TOP 5

Un chinez cam atipic, adica, vorba aceea, " 'nalt la stat, mare la sfat", arunca in eter o leapsa de natura sa creeze oricui probleme de constiinta, si nu numai!

Care ar fi, - intreaba el - primele 5 melodii care te-au marcat in viata? 

Asta DA leapsa: greu s-o iei, greu sa n-o iei!

Nu voi fi niciodata in stare sa spun cit si cum iubesc muzica. N-am avut niciodata pedanteria sa analizez sau sa teoretizez relatiile mele cu ea; pur si simplu am cintat (dupa posibilitati) si-am ascultat! Cred ca sint o forma de viata care, pentru a rezista citeva minute, are nevoie de aer si muzica. Greu de crezut, dar am fost foarte surprins sa-l aud pe fiul meu intrebindu-ma: "tu crezi ca muzica inseamna, pentru toti, ceea ce inseamna pentru noi?"

Iata de ce, a face un asemenea clasament nu poate sa nu genereze un anume sentiment de vinovatie. Si, cu toate astea, imi iau inima in dinti, pentru a alcatui nu un top, ci o anume selectie, cu o delimitare temporala destul de precisa. Scopul? Pentru cei mai apropiati de virsta mea, pariez ca va fi un placut remember, iar pentru cei mai tineri, dovada faptului ca muzica adevarata n-a inceput de la ei!

Deep Purple - Child in Time

Aretha Franklin - Natural Woman

Jose Feliciano - Che Sara

Janis Joplin - Me & Bobby McGee

Mi-e peste puteri sa inteleg ...

... cum de Traian Basescu, unanim recunoscut drept un foarte reusit animal politic, rateaza o minunata ocazie de a aduna, din nou, capital de simpatie.

Vi-l puteti usor imagina, aparind in prime time pe postul national de televiziune, eventual strivindu-si in gene o lacrima si declamind ceva de genul:

"Dragi romani, dupa cum stiti, si-am dovedit-o mereu, pentru mine tot ceea ce conteaza este poporul. Iata de ce, am solicitat imperativ guvernului sa reia, inca o data, toate calculele si, din pamint, din piatra seaca, sa-MI gaseasca solutii pentru ca romanii cei mai defavorizati sa sufere mai putin. Si, asa cum am intuit, pina la urma s-au gasit solutii!"

Apoi, anuntind ca,  de exemplu,  aminind sine die realizarea celebrului site de jumate de miliard, sau injumatatind bugetarea programului "Viata la tara", pensiile cele mai mici nu vor fi afectate, ar fi aparut, din nou, pe un cal alb. Ar fi fost un bun moment pentru a anunta ca va intensifica lupta impotriva coruptiei, a comunistilor, a lui Iliescu si a mogulilor care vor sa fure posta si sarea, pentru a oferi sustenabilitate acestor masuri.

Si un nou tsunami  de apreciere si pretuire l-ar fi ridicat in sondaje la niste cote ce i-ar fi permis sa priveasca mult mai increzator pasii pe care si i-a propus, in continuare.

Totusi, n-a facut-o! Oare a devenit, brusc, mult mai circumspect? Oare e, dintr-o data, altul? Sau, poate, stie ceva ce noi nu stim?

Sa-l ducem la psihiatrie!

Urma un scrisnet prelung si lugubru de frine, terminat cu o busitura infundata ... Trupul barbatului descrise o parabola ciudata prin aer, apoi se prabusi, inert, pe caldarim. Dupa o clipa de tacere nefireasca, urmara tipete isterice si multimea se buluci spre cel cazut. Aproape instantaneu, sub acesta se ivi o balta de singe, in evidenta expansiune.

