urmei, si el se hraneste, si inca cum (cacofonie aproape cu totul neintentionata)

Dar, unde batea persoana de bine de care vorbeam? Pai batea, nici mai mult, nici mai putin, in problema cea mai spinoasa, cea mai urgenta, cea mai arzatoare, cea mai stringenta si astringenta a neamului romanesc: ciinii "comunitari". Adica, mai pe sleau, daca nu vor mai avea ce minca, maidanezii (probabil si maidanezele, nu ma pricep), flaminzi, nu vor mai avea chef  de ... beep si, deci, nu se vor mai inmulti, in citiva ani problema fiind, astfel, rezolvata.

Fara sa contest vreo clipa corectitudinea stiintifica a asertiunilor, am comentat la momentul respectiv, in situ, valoarea practica, etica, umana a acestei solutii si n-ar avea rost sa reiau aici.

Insa toata povestea imi aminteste, surprinzator sau nu, de ... Boc. Ca numai asta, cind tara arde, el se da in masinute electrice, ca sa avem ce vorbi, bagind, in felul asta, criza sub pres!

Si, mai ales, nu vi se pare ca metoda de mai sus, destinata de promotoarea ei, cateilor, seamana izbitor de mult cu ceea ce pregateste actualul guvern oamenilor acestei tari, carora ar trebui sa le asigure, dimpotriva, sansa unui trai decent?

P.S. Trebuie sa precizez ca nu-l mai cred, de foarte multa vreme, pe Boc, in stare de vreo initiativa care sa-i apartina in totalitate, sau pentru care sa nu aiba aprobare.

Cum va arata Romania politica peste 20 de ani?

Trebuie sa spun ca am primit aceasta leapsa, de la Lucia Verona, fix in moalele capului. Asta fiindca perspectivele de evolutie a clasei si sistemului politic sint, in clipa de fata, mai mult decit sumbre.

Si ma gindesc cu groaza ca, peste 20 de ani, parlamentul Romaniei, cu un singur sertar, se va numi Marea Adunatura Nationala si va fi condus, spre disperarea Matildei, de umbra lui Mircea la Cozia. Cum care Mircea? Celebrul Mircea fa-te ca lucrezi!

Pentru putere se vor lupta doua partide, lungi si late: Partidul Dimbovitean Latifundiar, PDL1, si Partidul Dimbovitean Longifundiar, PDL2.

Dupa cum le indica si numele, PDL1 va conduce tara in anii fara sot, iar PDL2 in anii cu par.

M.A.N. isi va desfasura activitatea in sedinte comune, o data la 4atru ani, atunci cind se va intruni cu punct unic pe ordinea de zi: reconfirmarea in functia de presedinte de onoare al republicii a tovarasului Braian Tasescu.

In restul timpului, tara va fi condusa de guvernul cu acelasi nume si renume.

Cum se va ajunge aici? Simplu!

Prin promovarea unor oameni cit mai incompetenti in functii cit mai inalte, fidelizarea acestora va fi deplina. Asemenea oameni isi vor da seama ca unica lor calitate care-i poate tine in functie este ascultarea oarba. Si, evident, se vor stradui sa valorifice asta la maxim.

Onoare muncii!

P.S. Propun aceasta leapsa doamnei Zoe Petre si domnului Adrian Nastase. Doamna, domnule, aveti cuvintul!

Consultari sau insultari?

Formal, Traian Basescu a invitat partidele parlamentare la consultari. De fapt, actualul chirias de la Cotroceni le-a chemat la insultari! Mai exact, le-a chemat ca sa le dea tema pentru acasa si, evident, termene! Ceea ce este, in orice tara democratica, o insulta la adresa parlamentului si la adresa democratiei, in general. Dar cui ii pasa?

Si, fiindca tot erau adunati acolo, susamintitul a profitat de ocazie sa adauge, la sirul lung de jigniri "oferite" romanilor, inca una. Una mica, dar ... voinica.

