Reclamatie la N.Z.S.A.

Am aflat recent, pe scurse, ca madam Messerschmitt  – Hahaiala ar fi reclamat Antena 3 (cu tot cu invitati) la New Zealand Sports Academy, pentru placaj inalt (la git, pentru necunoscatori, sau la jugulara). Se pare ca Mugur Ciuvica si Bogdan Chireac vor fi obligati, daca vor fi gasiti vinovati, sa execute, in piata Victoriei, dansul razboinic Haka, varianta singeroasa, secondati de Mircea Badea, cu  pardonul acoperit cu pene de kiwi!

Sa ne mai si rideam! Daca mai puteam...

Stiu, la sfirsit o sa ziceti ca nici macar nu-i de ris ! Mai ales in contextul dat.

Recent, o ruda de-a mea, persoana respectabila de altfel, a incercat un dublu flick cu triplu echer, in bucatarie. Rezultatul, pe masura asteptarilor : fractura dubla deschisa de tibie si peroneu. Trecind prin purgatoriul tuturor celor inevitabile in asemenea situatii, iata sosit momentul ca persoana respectiva sa inceapa recuperarea, dupa ce eu voi fi gasit pe internet aparatura necesara.

Dar mare ti-e Internetul, Doamne ! Utilajele cele mai speciale, dintre care am retinut doua, pentru voi:

1)    Cadru de mers pliabil (!) pentru copii cu 2 roti (!!)

Avind in vedere virsta respectabila a persoanei in cestiune, m-am decis sa nu achizitionez produsul, ca fiind inadecvat, desi m-am perpelit fo jumate de ceas sa-mi imaginez macar cum arata (din pacate, o imagine nu era atasata!)

2)    (aici sa va vad!) Elevator pentru bolnavi cu motor!! 

Nu m-am putut abtine sa cer o mica lamurire suplimentara : diesel ? Voi ce credeti ?
P.S. Oare nu cumva era mai corect "bolnavi cu motorul"? Intreb si eu, ca inginerul ...
P.S.2  Si tot la capitolul asta, dar din domeniul alimentar: am vazut intr-un galantar niste "brinza de capra maturata", probabil confirmarea proverbului geto-dac conform caruia capra batrina face brinza buna!

Amintiri din copilarie

Am copilarit intr-un cartier marginas al Bucurestiului, unul cu o faima nu dintre cele mai bune! Drept urmare, poate ca o forma de mimetism, pe la vreo 13 ani ma incaieram una-doua, cu rost si, mai ales, fara rost, fara sa tin seama de sortii de izbinda, pe motive dintre cele mai bizare. Orice afront, cit de mic, cit de cit real, putea fi stins doar cu un pumn zdravan in nasul celui ce ti l-a adus, daca nu cu un ochi umflat. Pe loc si fara cea mai mica ezitare, indiferent de calibrul adversarului! Evident, daca se putea …

Ca, uneori, ieseam cam „sifonat” din aceste confruntari, chiar nu mai conta! Macar incercasem!

Intr-o seara, insa, mi s-a intimplat ceva cu totul atipic, ceva ce-mi amintesc incredibil de bine, desi a trecut atita amar de vreme de-atunci. 

Ma indreptam agale spre casa, prin spatele unor blocuri noi. Rememoram evenimentele zilei, nu fara a fi atent la ceea ce se intimpla in jur. Ochii imi alergau in cap mai ceva ca lui MRU!

La un moment dat, am ajuns in dreptul unui maidan larg, pe care se depozitasera niste borduri si bolovani. Si, peste astea, erau depozitati vreo 6 baieti, majoritatea mai mari ca mine, care mincau seminte de floare ca de frica Militiei, fumau si scuipau, slobozind, cind si cind, cite o injuratura scurta, fara obiect dar extrem de colorata. Era evident ca se plictiseau de moarte, si asta niciodata nu era un semn bun!

Mi-am continuat drumul, incercind sa par cit mai calm si indiferent cu putinta, desi toate beculetele de alerta mi se aprinsesera, iar incordarea era maxima.

Cind am ajuns in dreptul lor, l-am auzit pe cel care parea mai mare intre ei, spunind scurt, cu voce groasa si linistita:

- Du-te, chiorule!