- Sa sunam la Salvare! - zise un tinar, scotindu-si mobilul

- Stati, nu va grabiti! - spuse un domn inalt, distins, cu glas baritonal. Sa terminam o data cu heirupismul asta pagubos. Mereu procedam asa: actionam asupra efectelor, in loc sa analizam cauzele care au condus la o anumita situatie. Eu trec in fiecare zi prin aceasta intersectie si l-am vazut de multe ori pe cel accidentat: e un tip cu tulburari de comportament. Cu siguranta s-a aruncat in fata masinii. Si daca noi, acum, nu vom actiona asupra motivelor ce l-au determinat sa o faca, riscam sa vedem repetindu-se, iar si iar, asemenea lucruri neplacute. Eu zic ca cel mai intelept lucru ar fi sa-l ducem la psihiatrie!

   Un murmur aprobator, chiar admirativ, se auzi din multime. Se gasi, totusi, cineva sa-l contrazica:

- Du-te, dom'le, d'aci! Unde sa-l duci in halul asta, plin de praf? Mai bine l-am duce, mai intii, la o spalatorie auto, sa dea un pic cu furtunu' pa el!

- Bine ca esti tu dastept, ma! - se baga un al treilea. Si de platit, cine plateste? Iar dati prin incredintare directa? Nu va mai ajunge, ti-ai dracu'! Trebuie facuta licitatie publica!

- Fratilor, nu va mai certati! - rasuna o voce hotarita, de lider sindical. Daca nu vom fi uniti, nu vom reusi! U-ni-ta-te! U-ni-ta-te!

Alte si alte voci i se alaturara:

- U-ni-ta-te! U-ni-ta-te!

Dar glasurile se domolira si apoi se stinsera incet cind un agent de politie isi facu aparitia:

- Buna ziua, domnilor! Si doamnelor! Aratati-mi si mie aprobarea de la primarie pentru acest miting. Cine a-nceput?

Privirile tuturor se intoarsera catre cel cazut. Acesta ridica incet, cu un urias efort, capul, si sopti, cu glas sfirsit:

- Multumesc, prieteni! Fara voi, n-as fi reusit.

Si, in timp ce politistul scotea, hotarit, chitantierul, vinovatul dadu capul pe spate, nefiresc.

Doua fire, doua paie ...

Si a fost miting ... Cu strigaturi, urari de tot felul si pinguini. Cu efecte vizibile, dar putine. Cu efecte scontate, dar neatinse. Cu efecte reale, dar inca invizibile. Cu patos, dar si fun.

Trecind, insa, la lucruri mai serioase, impresia mea e ca la mitingul asta au fost cam multi regizori (unii, simpli amatori; altii, mai scoliti). Si, implicit, multe piese. De-aia, imaginea de ansamblu a iesit asa pestrita.

Unele piese au beneficiat si de "promotion", si nu toti actorii au stiut ce fac. Unii au crezut ca trag o "dubla", si cind colo erau "live".

Cea mai interesanta mi s-a parut piesa "Doua fire, doua paie / Ia-l pe ala la bataie!" Mi-a amintit un cintecel din copilarie care zicea cam asa:

"Da, ai dreptate, i-am raspuns, am un cirlig si-un bat

De el am prins un peste si sa-noate il invat!"

Discursul unui domn sever ...

Am ascultat astazi un discurs care m-a pus pe ginduri. Un discurs care a reusit sa-mi transmita mai mult intrebari decit informatii. Plus sentimentul acut ca ascult mesajul unui politruc sovietic din vremuri demult apuse.

Imprumutind, cu un cameleonism demn de o cauza mai buna, spaimele si obsesiile stapinului sau, obsesii avind, toate, un singur nume, Ion Iliescu, acest domn sever a tinut sa atentioneze sindicatele ca sint condamnate la ... deschidere spre dialog.

Ceea ce a uitat (in cazul in care a stiut vreodata) sa spuna acest domn sever este cu cine trebuie sa dialogheze aceste sindicate: cu UEFA, cu ARLUS, cu UASCR sau ... intre ele?

Fiindca despre un dialog cu actualul guvern este limpede ca nu poate fi vorba, acesta din urma punindu-le, evident, in fata faptului implinit.

In fine, sever, sever, dar si mincinos? Iata ce spunea, fara sa clipeasca, fara sa roseasca, respectivul:

"Masuri similare de reducere drastica a cheltuielilor publice se iau in mai toate statele europene, inclusiv in cele dezvoltate".