"In tara asta, glumeste numai cine vreau eu. Si cind vreau eu"- a parut sa spuna el, cind prea tinarul Ponta a dat sa iasa din rind. "Si rid doar eu"- ar fi putut sa adauge. Dar nu mai era nevoie, ca si-asa nu ride altcineva la bancurile lui, care-i plac atit de mult.

Poate ca nu m-as fi apucat sa scriu despre acest moment, daca el nu ar fi oficializat, ca sa zic asa, o situatie aparent paradoxala: in Romania, pare a fi  mult mai putin interesanta competitia dintre putere si opozitie decit cea dintre opozitie si ... opozitie.

Asta din doua motive: unul ar fi ca actuala putere nu pare sa aiba timp de competitii, fiind mult prea ocupata cu bagarea crizei sub pres; al doilea este faptul ca PNL-ul lui Antonescu pare sa fi hotarit sa-si ia rolul in serios, in timp ce PSD-ul lui Ponta s-ar zice ca inca nu si-a revenit de pe urma puternicei hemoragii de primavara.

Decizia liberalilor de a-l lasa cu ochii in soare pe Basescu poate fi considerata, intr-adevar, un punct important marcat de "galbeni". Au, oare, social-democratii, o replica pe masura?

Comunismul a venit pe tancurile rusesti!

Am auzit enuntul asta de nenumarate ori, pina la saturatie, dupa decembrie 1989.

Am spus-o, multi dintre noi, cu naduf, cu obida. Si, parca, uneori, cu o mica si secreta satisfactie. Adica, vezi bine, noi, romanii, n-am fi facut, in vecii vecilor, o asemenea trasnaie, daca nu ne-ar fi fost impusa din afara! Asadar, n-avem nicio vina!

Las la o parte usurinta cu care ne-am adaptat si apoi am imbunatatit, creator, darul sovietic cu senile, pentru a ma opri asupra unui alt aspect: acelasi comunism, pe aceleasi tancuri, a fost "exportat" si altora. Mai exact, intregului "lagar socialist". De analizat ar fi cum a primit, fiecare dintre "beneficiari", acest dar otravit.

Si sa nu uitam ca, unora, Marele Frate de la Rasarit, nemultumit de rezultatele obtinute, le-a suplimentat doza, doar doar s-o lipi definitiv de ei! Ma refer, evident, la Ungaria 1956 si Cehoslovacia 1968, ca sa amintesc aici doar formele severe, senilate, ale ajutorului "fratesc".

Si, cu toate astea, rezultatele cele mai bune le-a dat acest transplant tot aici, la noi.

Si noi, si ceilalti, am primit acelasi "cadou". Difera insa ce-am facut, fiecare dintre noi, cu el. 

Consecintele s-au vazut, din nefericire, in pozitia de start avuta in 1989. Si, parca mai ales, consecintele se vad, mai limpede ca oricind, azi!

Si, o invitatie la reflectie: ne confruntam, acum, cu o noua "calamitate": criza mondiala. Ca si multi altii! Intrebarea ar fi: ce-au facut ceilalti cu criza si ce-am facut noi?

Basescu nu mai are nicio miza?? Mai sa fie!

Mi s-a urit de cind tot aud gogomania asta! M-am saturat! O tot trimbiteaza fani sau slugoi basisti, cu mai multa sau mai putina minte, incercind sa creioneze un portret angelic al matelotului ajuns imparat. "Nu-l mai criticati, saracu', el nu mai are nicio implicare!"

Sint si unii naivi care "editeaza" ineptia asta, probabil imbroboditi de propagandistii basescului, care incearca sa creeze false tinte. Mai ales acum, cind cosasul fruntas este pregatit ( a se citi "fezandat") pentru sacrificiul ritual, nimic altceva decit o manevra de "albire" a locatarului de la Cotroceni.

