Si daca muta calul la b9?

Un bun jucator de sah analizeaza majoritatea mutarilor posibile ale adversarului. Evident, nu pe toate, ci doar pe cele care par a avea vreo noima. Iata de ce, mutarile – surpriza, acelea care indeobste nu pot fi anticipate (pentru ca, aparent, nu au niciun sens sau par, din start, foarte proaste sau absolut inutile), au, de multe ori, efecte remarcabile. Ele, prin efectul surpriza, pun pe picior gresit adversarul, il fac sa piarda mult timp si sa ia, deseori, o decizie gresita.

Este exact strategia hotului care striga „hotii!”: pentru orice om de bun simt sau de buna credinta e de neconceput asa ceva. Urmeaza momente de uluiala, de confuzie si incapacitate de reactie, de care hotul profita din plin.

Ideea ca Basescu se viseaza premier e considerata, de multa vreme, utopica. Multi analisti sau „analisti” (uneori chiar el insusi) ne explica, ori de cite ori au ocazia, ca Basescu nu mai are nicio miza, ca se va retrage la mosie, ca nu-l mai intereseaza voturile bla bla bla.

Si totusi, de citva timp incoace, prin tot ceea ce spune sau promite, Basescu nu face altceva decit sa incerce sa ne convinga cit de bun ar fi el ca prim-ministru. Se lauda ca ii invata el pe unii cum sa dea salarii si pensii, promite ca o sa „vorbeasca” el cu altii sa nu mai fie necesara acciza, ca aranjeaza el si drege el, si cite si mai cite.

Pare evident unde bate, si totusi nimeni nu se panicheaza, fiindca nu-l ia in serios. „Cine dracu’ l-ar numi pe el premier?” – parca s-ar intreba toti.

Dar daca muta calul la b9?

Va spun eu: va ajunge premier! Asta doar daca, nu cumva, cei ce conduc Romania (fata ei vizibila!) vor lua in calcul si varianta asta nebuna si vor pregati, din timp, mutarea de raspuns.

Pentru a fi mai clar, va propun urmatoarea extrapolare:

De cind USL-ul a preluat (?) puterea, a primit, mai mult sau mai putin explicit, de peste gard, citeva indicatii pretioase. Indicatii cu nume si prenume. Clare!

Daniel Morar este inconfundabil si indispensabil. Monica Macovei e farul calauzitor. Kovesi  e stilpul. Haineala e temelia. Curtea Constitutionala e baza. Si tot asa!

Rezultatul se stie: ne-am conformat intocmai si la timp, de fiecare data. Sa traiti!

Si-atunci ma intreb: dar daca auzim, intr-o dimineata, la aragaz, ca Basescu premier e … garantia stabilitatii, a continuitatii, a predictibilitatii, a democratiei, a anticoruptiei, a alea-alea si totu' absolut? Ai? Oare ce-am face?

Ce ziceti, domnu’ Antonescu? Ce ziceti, domnu’ Ponta? Ce-ati raspunde la o asemenea mutare?

Basescu, tot mai aproape de Ceausescu!

Sint, in ultima vreme, tot mai multe asemanari intre cei doi lideri comunisti ai Romaniei. Din pacate, pentru Basescu si pentru noi toti, sint si vor ramine pe veci citeva aspecte esentiale in privinta carora actualul „presedinte” nu-l va putea egala niciodata pe „tiranul din Scornicesti”. Ma gindesc, de exemplu, ca acesta din urma ne-a lasat cu una dintre cele mai consistente flote maritime din Europa. Basescu doar a condus-o! Nu?

As mai aminti ca, in decembrie 89, Romania avea o suma consistenta la pusculita, plus creante si mai consistente. Acum, ne cocosam sub povara datoriilor. ( Ma intreb si acum cine mama dracului a luat decizia acelui imprumut de 20 de miliarde, cu ce temei legal a decis si unde s-au dus banii). Dar sa revin la asemanari.

Imi staruie si acum in minte o imagine tulburatoare din `89, cu Ceausescu coborind din tab si privind in jur ca un animal haituit si incoltit, cu capul intre umeri. Si, nu stiu de ce, Basescu, mergind girbovit si uitindu-se piezis, dusmanos si temator , imi aminteste mereu acea imagine atit de veche. O sa spuneti, pe drept cuvint, ca e o chestie subiectiva si nerelevanta.