In cite state europene, eventual dezvoltate, o fi auzit severul domn ca se taie pensiile? O fi in stare sa enumere macar vreo doua, trei?

Vin imediat!

Prieteni, niste probleme de sanatate pe care sper sa le depasesc cit de curind ma impiedica, momentan, sa fiu alaturi de voi. S-auzim numai de bine!

Curve proaste!

Sint cretini care aplauda! Sigur, nu ma refer la cei care, intr-un fel sau altul, sint (ras)platiti gras ca s-o faca. Sint oameni care, la umbra basescului, au facut (sau vor sa faca) averi. Macar pe aia ii inteleg. Mai sint si cei care chiar cred, sincer, ca asa e bine. Cu siguranta sint tot mai putini.

Mi-e insa tot mai greu sa-i inteleg pe cei care se lasa pervertiti pentru avantaje de doi lei, pentru o galeata de plastic sau un kil de ulei, pentru o diploma sau o bagare in seama. Inca si mai trist: am constatat ca sint angajati din "privat" care isi freaca miinile, bucurosi: "pina cind sa va mai tinem in spate, asistatilor?" Stau si ma intreb ce-ar mai zice, cum ar reactiona daca ar sti ca urmeaza, la rind, chiar ei. Pina una-alta, se bucura ca a murit ... capra vecinului.

Adevarata nenorocire e, insa, alta: dorul de Ceausescu!

Dictatura se instaureaza, pas cu pas. Basescu (era sa zic ceausescu) a aparut sa ne spuna ce va fi. A uitat (?) insa sa ne spuna cine a hotarit asa. (Asa cum nu ni s-a spus, nici pina acum, cine a decis imprumutul de la FMI, acea "centura de siguranta" gratie careia nu ni s-a intimplat ceva mult mai rau!?) Si in virtutea caror prerogative. Nu-l intreaba nimeni? Sau, deja, nu mai conteaza?

Ceausescu, cind anunta asemenea chestii, macar zicea: "am hotarit, in sedinta CC", sau CPEx sau cum le mai zicea ...

Basescu ne anunta sec: "Se va face" Si sint unii care gindesc, si chiar spun: "ati vazut? e ... barbat!"

Sint oameni care sint in stare sa accepte dictatura.  Vorba lui Eliade: "Violeaza-ma, Stefanescule, si nu ma mai respecta atit!"

Daca-i intrebi, o sa spuna ca doar asa, pentru vreo 2 ani, pina trece criza. Adica, o dictatura ... temporara. Niciunul nu da semne ca ar intelege ca orice dictator se doreste si se viseaza etern. Si trebuie sa mai vina un decembre ...

Mai vrea Klaus Johannis?

E timpul ca opozitia sa-si intre in rol. De-adevaratelea! E momentul ca partidele democratice sa-l cheme pe INCA presedintele tarii la consultari. De asta data, consultari reale, nu teme pentru acasa. E cazul ca adevarata opozitie din Romania sa-i ceara Basescului sa recunoasca falimentul incapatinarii sale stupide de a impune in fruntea guvernului roman un incapabil cu lustru. Coalitia PSD-PNL trebuie sa propuna din nou un prim-ministru in stare schimbe macazul. Poate fi, iar, Klaus Johannis. Poate fi altul. Nu-i trebuie decit doua calitati: sa fie competent si sa nu fie sluga lui Traian Basescu. E-asa de greu?

Atentie, cad pick-up-uri!

Renatei

Ah, Renato, ticaloaso! Iar imi stirnesti nostalgii ... Iar umbli la cutiuta aia cu dantela veche ... L'arca di Noe ... Partira, la nave partira ...

Ca nu gaseai si tu un argument mai contondent in sprijinul fratietatii dintre ciine si pisica decit cintecul lui Sergio Endrigo ...

Si uite-l pe bietul Augustin, chitit sa asculte discul! Sa nu va grabiti, careva, sa-mi spuneti ca mai repede gaseam cintecul pe net. Fiindca, va convine sau nu, da' nu-i totuna!