Din grup s-a desprins un mucos de vreo 7-8 ani, care a facut vreo 2 pasi spre mine si m-a strigat:

- Baiatu’, stai asa nitel!

As fi putut s-o iau la fuga; sint convins ca nu m-ar fi prins niciunul, in veci. La cite ore alegam eu, zilnic, dupa minge, eram superantrenat. Dar cum sa faci asa ceva?

M-am oprit si m-am intors spre el, cu convingerea ca nu urmeaza cea mai fericita seara din viata mea. Sigur, nu mucosul era problema; daca-i dadeam un dos de palma, s-ar fi invirtit ca titirezul ala de te imbia, din cind in cind, cu „luati Roma!”

Era limpede, insa, ca turma de pe bolovani chiar asta astepta.

In ciuda presentimentelor destul de sumbre, devenisem curios cum o sa incerce, Nichipercea, sa ma provoace. Cel mai probabil, avea sa-mi ceara o tigara. Apoi, probabil, 2 lei. Apoi, cine stie …

In timp ce eu faceam pronosticuri, el se apropia de mine.

Era o aratare tare ciudata: o piticanie cu mers leganat si lasind un pic piciorul drept in spate, cam mic pentru virsta lui, cu nas mare si par putin, parca adunat tot intr-o suvita rebela ce-i atirna pe frunte si, mai ales, cu doi ochi care se incapatinau sa nu priveasca, nicicum, in aceeasi directie simultan.

In momentul in care a ajuns linga mine, m-am hotarit sa-i devansez demersul. Am bagat mina in buzunar sa scot o tigara.

In clipa aia, cu o iuteala de care nu l-as fi crezut in stare, s-a lasat putin in fata si m-a izbit, scurt, cu palma in obrazul sting.

Citeva clipe n-am reusit sa inteleg ce s-a intimplat. In primul rind, eram uluit de viteza palmei! In alte vremuri, as fi dat vina pe pixelul albastru!! Apoi, fusese o palma moale si extrem de pufoasa, aproape ca o mingiiere!

In clipele mele de uluiala, michiduta mi-a intors spatele linistit si s-a inapoiat, cu mersul lui leganat, la bolovanul sau, in risetele aprobatoare ale gastii, la care s-a asociat si el, cu un hahait nefiresc, dar extrem de satisfacut. Se vedea ca nu-si mai incape in piele de mindru ce era!

Imi parea ca totul se incheiase, desi continuam sa nu inteleg. Am dus, instinctiv, mina la obrazul lovit si am descoperit, cu uimire, ceva care imi acoperea partea stinga a fetei: o hirtie maro, de ambalaj, unsa cu un strat gros de unsoare de caruta, care mirosea urit!

M-am intors pe calciie si am plecat incet, cu ochii inotind in lacrimile obidei. Mai ca m-as fi intors inapoi, sa-i rog sa ma bata!

M-a urmarit mult timp amintirea acelei intimplari. La un moment dat, parea chiar sa mi se fi sters cu totul din memorie. Ceva, insa, mi-a reamintit-o …

Sigur, maidanul cu bolovani nu mai e, de mult timp. In rest …

Egipt

Lovitura de stat? Ce face?? Pai sa fi vazut la noi, nene, asta-vara! Aia mai zic si eu!!

Intrebare extrem de grea!

Cine stie sa-mi spuna si mie de ce mama ma-sii, la atitea televiziuni, la atitea tocsoaie, nimeni nu ataca problema numarul 1 a Romaniei si a romanilor, mama mereu gravida a tuturor problemelor care se dezbat in draci, de dimineata pina seara, pe toate posturile.

Sigur, e importanta problema pomosexualilor care se simt amenintati si discriminati, ca si alte minoritati care se respecta (dar de ce nu ia nimeni in considerare ca si eu ma simt amenintat de ei, eu nu contez?), e importanta si problema gazelor de sest sau cea a steagului judetului Giurgiu, chiar si puscaria lui Becali / Nastase, unde ora exacta se da ca pe vremea odiosului regretat: pic, pic, pic, pic, pic. A fost apa calda!

Si cite si mai cite, toate-s importante, da’ nu ca aia! Si-atunci, de ce? Ai?

