Ba mirlane, poporul roman, daca te-a votat, te-a votat presedinte, ba, nu imparat!!! Mincinooooosuuuleee!

Tineti minte 3rei cuvinte:

CAPRA VECINULUI MOARE, DAR NU SE PREDA!!

joi, 2 septembrie 2010

Un abil dublu joc dublu


O buna parte a copilariei mele am asistat la un ciudat joc de-a soarecele si pisica. Un joc in care, pe rind, pisica a parut sa fie ba mama, ba tata. Scopul parea sa fie unul singur : dezinformarea celuilalt. Dar sa va spun cum se juca :

Tata venea acasa, de la munca, pe la 4 jumate. Masa era deja pusa cind el intra, obosit, si se si aseza, nu inainte sa fi scos, din servieta pe care o arunca mereu in alta parte, ziarul.

Ei, dar cite lucruri minunate nu puteai citi in ziarul asta. Tata il parcurgea cu o viteza ametitoare, apoi decidea care e lucrul cel mai interesat si impaturea ziarul pina-l aducea la dimensiunile unei carti, avind grija ca articolul respectiv sa poata fi citit in intregime. Apoi, isi slabea un pic cravata si-i facea semn mamei sa aduca ciorba. Si se apuca sa citeasca articolul. Se oprea, cind si cind, se uita la mama si cita, din ziar :

« au lansat spargatorul atomic de gheata ! »

Mama incremenea o clipa, facind ochii mari a mirare, si-apoi il ruga pe tata :

-  Sa-mi povestesti si mie cum vine cu spargatorul asta. 

Tata dadea din cap, parca a incuvintare, parca a multumire. Multumire ca mama nu stia niciodata cit el, desi stia ea ceva, ceva ...

In fiecare zi, aceeasi piesa. Iar eu tot asteptam sa vina ziua aia in care mama sa-i zica tatii :

-  Ah, da, stiu. Am citit. 

Fiindca mama chiar citea. Si nici proasta nu era. Cu toate astea, ziua aia nu mai venea. De fiecare data, mama il ruga pe tata sa-i explice cum vine treaba.

Intr-o zi, tata a dat telefon ca vine acasa seara tirziu. Am mincat doar noi doi : mama si cu mine. Apoi ne-am uitat la televizor. Peste tot auzeai numai de aselenizare : la radio, la televizor, in ziare... Am stat de vorba cu mama despre toate astea, ore in sir. Am fost uluit sa constat ca e la curent cu toate, ca a prins din zbor tot felul de lucruri suficient de tehnice pentru a pune in incurcatura orice gospodina. Nici n-am bagat de seama cind s-a facut seara. Abia cind a intrat tata.

Bineinteles, a aruncat servieta intr-un colt, si-a scos cravata si s-a asezat cu un oftat obosit. A parcurs cu aceeasi viteza incredibila ziarul, apoi l-a impaturit tacticos, lasind la vedere un articol pe care l-a citit pe indelete, parca savurindu-l.

“Ce realizare, modulul asta lunar!” – a zis intr-un tirziu, cu o satisfactie de-ai fi crezut ca el l-a facut.

-  Sa-mi povestesti si mie cum e cu modulul asta ! – a zis mama. 

Imi venea sa strig la mama : « bine, mama, dar ai vazut toate emisiunile la televizor, ai ascultat si la radio, am vorbit ore in sir despre asta, de ce nu-i spui ca stii cum e cu modulul? »

Apoi am inteles : mama nu putea sa-i rapeasca tatei sentimentul atit de confortabil ca el e « sefu’ ». Numai ca treaba asta ma enerva. Si m-am hotarit sa discut cu el.

Am prins un moment cind mama nu era acasa, si l-am luat tare :

- Tata, tu chiar crezi ca mama e intotdeauna cu un pas in urma ta ?

S-a uitat lung la mine, a ezitat o clipa, apoi a suris, smechereste :

- Acum vreo citiva ani, cautind o brosurica pe care o ratacisem, ce crezi c-am gasit printre romanele ei de dragoste ? Vreo 7-8 numere din « Stiinta si tehnica », acoperite, pagina cu pagina, cu notitele ei cu scris marunt si caligrafic ! Asa ca, stai linistit : stiu bine ce-i poate pielea, dar o las, sa creada ca ea e cea care stapineste situatia. E ca la sah : cind stii o mutare mai mult decit partenerul de joc, si, mai ales, celalalt nu stie ca tu stii, atunci, cu adevarat, tu detii controlul !

.........................

Daca tata ar mai fi fost, sint convins ca mama i-ar fi zis :

Explica-mi si mie, te rog, cum e cu becurile alea de 75!