Bine, dar unde o fi discul?  In lada cu scule, nu-i! In sifonier, printre prosoape, iar nu-i! Sub pian, in baie? N-ati ghicit! Era, evident, in noptiera unde inca mai tin, fara sa stiu prea bine de ce, sumedenie de discuri pe care nu le-am mai ascultat de-o vesnicie si ceva.

O data in plus, se verifica (pseudo)paradoxul care spune ca orice lucru se afla fix in ultimul loc in care-l cauti!

Dar pick-up-ul? Surpriza: asta stiu unde e! Sau, mai bine zis, sub ce e: sub citeva carti pe care nu mai stiam unde sa le pun, un mare incarcator de acumulatori, un teanc de reviste vechi si o cutie mare de plastic, plina cu cele mai diverse maruntisuri. Si da-i si sapa!

Iata-l, scos la lumina. Cam plin de praf, cam ponosit, dar inca in stare de functionare. Un Belcanto luat inca din vremea cind eram student. Bursier!

Din pacate, cind sa-l pornesc, constat ca mufele boxelor sint aproape farimate, lucru despre care nu-mi amintesc nimic. In schimb, imi amintesc ca am pe undeva, puse bine, niste mufe de rezerva. Si, de, daca tot am ajuns pina aici, schimba-i si mufele.

In fine, discul e gata, pick-up-ul e gata, eu sint gata, let's the music play! 

Ghinion! L-am pus pe fata a doua. L'Oriente! Lasa-l sa cinte, ca si el are dreptul.

Si uite-ma cum inchid ochii si parca ma vad in vremurile acelea. Vorba altui cintec, "Those Were The Days"! Sau, in varianta franceza, "Le temps des fleurs".

Toate bune si frumoase. Numai ca toata tevatura imi readuce in prim-planul atentiei faptul ca, deja, o gramada de lucruri din jurul meu ar fi timpul sa zboare pe geam. 

Dar cum sa te-mpaci cu nostalgia?

 Oare chiar a sosit timpul sa aruncam pick-up-urile pe fereastra?

Oameni si catei

O persoana de bine insista, mai ieri, sa bage in cap unui grup de gura-casca (printre care si eu) ca orice forma de viata, animal, planta, bacterie sau politician, lipsita de surse de hrana, isi diminueaza corespunzator rata de inmultire. Politicianul, ce-i drept, l-am adaugat eu, ca si el e o forma de viata, chiar daca, majoritar, parazitara. La urma urmei, si el se hraneste, si inca cum (cacofonie aproape cu totul neintentionata)

Dar, unde batea persoana de bine de care vorbeam? Pai batea, nici mai mult, nici mai putin, in problema cea mai spinoasa, cea mai urgenta, cea mai arzatoare, cea mai stringenta si astringenta a neamului romanesc: ciinii "comunitari". Adica, mai pe sleau, daca nu vor mai avea ce minca, maidanezii (probabil si maidanezele, nu ma pricep), flaminzi, nu vor mai avea chef  de ... beep si, deci, nu se vor mai inmulti, in citiva ani problema fiind, astfel, rezolvata.

Fara sa contest vreo clipa corectitudinea stiintifica a asertiunilor, am comentat la momentul respectiv, in situ, valoarea practica, etica, umana a acestei solutii si n-ar avea rost sa reiau aici.

Insa toata povestea imi aminteste, surprinzator sau nu, de ... Boc. Ca numai asta, cind tara arde, el se da in masinute electrice, ca sa avem ce vorbi, bagind, in felul asta, criza sub pres!

Si, mai ales, nu vi se pare ca metoda de mai sus, destinata de promotoarea ei, cateilor, seamana izbitor de mult cu ceea ce pregateste actualul guvern oamenilor acestei tari, carora ar trebui sa le asigure, dimpotriva, sansa unui trai decent?

P.S. Trebuie sa precizez ca nu-l mai cred, de foarte multa vreme, pe Boc, in stare de vreo initiativa care sa-i apartina in totalitate, sau pentru care sa nu aiba aprobare.