O trasatura comuna incontestabila insa este dragostea bolnava a ambilor pentru putere.

Se spune adesea ca puterea suceste mintile. Cu siguranta este valabil pentru oricine, intr-o masura mai mare sau mai mica. Dar cind aceasta dragoste ajunge la limita patologicului, determinind ruptura brutala si totala de realitate, consecintele sint catastrofale.

La fel ca si Ceausescu, Basescu se crede atoatestiutor si – inca – atotputernic. Frenezia cu care incearca sa convinga pe romani ca un premier asa capabil ca el nu vor gasi de-a lungul si de-a latul Europei (sa vina la mine sa-i invat – daca nu stiu le arat cum sa faca – cum sa-l las pe Ponta sa se duca acolo sa strice tot -  etc.) ne dezvaluie atit iluziile desarte in care inca se mai leagana, cit si groaza care il bintuie la gindul ca din decembrie 2014 va fi NIMENI.

Pare ireal dar, la fel ca si Ceausescu, Basescu se crede, INCA, iubit de popor. Ma rog, de o parte. Si daca in sondaje nu prea se lafaie, ar fi doar din cauza tonomatelor lui Voiculescu si, mai nou, Ghitza. De-aici concluzia lui ca, daca nu s-ar mai uita o saptamina la Antene, poporul s-ar intoarce cu fata spre el.

De-aici si credinta ca fara o uriasa campanie de intoxicare si fara o fraudare masiva, rezultatele referendumului de demitere ar fi fost cu totul altele. De-aia ne-a si sfatuit, initial, sa mergem cu totii la vot. Noroc cu baietii de dupa perdelute, care l-au sfatuit s-o intoarca repede din condei.

De-aici si placerea irepresibila cu care vorbeste despre sine la persoana a 3-a.

Cu toate astea (si cite altele), Basescu Traian este acum un barcaz care si-a pierdut si busola, si cirma. Nu mai stie calea cea dreapta si, chiar daca ar afla-o, nu o mai poate urma. De aceea, mi-e greu sa cred ca-si va termina mandatul la termen. Sint sigur insa ca, atit cit va mai sta la Cotroceni, ne va mai face inca mult rau. Eu, unul, ma astept la orice.

Nimic despre Rosia Montana!

Nu sint un om al dracu’! Nu ma lasa indiferent suferintele – adevarate – ale semenilor mei.

Cu toate astea, nu stiu de ce, nu reusesc, in ruptul capului, sa empatizez cu „rosienii” care cer locuri de munca, in principal la tembelizor.

Echipati dupa toate regulile mineritului, cu casti albe impecabile, nou – noute, care cred ca n-au vazut mina in viata lor, cu lanterne si faclii de artizanat (!!!) (nu artizanale), ei clameaza, cu o agresivitate deranjanta: „Vrem minerit! Acum!!”

Dar cine le ofera lor minerit? RMGC? Prostie mai mare n-am auzit!

Intr-o exploatare de suprafata, in care 95% din munca o vor face niste utilaje performante si niste specialisti chemati de aiurea, ce munca li se va oferi localnicilor? Operatori de lopata. Adica LOPATARI! Unde-i mineritul, in toata chestia asta? („caci altceva nu stim sa facem!”)

Intr-un orasel din America, daca te pui pe bocit ca nu vine cineva sa infiinteze, la poarta ta, o firma care sa-ti dea de lucru conform calificarii tale, lumea va crede ca e la camera ascunsa sau ca ti-au sarit tiglele de pe casa.

In 1992 (aveam aproape 40 de ani), nemultumit de salariul (!) pe care-l aveam, m-am hotarit sa-mi caut de lucru in alta parte, in cu totul alta meserie decit cea de pina atunci, pentru care facusem o facultate, in care aveam o experienta, care chiar imi placea si in care performasem.

Am gasit, dar faceam pina la serviciu cam de doua ori cit ar face un „rosian” pina la Abrud. Totusi m-am dus. Ei de ce nu se duc? Oare nu gasesc de „lopatat” (adica exact ceea ce le ofera si RMGC) si in alta parte? Vor sa aiba serviciul la poarta? Cu orice pret?

