Dumnezeule, George, ce se intimpla aici, la dumneata? Am venit, ingindurat si foarte obosit, dupa o zi grea si stresanta, cu gind sa-ti dau binete, in linistea de catedrala a blogului tau, si-apoi sa ma retrag, tiptil si neobservat. Cind am deschis usa, am crezut ca visez, c-am innebunit sau am gresit adresa: galagie ca-n curtea scolii, in recreatia mare; fumul, sa-l tai cu cutitul (noroc ca nu mirosea si a etnobotanice; asta mai lipsea!); damful de palinca, de-aia suuuuperbuna, de Maramu' cu para, te pravale instant, daca n-ai antrenament de-ala, de legiunea straina! Am iesit, panicat, sa ma uit deasupra usii, doar doar oi capata ceva lamuriri suplimentare. Cind colo, ce vad? CHEZ GEORGES! CAFÉ OLÉ*
(Cred ca ti-e limpede ca numai despre lapte nu e vorba in propozitie!!)
Poftim ce se intimpa daca pleci de-acasa si lasi cheile persoanelor care, chipurile, uda florile si dau de mincare pisicii!
Nu mai vorbesc de meleul, horribile dictu, de culori politice, culturale, social economice si moral-volitive care se declanseaza spontan, cum fuge cite-un ochi la un ciorap de dama, in fiece loc in care activitatile se desfasoara pe ateliere.
Toate poarta amprenta hazardului, spontanului si amatorismului desantat. Mai putin fumatul, activitate organizata, spre satisfactia mea, pe doua subateliere. Apartenenta la un subatelier sau altul e determinata de culoarea politica: portocaliii, de o parte, ceilalti, de cealalta parte. Cum era si normal, dat fiind specificul activitatii cu pricina, cele doua subateliere au fost organizate la fereastra. Pentru a se evita, insa, finalizarea unor discutii neprincipiale cu adevarate gale de wrestling, subatelierele n-au fost dispuse de aceeasi parte a ferestrei. Optiune absolut judicioasa, avind in vedere ca portocaliilor le-a fost rezervat exteriorul, iar blogul tau e la etajul sapte.
Dupa cum stim, timpul le rezolva pe toate! Cit vor putea, totusi, sa se tina?
----------------------------
* Aflu, pe surse(!), ca fetele au facut, toate, o piramida vie, pe care insusi Toni s-a catarat pentru a atirna, deasupra intrarii, firma viu colorata!
Postări
6 comentarii:
15 martie. * Limba română este patria mea * ( N Stănescu )
* Limba este însăşi floarea sufletului etnic al românimii. * Mihai Eminescu
* A vorbi despre limba în care gândeşti, este ca o sărbătoare. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte. * Nichita Stănescu
15 martie 2008:
* … ( … ) acum doi ani, liderul UDMR, Marko Bela, în prezent vicepremier, spunea referindu-se la Ziua Naţională a României: “Evenimentul nu ne bucură, ne doare, pentru că acea întorsătură a istoriei a însemnat şaptezeci de ani de agonie. Nimeni să nu ne ceară să ne bucurăm de această zi, deşi o respectăm”. * OARE ?
15 Martie – o zi în care tac şi-apoi cânt şi iar tac… în română… Şi-n faţa Limbii Române, să tacă, toate!
http://sfinx777.wordpress.com/2010/03/15/15-martie-limba-romana-este-patria-mea/
Sibilla
P.S. Am fugit, la club, să prind cafa :)
Ce frumos ai scris! :)
Augustin, ma linistesc eu. Sa vezi ce polemici prietenesti tragem. Problema va fi daca vom descoperi, cu surprindere, ca nu avem puncte de vedere diferite. Multe bucurii!
@ Lucia
Multumesc mult. Dar, nu stiu de ce, banuiesc ca n-ai vazut tot! :)
@ George
Asta sa fie tot necazul nostru, al amindurora!
Apropo: te rugasem de-o reteta; e de-aia cu copyright?
Nu dar gatesc dupa ... o ureche. Trebuie sa fim impreuna si sa-mi urmaresti miscarile. Nici mie nu mi le pot descrie :) S-o ivi ocazia.
Trimiteți un comentariu