Pentru oricine observa atent traiectoria lui Traian Basescu prin viata publica romaneasca, se releva, cu mare usurinta, numitorul comun al pozitiilor si actiunilor acestuia: mai multa putere, tot mai multa, cit mai multa putere!

A fost ministru in 5 (!!) guverne. Nu i-a ajuns! A fost un lider marcant al PD. Nu i-a ajuns! A fost primar al Capitalei. Nu i-a ajuns! A obtinut un mandat de presedinte. Nu i-a ajuns!

Ei bine, aceasta insiruire simpla ofera si cheia cu care se descifreaza intentiile lui viitoare.

Lipseste ceva din aceasta insiruire? Sigur ca da! Prim-ministru! E singurul lucru care-i lipseste din "panoplie" E functia care-i va oferi puteri depline, cu acte-n regula.

Pentru a-si atinge acest ultim obiectiv, Basescu are nevoie de un singur lucru: un presedinte obedient. Cred insa ca, deocamdata, nici el nu stie inca numele acestuia. Voi explica intr-o postare viitoare DE CE.

P.S. In seara asta am mai auzit doua persoane sustinind prostia din titlu. Monica Tatoiu, fan declarat al lui T.B., pe care n-o suspectez de nimic (bun), si Ilie Serbanescu, pe care-l suspectam, pina nu demult, de inteligenta si buna-credinta. Pe nedrept, se pare, cel putin intr-una dintre privinte! 

"Am fost un dobitoc"

Sint sigur ca vor fi unii cam nedumeriti. Despre cine vorbesc: despre mine sau despre Postelnicu?

Poate unii nu-si mai amintesc cine a fost Tudor Postelnicu. Poate altii n-au stiut niciodata!  Norocul lor!

In amintirea multora staruie cuvintele fostului activist comunist si ministru al securitatii ceausiste, care explica astfel, la proces, faptele pe le comisese in slujba dictatorului. Sigur, nu ne puteam astepta la explicatii prea savante de la un om cu o cultura precara dar, daca au fost sincere, aceste cuvinte spun, totusi, ceva. Si, in orice caz, dupa ele nu mai e mare lucru de adaugat.

Sint si azi oameni care pun umarul, cu mare rivna, la edificarea unei noi dictaturi. Oameni cu mult mai multa minte decit Postelnicu. Oameni cu mult mai multa carte. Citiva dintre ei, intelectuali autentici. 

Mai mult, unii au chiar nesimtirea fara margini sa rosteasca cuvintul dictatura cu voce tare, fara nicio jena. Cred ca, daca unul dintre demnitarii comunisti ar fi scapat un asemenea cuvint, in public, ar fi infundat puscaria. Concluziile le trageti singuri.

Si totusi (sau poate tocmai de-aia), ar fi vreunul dintre acesti noi simbriasi ai dictaturii, aceste lichele de tip nou in stare sa spuna cindva, la o adica, ceva similar spuselor lui Postelnicu?

Sau, mai degraba, ne-ar plimba un pic prin opera marilor filosofi ai lumii si teoriile lor cele mai criptice, apoi ne-ar invirti de citeva ori in jurul ciresului si ar despica firul in 3,14, pentru a concluziona, in final, ca, vezi bine, dobitocii sintem chiar noi!

Si, la urma urmei, daca ar avea dreptate?

Se-nclina nava, toashu' capitan!

Orice mus de pe cel mai prapadit barcaz stie ca, daca marfa din cala nu este repartizata uniform, este influentat negativ, uneori chiar dramatic, echilibrul vasului. 

Multe dintre marile tragedii navale s-au petrecut doar pentru ca incarcatura vasului nu a fost distribuita uniform sau, fiind prost ancorata, s-a deplasat, din cauza ruliului. Putem crede ca nu stie toate astea un ditamai capitanul de nava din mindra FOSTA flota comerciala a Romaniei (pioasa aducere-aminte!), cu care nenorocitii aia de comunistii ne-au "pricopsit"?