Scot in fata viitorul copiilor lor.Ar fi comic, daca n-ar fi trist. Dupa ce RMGC va pleca, lasind in urma iazurile cu cianuri, copii rosienilor vor pleca, vor fi cu adevarat obligati! La Abrud, la Aiud, la Bucuresti, unde vor vedea cu ochii. Si nu va mai exista drum inapoi.

Si-atunci, cui prodest?

Salvati Rosia Montana!

(Cotidianul)

În 27 august, guvernul României a aprobat proiectul de lege care permite exploatarea Roșiei Montane și urmează a-l trimite Parlamentului. Am tot sperat că măcar în ultimul moment la guvernanții noștri se va vedea o licărire, dacă nu de patriotism sau de bun simț, fiindcă le-am cere prea mult, măcar de spirit de conservare. În ultimii 23 de ani au fost complici sau au săvârșit următoarele : devalizări de bănci, distrugerea agriculturii, vânzarea bucată cu bucată a fabricilor, înstrăinarea resurselor de petrol și de gaze naturale, tăierea pădurilor. Ce-au pus în loc ? Autostrăzi ? Un sistem uman de sănătate ? Pensii din care să se poată trăi ?

Dintre toate porcăriile făcute de la revoluție încoace, vânzarea Roșiei Montane este cea mai execrabilă. Banii pot fi puși la loc în bănci, fiindcă, nu-i așa ? avem de unde, pădurile cresc la loc, surse alternative de energie se mai pot găsi, agricultura se mai poate pune pe picioare. Mediul natural și patrimoniul național, odată distruse, nu mai pot fi înlocuite. Nici aurul înstrăinat, care de 2000 de ani constituie o bogăție a acestui popor, nu poate fi adus înapoi. Și pentru ce să renunțăm la toate astea, pentru o redevență nu de 4%, ci de 6%, marea realizare a actualului guvern ? Fiindcă toate celalalte câștiguri, locuri de muncă etc. sunt minciuni. Țara noastră acceptă astăzi în genunchi condiții pe care numai marile puteri colonialiste le-au impus coloniilor lor. Am pierdut, fără să știm, vreun război ? Acesta este statutul pe care actualii guvernanți ni l-au asigurat printre țările europene ?

Înfiorător este cinismul cu care i se promite companiei canadiene « dobândirea dreptului de folosință asupra imobilelor din perimetrul de exploatare până în mai 2014 ». Prin aceste « imobile » guvernanții înțeleg casele, grădinile moștenite din moși strămoși, bisericile și morții, iar noi înțelegem că locuitorii care nu pleacă de bunăvoie vor fi izgoniți în mai puțin de un an. Ce vor să demonstreze prin asta, în afara faptului că democrația asta a lor nu este mai bună decât comunismul ? Pentru asta am ieșit unii dintre noi în stradă în decembrie 1989 ?

Iată ce mai citim în impertinentul proiect de lege : « De asemenea, investitorul se angajează să întreprindă conservarea, amenajarea şi revitalizarea patrimoniului cultural, să asigure protecţia mediului şi eliminarea poluării istorice, să contribuie la dezvoltarea economică şi culturală durabilă a comunităţii din Roşia Montană ». În ce privește o dezvoltare durabilă de 15 ani, cred că toată lumea s-a lămurit. Cum stăm cu patrimoniul cultural și cu mediul ? Nu Ministerul Culturii și Ministerul Mediului, plătite din banii noștri, ar trebui să se îngrijească de ele ? Ele sunt însă agenții ale firmei canadiene și, de fapt, ale oricăror firme care au venit spre a jefui România. Nu a fost clar acest lucru din clipa în care un secretar de stat din Ministerul Mediului a devenit unul dintre directorii români ai firmei canadiene ? Oare nu veșnicul șef al patrimoniului din Ministerul Culturii a fost cel care a acceptat și a condus vânzarea patrimoniului cultural de la Roșia Montană ? Actualul proiect de lege cuprinde și prevederea perversă că nu în orice situație ar mai fi nevoie de descărcare de sarcină arheologică. Comisia Națională de Arheologie a fost, începând din anul 2001, decapitată și epurată, pentru a accepta descărcări ilegale de sarcină arheologică la Rosia Montană. Pentru a se înlătura orice risc, ei i-a fost lăsat în anul 2003 doar un rol consultativ, puterea de decizie fiind transferată funcționarilor din minister. Acum aflăm că nici nu mai este nevoie de descărcări arheologice. Prin urmare, patrimoniul național a ajuns la cheremul șmecherilor. Știu dnii Victor Ponta și Daniel Barbu că acesta este un act de trădare națională ? Cum își poate permite Ministerul Mediului să treacă atât de ușor peste faptul că imensul iaz de metale grele și cianuri rezultat din exploatare are fundul alcătuit din roci permeabile, că nu este betonat, că este sprijinit de un baraj de 185 de metri de felul celor care au provocat dezastre în diverse colțuri ale lumii ? Am avut noi vreodată în cursul istoriei un dușman care să-i dorească atâta rău acestei țări ?

