"Iesi afara,
Javra ordinara!"
Aceasta poezie este scurta, dar concisa. In ea, poetul, cu sensibilitatea lui caracteristica, aduce prinos de recunostinta codrului, frate cu romanul. El ne descrie minunata natura a patriei noastre si sentimentele nobile ce-l anima la venirea primaverii, verii, toamnei sau chiar iernii, care e in alt fel.
Ea este, in acelasi timp, o minunata balada si idila, dedicata iubitei sale aflate, vai, departe, fiind la coasa cu unul, Milu, care are pusca si cureaua lata.
Finalul poeziei surprinde, cu o vigoare exceptionala, integrarea in relativ, cu sentimentul datoriei implinite. Este creionat, in tusa groasa, momentul in care iubita se intoarce de la coasa (sau, poate, pusca) lui Milu, putin supraponderala in zona abdominala, in rest buna rau.
Premonitoriu, iubita tine in mina doua fire, doua paie si un prezervativ folosit doar pe o singura parte, toate simbolizind bunastarea si armonia. Dupa cum am invatat in clasele anterioare, de la iubire la ura nu-i decit un pas.
Postări
10 comentarii:
Şi pă mine m-a impresionat la lacrimi!
Atâta lirism la ăştia cu caşchete, n-aş fi sperat.
Da, desi sint aspri, ei sint severi! Si eram sigur ca lirica cazona (!) analizata mai sus va gasi ecoul scontat in sufletele cele mai sensibile.
Mi-a părut, totuşi, un exces de lirism, exprimarea devenind prea edulcorată. Mă tem că javra ordinară n-a înţeles aluzia!...
Vania, ai, desigur, dreptate, din punctul nostru de vedere, al amindurora. Da', stii cum e: poetul tot poet, chiar si-n ... veceu!
Elev Rădescu, păi se poate să nu recunoşti un haiku, e drept, la fel de neterminat ca privirea piratului cu pricina?!
Păi
„Ieşi afară
Javră ordinară!”
e doar ţâpuritura irodului plecat cu ceata la colindat, căreia musai îi urmează răspunsul corului?
„Odă lui Băse: UUUU....EEEE...!
PS
Noroc că ţi-ai mai spălat păcatele cu acel exemplar exemplu de eufemism prin cea grădiniţă! auzi la iel, „lipsită de destincţie”! când, spre refacerea stocului, îi la aşa ma-reee trebuinţă de toată destincţia donabilă dinspre ielitele mânate în luptă de imnul lui Mărgineanu, gigoloii marca „mă iubeşte fomeileee...”... :))
Baciule, cu haiku ai cam incurcat borcanele: maximum daca ar fi un fel de "hai cu", e tot ce pot face pentru tine.
Cu privire la partea a doua, ce vroiai sa zic, ca e toapa? Pai ce, mai trecea postarea mea, in vecii vecilor?
In fine, despre gigoloi, vorba romanului, numa' de bine! Si sa fie de capul lor!
Augustine,
strigătura începe să facă istorie. Un forumist de blog susţinea că avem de-a face cu un pleonasm, fin'că nu se poate ieşi decât afară, nu se poate ieşi înăuntru. Ce zici?
Asociatzia de protectzie a caninelor "PATRU LABUTZE" (.... 2, dimineatza, 2 seara...), impreuna cu cea denumita (nu stim de ce !) "Cutzu-Cutzu" (!!!) protesteaza energic impotriva acestei poezii... Este o jignire nemeritata a patrupedelor acestea, asemanarea cu ... tovu' de dincolo de zidul marcat de caschete ...
Intr-adevar, nu doar ca intre tovu' cu tovalu' gros si rasa canina nu exista nicio asemanare; sint, pur si simplu, fiinte diametral opuse. Stie toata lumea, ciinele e cel mai bun prieten al omului ... Am un prieten, DEX il cheama, care spune asa:
JAVRA: epitet pentru un om lipsit de caracter
"Ieşi afară" e pleonasm acceptat în viaţa de zi cu zi.
Trimiteți un comentariu