Aceasta mi se pare una dintre cele mai "pline de tilc" fotografii pe care le-am facut vreodata (si, va asigur, am facut destule!). Mi se pare, insa, pe cit de incitanta, pe atit de greu de "prins" in cuvinte. Iata de ce va arunc o manusa: Ce titlu i-ati da? (Dati click pe imagine pentru a o vedea la dimensiune maxima)
luni, 1 martie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
Între cer şi pământ, surâsul...
Pragul...
Licăr...
Taine albastre...
De nicăieri spre pretutindeni...
Poarta spre infinit?
Superb, multumesc,
@ Zoe Petre
Doamna, interesul dvs. este o onoare pentru mine, iar vizita, o mare bucurie. Va multumesc!
Intrarea în templu!
@ Bibliotecaru
Sper ca doar prima vizita e mai grea; ma bucur de trecere. Se pare ca adevarul istoric este foarte aproape de titlul pe care l-ai propus...
Intrare in civilizatie (considerand ca ne aflam dincoace :) )
@ George Serban
Acest raspuns merita cu prisosinta (o spun fara sa mai revad definitia umorului) un premiu pentru umor! Ca este un umor mai asa, a la Pierre Etaix, sau chiar Alphonse Allais, e alta discutie. Dar n-o sa cautam, DE DATA ASTA, vinovatii, nu-i asa?
"Dincolo. Non-stop"
Ştiu că te aşteptai la un titlu poetic. Dar poezia a fost deja adjudecată de imagine.
Poate fi si poarta spre eternitate daca cineva care nu stie sa inoate paseste dincolo de ea.
Cazul nu este singular. Pe bdul Camil Ressu (Bucuresti) exista cateva blocuri cu 4 etaje, dotate la fiecare etaj si apartament cu usi spre exterior, usi care duc tot spre eternitate fiindca s-au terminat banii pentru balcoane ...
Alex, salut.
Pana sa citesc raspunsul tau de azi i-as fi zis poarta in timp ori ivorul timpului ori al lumii.
Catre minus si catre plus infinit. Sau cum a is cineva mai sus, civilizatie. Ori salbaticie.
E ne-poetic dar imaginea in discutie invita la meditatie chiar daca n-ai ....vreme de ea:)
Trimiteți un comentariu