Puțini știu că diverselor firme străine le este concesionată nu numai Roșia Montană, ci și întregul patrulater aurifer din Munții Apuseni, precum și părți întinse din Munții Maramureșului și ai Banatului. Roșia Montană este numai regina pe tabla de șah. Dacă va cădea regina, se va prăbuși totul. Nu putem permite să se întâmple asta.

Între cetățenii unei țări democratice și conducătorii lor există un fel de contract, consemnat într-o formă de constituție. Cei dintâi îi aleg pe aceia care să lupte, cu priceperea și cu puterile pe care le au, pentru propășirea nu a lor, ci a țării. Asta jură și aleșii noștri cu mâna pe Biblie, încheind cu « Așa să-mi ajute Dumnezu ! » Așa să-i și ajute ! Când erau în opoziție, actualii guvernanți, ne mai știind ce să facă pentru a obține voturi, au promis că se vor opune proiectului de la Roșia Montană. Iată-i acum cu câtă frenezie și inconștiență își încalcă promisiunile !

Contractul social între popor și conducători se apropie de ruptură. Va sosi clipa în care cetățenii acestei țări vor ieși în stradă și vor striga : « Afară cu vânzătorii de țară ! » Este dreptul lor moral.

Prof. dr. Ioan Piso

Președinte al Fundației Culturale Roșia Montană

Despre cersetorie, cu dragoste!

Stau in statia lu’ 41. Calm. In statie, doar citeva persoane, dintre care (!) un ciine. Maidanez pur. Calm si el. Stie ca pe linia asta tramvaiele se succed unul dupa altul, iar nu invers!

Nu se inseala. Vine tramvaiul. Catelul, negru ca sufletul lui Basescu, nu se buluceste. Isi asteapta, european, rindul sa urce. Stie ca are tot timpul, mai ales ca vatmanul se uita in oglinda si, pina nu urca ultima persoana, nu pleaca.

In fine, ne-am urcat cu totii. Tramvaiul porneste.

Cald. Multe locuri goale. Nici un cersetor! Oare ce zi e azi? Ma asez.

Catelul (hai sa-i spunem „Vasile” – prietenii stiu de ce!) gifiie la greu, cu botul intredeschis, sa se mai racoreasca. Imi place ca are o dantura superba: alb – sclipitoare, sanatoasa si intreaga, lucru foarte rar la maidanezi. O fi maidanez de rasa!

Vasile se propteste in fata celui mai apropiat calator, impinge putin botul inainte si in sus si-si pironeste privirea aia de inginer in ochii lui. Trec citeva clipe de-alea, ca la ruleta ruseasca – tacane sau bubuie?

Nu se intimpla nimic. Vasile, cu un calm imperturbabil, trece la urmatorul. Aceeasi figura, aceleasi clipe tensionate, acelasi deznodamint. Apoi altul, si altul.

Vasile, cersetorule - il apostrofez in gind…

Pe la al 7-lea calator, inevitabilul se produce: un tinar scoate o felie groasa de salam cu miros mult mai bun decit gustul, si i-o intinde.

Vasile, … stana de piatra! Tinarul ii plimba felia pe linga narile umede, in sus si-n jos, de jur imprejurul botului. Nimic. Da’ NIMIC!!

Putin dezamagit, tinarul ii lasa felia de salam sub bot, pe podea. Vasile continua sa se uite fix in ochii lui. Si-atunci, tinarul face tot ce mai era de facut: ii pune mina pe crestet.

Vasile, ca electrocutat, se prabuseste pe-o parte, cu trei picioare pe sus, flexate ca la „sluj”, cu ochii perfect inchisi si botul lungit impotriva legilor fizicii. Si in timp ce mina aluneca repetitiv pe crestetul lui, el se impinge, intr-o sincronizare perfecta, cu teasta in mina omului.