13 comentarii:

Anonim spunea...

Emotionant articolul. Multumesc!

Marius - Paul Munteanu spunea...

...pur-si-simplu.... MINUNATA postare !....
Serios !.... Mi-a placut, mai ales, pentru ... sinceritate !....
Iti doresc toate cele bune !

Motanul Kukubau

Augustin Radescu spunea...

Theo, eu iti multumesc. Si mai treci!

Augustin Radescu spunea...

Cotoi batrin, ma bucur ca mai treci. Si, evident, ca ti-a placut!

renata spunea...

Augustine şi Maestre!
Să ruginească farfurioara de INOX a lu' micuţa Kayla, retriever-iţa din poza de pe blogu' matale, dacă io am vrut să mă dau mai proastă decât sunt, în privinţa becurilor de 75!
Na, că m-am jurat în legătură cu specia pe care o ador cel mai mult - aia căţelească.
Dom-le, chiar nu prinsesem miezul ştirii, nu ştiam de ce se interzic becurile astea.
Dar aşa m-ai enervat cu finalul aluziv al excelentei amintiri din copilărie, că te-am trădat cu Google şi-am aflat... N-am înţeles nimica, dar cel puţin am aflat.
Că se preferă becuri reci, consum mai mic, salvaţi planeta, respiraţi în pungă şi alte gogoşici de-astea, bune să ne încălzească spiritul de turmă, înainte de-a vârî Băse cuptorul cu microunde în priză, să facă grill din noi, poate chiar mix-grill...
Io te anunţ şi pe această cale că am becuri de-alea reci, fiindcă au un consum foarte scăzut şi imită destul de bine "lumina naturală".
Nu ştiu dacă tre' să-mi cer scuze, sau mă publici şi aşa! :))))))))

Augustin Radescu spunea...

Renato, la asa juruinta, e limpede ca nu mai am replica. Ei, acuma un pic circotas as putea sa ma dau si eu : ca sint pe lume sute de « inoxuri », ca e plina lumea de inoxuri ruginite (da ce-ti spun eu, ca sint sigur ca tu ai vazut si prin bucatarie inoxuri care se jura ca nu ... fura, si le prinzi invers) dar, vorba lui Alphonse Allais, sa fim sobri !
Da’ si tu ma tragi in Academiei, ca te-ai jurat pe catelusa (cind tu, de fapt, te-ai jurat pe farfurioara ei), ca te-am enervat si m-ai tradat (asa-mi trebuie !) si ca ai casa plina de becuri foarte reci. Bine, vara mai inteleg, o fi o smecherie, dar iarna, nu-ti cauzeaza la intretinere ?

renata spunea...

Augustine! Sunt sigură că, cineva care pune poză cu un căţeluş "scump", îi dă să mănânce din INOX autentic, nu din tinichele "suflate" cu inox. Aşa că jurământul meu e pe bune.
Becurile mele reci dau o lumină cât se poate de caldă. Ochelarista care sunt, n-ar suporta compromisuri de dragul facturii la enel.
Dacă nu sunt cangerigene, chelitoare, prostitoare, toxice hepatic şi renal, purtătoare de E-uri rele, crescătoare de colesterol, determinatoare de dependenţă... de ce să nu fie bune becurile reci?

Augustin Radescu spunea...

Ma Renato, doamna, stii ca esti tare? Pai asa rationament nu faceam eu 100 de ani! Ai dreptate, vasul ala e CEL PUTIN de inox de-ala bun!
Cu becurile reci, iar ai dreptate. Cred ca deja incepi sa-mi fii cam antipatica!

renata spunea...

:((
Cât de antipatică?!
E grav?

Augustin Radescu spunea...

Schimbari mai grave decit moartea
Au fost, si sint, si vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Si vin nebuni sa faca schi!
Nu-i frumos? Nu-i grav?

Vania spunea...

Chiar, cum o fi cu becurile de 75?...

Augustin Radescu spunea...

Nu se poate, cred ca v-ati vorbit!!

renata spunea...

Augustine,
NU VIN NEBUNI SĂ FACĂ SCHI!
Vin câţiva imbecili proaspeţi care ne joacă din pix. Guvern remaniat.
Chestia asta se vede şi la bec de 40.
Care ştie să citească, vede şi la lumânare.
Asta e grav! Că prea puţini ştiu să citească. Indiferent de bec.

p.s. Nu m-am vorbit cu Vania! Îl ador, dar nu am schimbat niciodată un cuvinţel cu el!

Trimiteți un comentariu