Si totusi, zi de zi, vedem neputinciosi cum un fost "lup de Anvers" aduna tot felul de ciurucuri si gunoaie pe care le inghesuie la tribord. Ma rog, la ceea ce el numeste tribord.

Oare nu vede ca nava numita Romania se tot inclina intr-o parte? Sau, oare, chiar nu-i pasa?

Luam apa, toashu' capitan!

GLASUL TACERII NOASTRE

Traim tot mai mult, tot mai acut, tot mai dureros, in tara lui “ciocu’ mic”! Tot mai des ni se spune, ni se face semn sau ni se da de inteles sa tacem din gura. Nici nu mai pomenesc de faptul ca nu ne-ntreaba nimeni de vorba, ca nu ne cere nimeni parerea !

Sint citiva « alesi » care vorbesc pentru noi. Vorbesc tare, latrat si pe nas. Si, mai ales, mult, mult de tot. Vorbesc mult, chiar daca nu spun nimic. Citeodata, cu timiditate, cerem dreptul la cuvint. Dreptul de a spune si noi ceva. De cele mai multe ori, aflam ca emisiunea tocmai s-a terminat. Si ca mai bine ne-am duce undeva, in padure, sa vorbim intr-o scorbura. Uneori, rar de tot, apucam sa scoatem citeva cuvinte, timide, speriate si oarecum incoerente, doar pentru a constata ca e cineva care vorbeste odata cu noi si, evident, mult mai tare, mult mai latrat, mult mai pe nas. Asa ca vorbim degeaba.

Uneori, spunem ce nu trebuie. E riscant : putem primi un cap in gura !

Si, uite-asa, invatam sa tacem. Uneori, tacem chiar cind sintem intrebati. Sau tacem in masina 368, cind 2-3 animale bipede isi fac si-si baga, in gura mare, ca si cum masina ar fi a lor, sau goala-goluta, iar nu plina ochi. Si nimeni nu le spune nimic!

Incet, incet, am invatat ca nici nu contam. Si daca, totusi, ne-ntreaba cineva ce vrem, o face asa, in gluma. Ca are cine decide, in locul si IN NUMELE NOSTRU, asa ca n-are rost sa ne mai batem capul. Iar cei cu gura mare, cu tupeu si cu muschi, au intotdeauna dreptate.

Intre timp, noi, cei tacuti, ne pierdem, cu totul, glasul. Pai, asa se-ntimpla: organul nefolosit se atrofiaza si, incet, incet ramine doar un apendice. Si, intr-o zi, ce crezi: facem apendicita in git. Cineva ne va extirpa, cu generozitate, organul malign iar noi, recunoscatori, o sa ridicam imn de slava! Desigur, pe muteste!

Poveste cu un arici ...

E vorba de textul meu cu acest titlu, postat aici si luat la bani marunti, pe 01.04.2010, aici. Fiindca mai vine, din cind in cind, cite-un ecou, cite-o parere, cite-o vorba (in general, de bine ...) sau cite-o critica de-aia, ca penicilina (adica doare-al naibii, dar face bine!), m-am decis sa deschid, aici, "Condica de sugestii si reclamatii" aferenta acestui text. Si tot ce-mi doresc este sa nu mai prididesc citind si raspunzindu-va. Va multumesc!

NO basescu DAY

Citi (mai) cred, in tara asta, ca, daca lucrurile merg atit de prost, Basescu n-are nicio vina? Citi cred, oare, ca Basescu l-a impus pe Boc in fruntea bucatelor pentru ca acesta e competent? Sau inteligent? Sau are initiativa? E cineva care nu stie nicio intrebare grava la care Basescu refuza cu indaratnicie sa raspunda? Citi, dintre cei care nu-i datoreaza nimic lui Basescu, posturi, numiri etc., cred ca acesta nu merita un vot de blam?