Vasile, banditule, tilhare, cersetorule, vasazica de-astia-mi esti!

Dar sa nu-l condamnam prea tare. Un asemenea soi de cersetorie mai practicam si noi, din cind in cind. Sau cel putin, uneori, am vrea.

Sigur, n-avem franchetea si curajul lui Vasile. Ne ascundem dupa sofisticarii in care uneori, ne ratacim noi insine, si cu atit mai mult ceilalti. Ne intortochem intr-atit existenta, incit nu mai stim nici noi ce vrem; altul, nici atit! Uneori nu mai stim nici macar s-o spunem. 

Sau, cel mai rau, ne temem ca lumea ne va apostrofa: „Cersetorule!” Asa ca alegem s-o lasam balta. Pare mai usor. Pare mai sigur …  Dar o fi mai bine?!

Matematica si militienii

Probabil, pe vremuri, militienii erau sfatuiti sa traga un foc in sus si unul la picioare (indiferent in ce ordine!). La un moment dat, unul mai mare, satul de atitea bancuri cu militieni, a hotarit sa demonstreze ca nici ei, militienii, nu e atit de inculti! Si-atunci, a luat o decizie iepocala: de azi inainte, tovarasi, nu vom mai trage in sus, cum trage tot prostu', ci ... in plan vertical!

Cum lucrurile rele, la fel ca buruienile, incoltesc oriunde si sint imposibil de stirpit, iata ca si politistii de azi trag, precum stramosii lor, tot in plan vertical ( nu stiu daca si in aceeasi ordine)

Sincer, nu inteleg foarte bine la ce se refera acest „plan vertical”; presupun ca e vorba de un plan care contine verticala locului (dar e posibil sa ma si insel).Numai ca am doua vesti!

Vestea proasta este ca exista o infinitate de planuri care contin verticala locului; in care sa tragi mai intii?

Vestea si mai proasta este ca orice plan vertical astfel definit contine o infinitate de drepte (posibile traiectorii ale glontului), unele mai inclinate, altele mai putin si, in fine, una absolut orizontala!!Cu alte cuvinte, oriunde ar indrepta bietul politist pistolul, poate fi absolut sigur ca a tras … in plan vertical!!!

Insa, cine stie? Poate ca, prin acest „plan vertical”, ei inteleg acel plan „care e indreptat in sus”! LOL! 
Vorba definitiei: Planul vertical este atunci cind ...
Daca nu cumva, Doamne fereste, ne aflam in fata unui concept al spatiului n-dimensional sau al unor spatii neeuclidiene! Ne ajuta cineva?

P.S. Mentionez ca, nefiind de specialitate, spusele mele de mai sus sint simple speculatii. De aceea, daca are cineva argumente care sa contrazica aceste presupuneri, il rog sa le spuna; astfel voi deveni si eu cu o litra mai destept (adica aproape cit un militian)! Va multumesc!

Reclamatie la N.Z.S.A.

Am aflat recent, pe scurse, ca madam Messerschmitt  – Hahaiala ar fi reclamat Antena 3 (cu tot cu invitati) la New Zealand Sports Academy, pentru placaj inalt (la git, pentru necunoscatori, sau la jugulara). Se pare ca Mugur Ciuvica si Bogdan Chireac vor fi obligati, daca vor fi gasiti vinovati, sa execute, in piata Victoriei, dansul razboinic Haka, varianta singeroasa, secondati de Mircea Badea, cu  pardonul acoperit cu pene de kiwi!

Sa ne mai si rideam! Daca mai puteam...

Stiu, la sfirsit o sa ziceti ca nici macar nu-i de ris ! Mai ales in contextul dat.

Recent, o ruda de-a mea, persoana respectabila de altfel, a incercat un dublu flick cu triplu echer, in bucatarie. Rezultatul, pe masura asteptarilor : fractura dubla deschisa de tibie si peroneu. Trecind prin purgatoriul tuturor celor inevitabile in asemenea situatii, iata sosit momentul ca persoana respectiva sa inceapa recuperarea, dupa ce eu voi fi gasit pe internet aparatura necesara.

Dar mare ti-e Internetul, Doamne ! Utilajele cele mai speciale, dintre care am retinut doua, pentru voi:

1)    Cadru de mers pliabil (!) pentru copii cu 2 roti (!!)