Base are plan!

Cum va stiu circotasi, ma astept sa-mi atrag replici acide de tipul :

- si egiptenii aveau, ca n-ar fi construit mindrete de piramidoane (augmentativul de la piramide) fara plan. Asa inclinat cum era ! !

- te referi la divortul udrei?  Acu, eu stiu ca a mai divortat unul putin, recent (ca si prezidentii se divorteaza, nu-i asa?) dar n-o sa-mi spui ca a dat molima-n ei !

- iar l-a sunat pe Machiavelli, sau direct pe tat’su, nea Viorel, zis Viorica?

Raspunsul corect trebuie cautat in trecutul comunist al basescului, coroborat cu indemnul inaltator si mobilizator al artistului: ”O chemare noua, tara o strabate / Cincinalu-n 4 ani si jumatateeeeeeeeeee!” (Pour les connaisseurs!)

Ei bine, da! Mari Nelu trebuie sa faca planul. Dar nu in 4ani jumate, ci la anu’ ! Planul de europarlamentari PPE. Daca nu-l face, e mincat. Si asa, nu se stie daca mult prea micul titulesc nu a luat, deja, locul acestuia in inima mult prea pragmatica a severei Angelique.

Base poate ramine pe linia de plutire doar obtinind la europarlamentare un scor onorabil. Ansonsten - kaputt !

Dar cum ar fi cu putinta asa ceva cind, vorba aia stramoseasca: kein Partei, kein Malai?

Cu ce sa te descurci? De unde partid popular, de unde malai ?

Eu zic ca in aceasta cheie trebuie citite evenimentele recente, ca si cele care se pregatesc, in culise, sa tisneasca la lumina reflectoarelor. Incercati!

Furtuna in Bucuresti!

Din nou, codul portocaliu (!) ameninta Bucurestiul (si nu numai).

Sint semnalate, deja, accidente si aspecte nedorite, care ar fi putut fi evitate. Astfel, citiva copaci s-au prabusit fara aprobarea primariei sau a ocolului silvic, nefiind nici toaletati; doua femei, desi toaletate suficient, au fost lovite, una in zona Obor iar cealalta in zona pieptului. O a treia persoana lovita a incercat, initial, sa fuga, dar i-a fost lehamite! Cred si eu, la un moment dat, ti se ia!

Nu rideti, tovarasi, ca-i dureros!

Nimeni nu va pune mina pe justitie. Pe-a mea!

Atit!

Oprescu, tinta unui miting de protest!

Se pare ca saptamina viitoare, un grup feminist doreste sa organizeze un mars si apoi un miting de protest in fata Primariei Capitalei. Doua sint doleantele pe care vor sa le aduca, astfel, la cunostinta publicului larg, dar si a edilului capitalei: problema parcarilor si cea a locurilor de munca. Virginica Gurau, purtatoarea de cuvint a grupului mai-sus mentionat, a binevoit sa faca unele clarificari: „ Domnul doctor ar trebui sa inteleaga ca aceste doua chestiuni arzatoare se intrepatrunde ca ata si acul, ca broasca si cheia, ca capsele, ca …. stiti si dumneavoastra! Daca soferii n-are parcari, parcheaza care pe unde-apuca si pe unde nimereste. D-aia ne trezim ca sint multe strazi si stradute care, practic nu mai are trotuare, ca lea ocupat astia cu masinile. Si-acu ajung la a doua treaba, problema locurilor de munca: pai daca trotuare nu mai e, noi ce facem??” P.S. Se aude ca studentii se pregatesc sa organizeze un mars de sprijin si solidaritate! Asta da, spirit civic!  Cinste lor, cinste lor, cinste lor studentilor!

(Pina si) Radu Tudor, cu muci-n fasole!

