Un exemplu clasic, in care foarte multi se pot regasi, este al fumatorului inrait care incearca sa se lase. Foarte multi (cred ca) vor, isi propun, incearca, dar foarte putini reusesc. De ce? Fiindca piticul ala mincinos ascuns in subconstientul nostru isi incepe,brusc, recitalul:
- Popescu, de la 3, fumeaza de 30 de ani, si uite ce bine arata!
- La urma urmei, eu nu fumez chiar asa de mult
- O sa ma las, dar nu acum, ci de la 1 ianuarie (nu te poti lasa pe 17 iulie, ce dracu’!) (Hi hi hi)
- Nu ma pot lasa tocmai acum, cind s-a marit TVA-ul (si sint asa nervos!)
- Nu mai cumpar! (???)
- Am si asa atit de putine satisfactii in viata!
- Daca ma las de fumat o sa ma ingras, si e si mai rau!
Nu vreau sa va plictisesc, cred ca as putea insira inca 2 pagini de pretexte pe care le gasim cu o abilitate uluitoare, unul mai bun decit altul in a ne oferi un motiv „onorabil” ca sa ne satisfacem, mai departe, aceasta pofta, acest viciu. Toate aceste minciuni pe care le inventam si sfirsim prin a le crede sint menite sa rezolve disconfortul produs de binomul antagonic vreau/nu e bine.
(Pentru cei care se vor grabi sa-mi adreseze cuvinte grele, trebuie sa spun ca am fumat vreo 30 de ani, ultimii 10 cite 3 pachete pe zi, si m-am lasat, total si definitiv acum 10 ani, fara sa-mi spuna vreun doctor ca ar fi timpul)
Un tip foarte special de autominciuna s-a produs, zic eu, la alegerile prezidentiale din 2004.
La momentul respectiv, Adrian Nastase avea o imagine destul de proasta, si nu vreau sa comentez in ce masura ea era meritata. Multa lume era satula de imaginea de arogant nesuferit, cu tendinte dictatoriale. Sigur, era greu de contestat calitatea „tehnica” a guvernarii Nastase, dar multi simteau necesitatea launtrica de a vedea aparind unul care sa dea putin cu arogantul asta de pamint, sa mature un pic cu el pe jos!
Din pacate, dupa cum stim cu totii, a aparut! Unul care parea facut anume pentru rolul de mai sus! E drept, n-avea nimic din ce-i trebuia unui presedinte, dar ce mai conteaza? Cu un mic efort de imaginatie, lumea l-a inzestrat cu atitea calitati, ca nici el insusi nu si-ar fi imaginat ca l-ar putea suspecta cineva, vreodata, de ele: luptator impotriva coruptiei, anticomunist, iubitor de oameni, democrat convins, port stindart al cauzei celor multi, cite si mai cite … Sigur, ca sa poti crede despre el toate astea, trebuie sa ai o mare capacitate de a te autominti.
Multi au reusit. Unii, atit de bine, ca nici acum, cind realitatea le cade in cap tocmai din inaltul cerului, nu se trezesc. Da, mai intilnesti pe cite unul care, cu voce stinsa, iti sopteste:
-Macar e anticomunist! Sau: Dar e de-al nostru, din popor! El ar vrea, da' nu-l lasa Boc!
Cit de usor e sa te minti singur, atit de dramatic? Cit de greu e sa recunosti, macar in oglinda, ca (te-)ai mintit?
Un prim pas ar fi sa constientizezi toate astea. Apoi …
Postări
6 comentarii:
Cum textul tău are două părţi, şi comentariul meu va fi la fel...
1. N-am dormit juma de noapte din pricina dialogului anterior. Deşi iniţial părea o glumă, m-am trezit răsucind pe toate părţile partea cu "dar nu e bine". Evident că la fumat mă refer. Bine ai făcut specificând cât de rău fumător ai fost. Altminteri, mă pregăteam să nu te iau în serios.