Avind in vedere virsta respectabila a persoanei in cestiune, m-am decis sa nu achizitionez produsul, ca fiind inadecvat, desi m-am perpelit fo jumate de ceas sa-mi imaginez macar cum arata (din pacate, o imagine nu era atasata!)

2)    (aici sa va vad!) Elevator pentru bolnavi cu motor!! 

Nu m-am putut abtine sa cer o mica lamurire suplimentara : diesel ? Voi ce credeti ?
P.S. Oare nu cumva era mai corect "bolnavi cu motorul"? Intreb si eu, ca inginerul ...
P.S.2  Si tot la capitolul asta, dar din domeniul alimentar: am vazut intr-un galantar niste "brinza de capra maturata", probabil confirmarea proverbului geto-dac conform caruia capra batrina face brinza buna!

Amintiri din copilarie

Am copilarit intr-un cartier marginas al Bucurestiului, unul cu o faima nu dintre cele mai bune! Drept urmare, poate ca o forma de mimetism, pe la vreo 13 ani ma incaieram una-doua, cu rost si, mai ales, fara rost, fara sa tin seama de sortii de izbinda, pe motive dintre cele mai bizare. Orice afront, cit de mic, cit de cit real, putea fi stins doar cu un pumn zdravan in nasul celui ce ti l-a adus, daca nu cu un ochi umflat. Pe loc si fara cea mai mica ezitare, indiferent de calibrul adversarului! Evident, daca se putea …

Ca, uneori, ieseam cam „sifonat” din aceste confruntari, chiar nu mai conta! Macar incercasem!

Intr-o seara, insa, mi s-a intimplat ceva cu totul atipic, ceva ce-mi amintesc incredibil de bine, desi a trecut atita amar de vreme de-atunci. 

Ma indreptam agale spre casa, prin spatele unor blocuri noi. Rememoram evenimentele zilei, nu fara a fi atent la ceea ce se intimpla in jur. Ochii imi alergau in cap mai ceva ca lui MRU!

La un moment dat, am ajuns in dreptul unui maidan larg, pe care se depozitasera niste borduri si bolovani. Si, peste astea, erau depozitati vreo 6 baieti, majoritatea mai mari ca mine, care mincau seminte de floare ca de frica Militiei, fumau si scuipau, slobozind, cind si cind, cite o injuratura scurta, fara obiect dar extrem de colorata. Era evident ca se plictiseau de moarte, si asta niciodata nu era un semn bun!

Mi-am continuat drumul, incercind sa par cit mai calm si indiferent cu putinta, desi toate beculetele de alerta mi se aprinsesera, iar incordarea era maxima.

Cind am ajuns in dreptul lor, l-am auzit pe cel care parea mai mare intre ei, spunind scurt, cu voce groasa si linistita:

- Du-te, chiorule!

Din grup s-a desprins un mucos de vreo 7-8 ani, care a facut vreo 2 pasi spre mine si m-a strigat:

- Baiatu’, stai asa nitel!

As fi putut s-o iau la fuga; sint convins ca nu m-ar fi prins niciunul, in veci. La cite ore alegam eu, zilnic, dupa minge, eram superantrenat. Dar cum sa faci asa ceva?

M-am oprit si m-am intors spre el, cu convingerea ca nu urmeaza cea mai fericita seara din viata mea. Sigur, nu mucosul era problema; daca-i dadeam un dos de palma, s-ar fi invirtit ca titirezul ala de te imbia, din cind in cind, cu „luati Roma!”

Era limpede, insa, ca turma de pe bolovani chiar asta astepta.

In ciuda presentimentelor destul de sumbre, devenisem curios cum o sa incerce, Nichipercea, sa ma provoace. Cel mai probabil, avea sa-mi ceara o tigara. Apoi, probabil, 2 lei. Apoi, cine stie …

In timp ce eu faceam pronosticuri, el se apropia de mine.

Era o aratare tare ciudata: o piticanie cu mers leganat si lasind un pic piciorul drept in spate, cam mic pentru virsta lui, cu nas mare si par putin, parca adunat tot intr-o suvita rebela ce-i atirna pe frunte si, mai ales, cu doi ochi care se incapatinau sa nu priveasca, nicicum, in aceeasi directie simultan.

In momentul in care a ajuns linga mine, m-am hotarit sa-i devansez demersul. Am bagat mina in buzunar sa scot o tigara.