Pina la emisiunea din 10 mai a Danei Grecu, as fi zis ca cel mai sobru, echilibrat, elegant, lucid si obiectiv jurnalist al Antenei 3 este Radu Tudor.
Iata insa ca, din motive pe care nu pot (sau, mai mult, nu vreau) sa le inteleg, chiar si el o comite.
Pe scurt, sustine ca aceia dintre noi care au vederi/optiuni republicane n-au „educatia necesara, cultura necesara si obiectivitatea necesara pentru a judeca drept si corect ce e mai bine pentru tara noastra”
Trec peste mirlania intrinseca a acestei declaratii! Trec peste conditia de politruc a celui care crede ca acei ce nu gindesc ca el sint prosti sau needucati. Cu amaraciune, caci, asa cum spuneam, am avut o cu totul alta impresie despre acest jurnalist si om.
Nu pot insa sa nu remarc ca tocmai se naste un nou adept al basismului in forma cea mai pura.
Radu Tudor tocmai a reluat, aproape mot a mot, argumentele basescului: cel mai bine e sa taiem pensii si salarii; poporul e prost si nu stie ca asa e cel mai bine pentru tara. Cel mai bine e cu austeritatea, alta solutie nu e, ce stiu needucatii astia? Trebuie sa ne imprumutam masiv, stiu EU de ce! Voi nu trebuie sa stiti, ca si asa nu intelegeti nimic. Si tot asa!
Pai unde-ajungem cu un asemenea model de gindire?
Ca Radu Tudor e adept al sistemului monarhic, e problema lui. M-as fi asteptat insa sa aduca si citeva argumente consistente. A facut doua tentative jalnice, cu rezultat aproape contrar scopului propus.
„Republica n-a reprezentat niciodata o optiune populara” – spune R.T. Dar cind a reprezentat regalitatea o optiune populara? – l-as intreba eu. Ca doar nu putem lua in considerare mascarada de referendum din 1866, mai nerusinata decit tot ce-au facut comunistii in materie! Pentru cei care nu stiu, la acel refendum s-ar fi exprimat in favoarea lui Karl Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, atentie, 99,97% dintre participanti. Cu asa o facatura a inceput drumul monarhiei in Romania. Dar poate Radu Tudor crede, si ar vrea sa ne convinga si pe noi, astia mai needucati.
Al doilea “argument” al lui R.T. a fost “alungarea prin santaj a regelui din tara”. Eu personal inclin sa cred ca exact asa au stat lucrurile, desi sint multe voci si multe argumente impotriva. Dar de ce nu luam in discutie si izgonirea de la putere (si din tara) a Domnului Cuza, printr-un santaj cel putin la fel de murdar? Daca cineva fura o suma de bani, care ii este si lui furata mai apoi, este el indreptatit sa mearga la politie sa reclame furtul?
Se tot pomeneste de lucrurile bune petrecute in timpul cit Romania a fost monarhie (in realitate doar in timpul a 2 dintre cei 4 regi ai tarii; oare de ce numai in timpul unora s-au intimplat lucruri bune, daca institutia e cea care face si desface?) S-ar putea insa sa ne pomenim cu cineva care sa spuna ca metroul, portul Constanta, sistemul de irigatii si cite altele (bune) s-au facut in timpul lui Ceausescu. Ei, si? Daca nu era Ceausescu nu s-ar fi facut?
Adeptii monarhiei ar trebui sa argumenteze de ce acele lucruri bune NU S-AR FI PETRECUT daca Romania n-ar fi fost condusa de un rege. Si de ce in timpul unuia nu s-a intimplat nimic de mare lauda, iar in timpul altuia, mai mult lucruri de trista amintire. Daca monarhia e buna doar daca ai un monarh bun, atunci sa scoatem la concurs un post de rege! Ca decit sa ne pricopsim cu un nou Carol al II-lea, de care nu mai scapam toata viata, mai bine raminem republica mareata vatra!
P.S. In timpul aceleiasi emisiuni, Marius Pieleanu pompeaza niste procente in fundul PDL-ului, asociind la acesta numele lui Mugur Isarescu. Prietenii stiu de ce!
Argumentatia lui, de tipul “cum sa-i prostim pe prosti”, a fost ca a vrut sa-l testeze pe Antonescu in conditii de concurenta maxima. Daca era adevarat, l-ar fi inclus in sondaj (si) pe Oprescu. Eventual ca independent. Mai ales ca doctoru’ a si declarat ca o sa candideze, “daca va fi nevoie”!

Un poet cu vîna şi sensibilitate!

Un debut tirziu (dar niciodata nu-i prea tirziu!) care ne dezvaluie, in volumul „Altera pars”, proprietarul surprinzator al unui suflet plin de bolovani de riu si flori de iasomie.

