Prosti, da’ multi? Multi, da citi?

Intru in bloc cu teama ca o anumita tablita atirnata de usa liftului o sa-mi dea, iarasi, frisoane. S-a-ntimplat cam des, in ultima vreme.

Dar nu, de usa liftului nu e atirnata nicio tablita, ci doar madam Mimi, de la noua. Etajul, cum v-am mai zis!

Rasuflu usurat. Pe madam Mimi nu scrie nimic, cel putin pe partea asta, dinspre mine. O salut cu toata deferenta necesara. Imi raspunde cu o privire care ma scaneaza de sus pina jos (foarte jos) si invers, incercind sa afle de unde vin, de ce la ora asta si toate celelalte „de ce”-uri. Nemultumita de rezultat (madam Mimi nu-i niciodata multumita de rezultat!), imi raspunde pufnind:

- Sa traiesti, domnu’ bloger!

Asa pronunta ea bloger intotdeauna, cu un singur „g”!

In sfirsit, vine si liftul. Ne urcam.

Astept aproape emotionat sa vad pe ce buton va apasa madam Mimi.

Niciodata, dar niciodata, atunci cind mergi cu liftul cu madam Mimi, nu vei apuca sa apesi tu pe buton. Are o placere nebuna sa faca ea asta. Poate ca, pur si simplu, ii place sa apese pe butoane. Sau poate ca asta ii da sentimentul ca ea este cea care detine controlul.

Cind urcam impreuna, ea apasa la noua, unde sta ea, daca o chinuie din nou nenorocita aia de guta si n-are chef de vorba, sau la zece, unde stau eu, daca e in plina forma sau situatia politica, interna sau internationala, a devenit, din nou, exploziva. Si, trebuie sa va spun, madam Mimi e un analist redutabil, un fel de Radu Tudor in fusta! Ma rog, un pic mai copt ...

Apasa la zece ...

- Lasa, cobor eu un etaj! Mai facem economie – incearca ea sa explice.

N-am inteles niciodata care e economia, dar o las in pace. O sti ea ceva …

Liftul se urneste cu un geamat de pensionar pe care-l dor salele.

- Daca l-ar auzi Basescu, l-ar trece si pe asta la categoria „cancerul societatii romanesti”!- zic eu, asa, ca sa fac un pic de conversatie.

- Lui ii convine, ca el urca cu girofarul. Si cu mogulii, aia buni!-   zice madam Mimi, cu obida.

- Mai da-l in … zic eu, si ma opresc, lasindu-i ei placerea de a alege destinatia. La lift ma refeream, vezi bine!

- Da, dom’le, dar ei l-au votat, iar noi suferim. Asta-i treaba?

Nu, ea nu se referea la lift.

- Ce sa-i faci, madam Mimi? Prosti, da’ multi!

Ma priveste cu compatimire, aproape cu jale.

- Ce-ai zice daca ai afla ca principala categorie a votantilor lui e alta?

Fac ochii cit cepele. Ii privesc ridurile neindeminatic ascunse de un fard prost si ma gindesc ca poate e un fel de von Daniken in varianta feminina.

- Gindeste putin, dom’ bloger! – continua ea. Sint oameni pentru care nici macar nu conteaza cine e presedinte. Nici prim-ministru. Pentru ei n-are nicio importanta ca e sau nu democratie. Ca presa e libera sau, dimpotriva, i se baga pumnul in gura. Sint oamenii care nu-si bat capul, dar absolut deloc, cu asemenea notiuni. Sau motiuni. Pentru ca ei, oricum, se descurca. Pe undeva, pe la limita legii. Un pic dincoace. Un pic dincolo. Un pic mai mult … O invirteala, un smen, o smecherie, ceva … Pe scurt, pe principiul „sa-i prostim pe prosti”!

Oamenii astia au si ei drept de vot, si e normal sa fie asa. Dar, dupa ce criterii isi aleg ei presedintele?

In general, oamenii prefera sa fie condusi de unul de-al lor! Iar Basescu si-a facut singur portretul robot: cu scoala, cu fetitele, cu spritul, cu filosofii …

Ia gindeste-te, cu ce s-a facut remarcat Basescu, pina acum? Hai, Watson, ca-i elementar ...

- Cu tepele! – raspund eu, fericit ca mai am ocazia sa scot o vorba inainte de a ajunge la etajul 322 …

- Bravo, dom’le. Asa-i! Si-atunci, care e concluzia acestor oameni? „E tepar, e jmecher, e …de-al nostru!

Acu', mai ramine sa te intreb, cam citi de-astia crezi ca sint in Romania?

N-apuc sa-i raspund. O bufnitura surda ne da de veste ca s-a terminat casa liftului. Terasa insa a rezistat inca o data!

Mina lu’ madam Mimi se ridica amenintator spre butoane (era sa zic tastatura). „Doamne, doar n-o sa apese la parter!” – gindesc. Ma si vad dindu-ma cu liftul in compania unei doamne si iesindu-mi vorbe prin tot tirgul. Eu, un om aproape serios!

- Am ajuns, madam Mimi, - incerc, timid.

Renunta, cu regret marcat, la butoane si smulge, cu un gest hotarit, usa liftului.

Iesim. Din capul scarilor, inainte de a cobori la noua, madam Mimi ma someaza:

- Sa te gindesti si sa-mi raspunzi! Chiar si pe blog. Ca stii ca sint cu ochii pe dumneata, ca pe butelie.

........

Pai nu stiu raspunsul, madam Mimi! De unde sa-l stiu? Dar ma tem ca-s tare multi! Prea multi!