Etnobotanice!?

Si totusi, vine primavara! Fara sa ne intrebe daca sintem pregatiti; fara sa se grabeasca, asa cum am vrea noi... Vine, implacabil, ca-n fiecare an. 

Am auzit pe unii spunind ca venirea primaverii ne-aduce un plus de optimism. O fi la ei, acolo!

Sigur, e de bine! Dam jos hainele groase si incaltarile grele. Ne imbracam cu lucruri mai usoare si ne simtim mai sprinteni. Ca si cum am fi urmat, for free, o cura de-aia care zice: "maninci si slabesti"

Plata intretinerii devine un pic mai suportabila (nu decit anul trecut, ci decit luna trecuta!). Si cite si mai cite!

Dar, mai ales, natura se trezeste la viata. Verdele cistiga teren.

Bucuria oilor, vor spune unii! Da, si-a lor! Si-a boilor, era sa spun. Noroc ca m-am abtinut! S-ar fi putut interpreta!

Ma bucur si eu! Pentru ca imi place verdeata. Pentru ca imi plac florile. Cui nu-i plac?

Numai ca, pentru mine, aici incepe partea trista. Sa va explic.

Stau la bloc. Intr-un bloc vechi, facut de comunisti. Pastele lor de comunisti! Desi, stau si ma intreb citi romani vor sta, vreodata, intr-un bloc vechi, facut de ...Boc! Idem!

Mi-ar fi drag sa pun si eu o floare, ceva... Unde? E drept, am un balcon maricel, cred ca e un pic mai mare decit balcoanele lui Boc. Era sa zic balcoanele altcuiva, care am auzit c-o sa faca blocuri. Noroc ca m-am abtinut! S-ar fi putut interpreta!

Din nefericire,  in balconul meu ajunge soarele doar un sfert de ora pe zi. Ce sa cresti acolo, ciuperci?

Singura (firava) consolare e una din camere, care are un pervaz generos, mare si insorit, unde, in fiecare primavara, pun tot felul de seminte in 'jde peturi taiate. Le ud cu religiozitate si astept cu teama si speranta, momentul magic in care, un pinten verde si vesel strapunge stratul de pamint de deasupra si iese la lumina. Si tot astept sa fie altfel.

Dar NU! In fiecare an, aceeasi crunta, amara dezamagire: orice seminte as pune, garoafe, gura leului, lacramioare, lalele, in fine, orice, rasare tot basina porcului!