In clipa aia, cu o iuteala de care nu l-as fi crezut in stare, s-a lasat putin in fata si m-a izbit, scurt, cu palma in obrazul sting.

Citeva clipe n-am reusit sa inteleg ce s-a intimplat. In primul rind, eram uluit de viteza palmei! In alte vremuri, as fi dat vina pe pixelul albastru!! Apoi, fusese o palma moale si extrem de pufoasa, aproape ca o mingiiere!

In clipele mele de uluiala, michiduta mi-a intors spatele linistit si s-a inapoiat, cu mersul lui leganat, la bolovanul sau, in risetele aprobatoare ale gastii, la care s-a asociat si el, cu un hahait nefiresc, dar extrem de satisfacut. Se vedea ca nu-si mai incape in piele de mindru ce era!

Imi parea ca totul se incheiase, desi continuam sa nu inteleg. Am dus, instinctiv, mina la obrazul lovit si am descoperit, cu uimire, ceva care imi acoperea partea stinga a fetei: o hirtie maro, de ambalaj, unsa cu un strat gros de unsoare de caruta, care mirosea urit!

M-am intors pe calciie si am plecat incet, cu ochii inotind in lacrimile obidei. Mai ca m-as fi intors inapoi, sa-i rog sa ma bata!

M-a urmarit mult timp amintirea acelei intimplari. La un moment dat, parea chiar sa mi se fi sters cu totul din memorie. Ceva, insa, mi-a reamintit-o …

Sigur, maidanul cu bolovani nu mai e, de mult timp. In rest …

Egipt

Lovitura de stat? Ce face?? Pai sa fi vazut la noi, nene, asta-vara! Aia mai zic si eu!!

Intrebare extrem de grea!

Cine stie sa-mi spuna si mie de ce mama ma-sii, la atitea televiziuni, la atitea tocsoaie, nimeni nu ataca problema numarul 1 a Romaniei si a romanilor, mama mereu gravida a tuturor problemelor care se dezbat in draci, de dimineata pina seara, pe toate posturile.

Sigur, e importanta problema pomosexualilor care se simt amenintati si discriminati, ca si alte minoritati care se respecta (dar de ce nu ia nimeni in considerare ca si eu ma simt amenintat de ei, eu nu contez?), e importanta si problema gazelor de sest sau cea a steagului judetului Giurgiu, chiar si puscaria lui Becali / Nastase, unde ora exacta se da ca pe vremea odiosului regretat: pic, pic, pic, pic, pic. A fost apa calda!

Si cite si mai cite, toate-s importante, da’ nu ca aia! Si-atunci, de ce? Ai?

Base are plan!

Cum va stiu circotasi, ma astept sa-mi atrag replici acide de tipul :

- si egiptenii aveau, ca n-ar fi construit mindrete de piramidoane (augmentativul de la piramide) fara plan. Asa inclinat cum era ! !

- te referi la divortul udrei?  Acu, eu stiu ca a mai divortat unul putin, recent (ca si prezidentii se divorteaza, nu-i asa?) dar n-o sa-mi spui ca a dat molima-n ei !

- iar l-a sunat pe Machiavelli, sau direct pe tat’su, nea Viorel, zis Viorica?

Raspunsul corect trebuie cautat in trecutul comunist al basescului, coroborat cu indemnul inaltator si mobilizator al artistului: ”O chemare noua, tara o strabate / Cincinalu-n 4 ani si jumatateeeeeeeeeee!” (Pour les connaisseurs!)

Ei bine, da! Mari Nelu trebuie sa faca planul. Dar nu in 4ani jumate, ci la anu’ ! Planul de europarlamentari PPE. Daca nu-l face, e mincat. Si asa, nu se stie daca mult prea micul titulesc nu a luat, deja, locul acestuia in inima mult prea pragmatica a severei Angelique.

Base poate ramine pe linia de plutire doar obtinind la europarlamentare un scor onorabil. Ansonsten - kaputt !

Dar cum ar fi cu putinta asa ceva cind, vorba aia stramoseasca: kein Partei, kein Malai?

Cu ce sa te descurci? De unde partid popular, de unde malai ?

Eu zic ca in aceasta cheie trebuie citite evenimentele recente, ca si cele care se pregatesc, in culise, sa tisneasca la lumina reflectoarelor. Incercati!