Autorul struneste vorbele ca pe niste cai salbatici, fara sa sau capastru, fara cravasa sau pinteni. Sint cai care amusina bucurosi somoiogul cu care poetul le sterge grumazul, ca si bucatica de zahar din buzunarul cititorului. Sint armasari focosi si minji jucausi pe care merita sa-i vedeti si sa-i auziti cum bat cu copita, cum fornaie sau necheaza.

Despre proprietarul hergheliei, Catalin Pavel, vom mai auzi!
P.S. Am zis "flori de iasomie"? Scuze, am vrut sa zic "flori de insomnie"!

Dana Grecu se mai face o data de ris!

O sa ma intrebati:  si care-i stirea?  Intr-adevar, niciun om nu a muscat vreun ciine!

Stirea e ca nu mai pot cu Dana Grecu. Destul! Ajunge! In seara asta mi-a pus capac!

Si-a inceput emisiunea, ca de obicei, cu un expozeu fulminant despre cum isi bate joc cercetarea romaneasca de banii europeni care ciocanesc virtos la usa si nimeni nu vrea sa le deschida; despre proiecte europene aprobate si apoi dezaprobate, cu finantare asigurata, pe care actuala putere le ignora si alte nenorociri care, probabil nu s-ar fi intimplat daca email boc mai era premier.

Cind, la prima trasnaie, cu un calm de care eu (nici macar eu!!) n-as fi fost in stare, ministrul cercetarii a anuntat-o pe marea realizatoare ca e intr-o confuzie totala (si a si demonstrat-o!), ca problema nu e de fapt problema si proiectele europene nu sint europene, am crezut ca Dana Grecu va baga repede toate momentele publicitare din dotare, ca sa uite lumea prapastiile pe care tocmai le debitate. Sau macar ii va trece prin cap sa scoata mina din buzunar si sa-si-o lipeasca energic pe frunte. Ei, ti-ai gasit: da-i inainte cu tupeu. Recunosc, a reusit sa destinda atmosfera, intrebind, candid: si-atunci, cum s-a creat confuzia asta? Cum ar veni: si-atunci de ce e atita confuzie in mintea mea?

Apoi, a mai bagat o tirada, si-a indesat mina mai adinc in buzunar si a trecut la punctul urmator.

Cind, si aici, rezultatul a fost identic, mi s-a facut mila de ea.

Am crezut, pina la Grecu Dana, ca orice realizator TV isi pregateste fiecare emisiune muncind pe brinci spre a se documenta despre subiectele pe care vrea sa le atace in emisiunea sa, macar cit sa fie in stare sa inteleaga ce-i spun invitatii sai. Grecu Dana a crezut ca invita niste baieti la emisiunile ei, ca sa le explice, EA LOR, cum stau lucrurile, iar invitatii, deopotriva cu telespectatorii, sa cada pe spate  cit de dasteapta si culta-n cap e ea.

Oricum, dupa o asemenea emisiune orice om cu coloana verticala aflat in postura ei ar pleca in paduri, intr-o pestera, ceva, sa se ascunda. In cazul ei, n-am nicio emotie: sint sigur ca va fi prezenta si miine, mai zimbitoare, mai desteapta, mai inchizitoriala si culta ca oricind. Va vorbi, din nou, cam de doua ori mai mult decit toti invitatii la un loc si, dupa emisiune, se va scuipa in oglinda, de deochi. Tot astept ziua cind Antena 3 o sa-i ramina mica  si o sa constate ca Radu Tudor n-o mai merita! Sper ca va pribegi dupa tatal gainii care naste pui vii si dupa alti posesori de nas in suflet, la un post TV la care va putea sa se simta implinita si unde o femeie care sta cu mina zdravan infipta in buzunarul pantalonilor e, cum ar veni, o dixtinsa doamna…
P.S. Presimt ca unii mi-ar spune-o pe-aia cu telecomanda. Da, asa e, aveti dreptate. Atita ca e pacat de Antena 3! Si de Radu Tudor, care sufera ca un stoic, chit ca are momente, asa simt eu, cind ar lua-o de ciuf!
Dar poate ma insel ...