2. "Artă şi Precizie" analiza Năstase - Băsescu! O singură obiecţie: nu e adevărat că mai întâlneşti pe câte unul, cu voce stinsă, care şopteşte că măcar e anticomunist. Sunt mulţi. Îngrijorător de mulţi. Am ajuns să-i adulmec din prag. Şi nu şoptesc. Te mustră, ca şi idolul lor, cât eşti de prost, de manipulat, că nu-ţi dai seama cine ne vrea binele.
Nu ştiu cum reuşesc , în capul lor, să facă această dihotomie zdravănă între ceea ce trăiesc în real şi ce argumente absurde le listează creierii, cert e că încă n-au obosit, încă nu dau înapoi şi rata împuţinării lor, mă tem că e discretă.
Renato,
1.Am resimtit replica ta ca un pumn de-al lui Bute in plexul solar! Cum adica, sa ma iei in gluma??
Tu inca n-ai inteles ca sint om aproape serios?
2.Da, inainte de scoala de dans si maniere elegante am absolvit-o pe cea de arte si meserii.
Ce vremuri, pastele lor de comunisti!
Da, sint multi, as fi curios daca poate cineva sa estimeze exact.
Ceea ce am spus eu aici e, cu siguranta, o explicatie, cel putin pentru o parte din ei. Probabil, mai exista si altele. La majoritatea, actioneaza simultan un cumul complex de cauze.Putine elemente se gasesc in natura in stare pura. Majoritatea, sub forma de oxizi sau saruri.(Daca si noi ne-am combinat, in diferite forme si valente!) Dupa cum observi, incerc sa vorbesc pe limba ta, ca sa fiu sigur ca ma pot face inteles !
Augustine, limba mea e cea română. Speram să fi observat. Impresia precum că limba mea ar fi cea cu oxizi şi săruri (ai uitat chelaţii, foarte la modă acum!), mi-e cât un pumn de-al lui Bute în plexul solar. Venit de la tine, e cât un decoct de Mătrăgună, pe burta goală!:))
Renato, daca am reusit sa fac o gluma intr-atit de proasta incit sa te fi suparat cit de putin, promit sa ma duc sa m-ascund in paduri si sa ma salbaticesc, asteptind sa-ti treaca. Cu singura speranta ca vei intelege ca n-am vrut!
Da' nu m-am supărat!!!
Am fost sinceră. Mi-e mai la îndemână limba română, decât limbajul chimic.
Îmi pare rău de altceva: că tema pe care ai propus-o n-are impact în zilele noastre, deşi e aşa de meşteşugit scrisă şi dacă s-ar fi încins o discuţie pe marginea ei, mult am fi fost în câştig.
Dar ne-am uscat şi ne-am înregimentat în câteva obsesii de actualitate.
Dacă ai scrie acum, documentat, un eseu despre... să zicem... sticlar. Artistul sticlar. relaţia lui cu sticla fluidă. Şi cât îl costă, ca sănătate (cu mult mai mult decât fumatul). Şi ce minuni ies din suflarea lui... N-ar citi nimeni.
Subiect mort.
Viu e doar circul străzii.
Continuă povestea autominţirii. Mie îmi place.
Am început să fumez în culpă. Poate mă las! :))
Nu, n-am fost ironică! Zău! Azi mi-am numărat ţigările. N-am mai făcut-o demult!
Din pacate, ai infiorator de multa dreptate. Iar fenomenul pe care l-ai punctat ne "incolteste" din toate partile. Cineva l-a numit "OTV-izarea” Romaniei. Audienta, rating cu orice pret. Vor scabros, le dam scabros! Vor sex, crima, droguri, asta le oferim. Cit mai mult, cit mai frust. Astea sint principiile "la putere" acum! E o prostitutie mult mai periculoasa decit aia de pe centura.
Un cunoscut regizor de teatru se plingea ca e tot timpul in deficit: "Eu as putea sa umplu sala; aduc doua fufe sa se plimbe cu titele goale prin piesa, de la cap la coada, si trec pe profit. Dar asta nu vreau sa fac!"-spunea maestrul. Dar citi sint asa?
Trimiteți un comentariu