Trebuie sa spun din capul locului ca nu sint un partizan al monarhiei. Chiar deloc! Ideea ca un oarecare e pozitionat deasupra mea doar fiindca tat-su a fost os domnesc, in timp ce tata a fost taran, imi repugna. Adica, pentru a ma exprima elegant, unde-i egalitatea de sanse ?
Daca vom compara numarul tarilor care au trecut de la monarhie la republica cu numarul celor care au facut drumul invers, concluzia nu va fi deloc favorabila monarhiei.
Ni se tot evoca imensul bine pe care monarhia l-a facut Romaniei, dar in afara de Unirea din 1918, mare lucru parca n-ar mai fi de spus. Poate doar ceva aventuri galante, un pic de dictatura si trecerea de partea Uniunii Sovietice in al 2-lea razboi mondial.
Ni se aminteste mereu de modul samavolnic in care monarhia din Romania a fost abolita. Nu si de modul cel putin la fel de samavolnic in care drumul monarhiei catre Romania a fost deschis. Domnul Cuza a fost silit, printr-un santaj ordinar, sa abdice. Apoi, s-a fabricat un plebiscit, mai nerusinat decit pe vremea lui Ceausescu, care sa "demonstreze" ca natia isi dorea monarhie. Asa a devenit Romania monarhie, tot asa a devenit republica. Easy come, easy go !
Pina la urma, bilantul a fost pozitiv! Doar Mihai n-a plecat din tara mai sarac decit venise Carol I !
Orice om cu capul pe umeri stie ca ideea de monarhie nu are suport, in ziua de azi, printre romani. Si atunci, de ce se fac (iarasi !) valuri ? N-avem ce vorbi ? Sau poate tocmai asta e ...
Postări
9 comentarii:
Sărbători luminate!
Vania, sa te bucuri de Sfintele Sarbatori alaturi de cei dragi!
Salut cu bucurie subiectul pe care îl abordezi, Augustin! Ai simţul autoconservării fin...
Eu urmăresc chestiunea din decembrie 1989, cu mai multă atenţie într-o perioadă sau alta de-a lungul anilor şi cu deosebită atenţie în ultimul timp. E teritoriul meu. Am cîte ceva pregătit pentru a aborda şi eu subiectul în perioada următoare, după cum mi-am organizat tematica pentru blogul meu. Mi-ai luat-o puţin înainte. Foarte bine.
Numai că eu sînt mult mai intransingent în această privinţă şi, pur şi simplu, voi trece cu şenilele peste impostorii şi uzurpatorii ăştia.
Spui de un plebiscit care s-ar fi organizat pentru a demonstra că românii îşi doreau monarhie? Ştii tu ceva, dar este destul de inexact. Nu a existat un asemenea plebiscit! Plebiscitul s-a oraganizat pentru alegerea "prinţului" Carol de Hohenzollern ca domnitor al României, în aprilie 1866, şi atît. La 10 mai, acelaşi an, individul a fost proclamat domn. Regatul (trecerea la monarhie) a fost proclamat ca atare în 1881, iar domnitorul a devenit rege. Nu a fost consultat poporul în privinţa asta.
Dacă analizăm din punct de vedere istoric cu obiectivitate şi minuţiozitate documentară şi faptică, vom constata că Republica a fost instaurată prin consecinţa unor evoluţii politice incomparabil mai democratice, actul în sine avînd şi un caracter istoric reparatoriu, atît faţă de ţară, cît şi faţă de memoria Prinţului Unirii, fostul domnitor, Alexandru Ioan Cuza. Încolo, ce rege, în lumea asta, a abdicat de bună voie?
Mai spui că Mihai a plecat mai puţin sărac decît a venit Carol I? Plecat sărac?! Vai, Doamne! Am eu toate datele plecării lui! Le voi posta pe blog în săptămînile următoare.
Bunicu-său Carol a venit în ţară cu o bocceluţă în mînă, deghizat în santilbanc pe un vas austriac, ca însoţitor al lui I. C. Brătianu, un intrigant politic şi un fariseu maladiv, care are pe conştiinţă multe trădări, pe lîngă aceea a lui Cuza şi, foarte probabil, aceea a lui Barbu Catargiu, primul prim-ministru al României unite la 1859, asasinat misterios sub clopotniţa din Dealul Mitropoliei la 8 iunie 1862, în exerciţiul funcţiunii, după ieşirea de la şedinţa Adunării Deputaţilor, în ciuda faptului că prefectul poliţiei era alături de el, în trăsură.
Adică, să nu creadă cineva că alde Cohenzollernii ăştia au venit aşa, dintr-o dată, prin forţa unor împrejurări întîmplătoare. Iţele s-au tras cu mult înainte, din interior şi din exterior, şi s-au plătit cu sînge şi destin naţional. Vom mai vorbi, curînd.
Sărbători fericite şi o primăvară luminoasă, Augustin!
Da' Mihai e un rege bun! Democrat! Avea sânge albastru, dar l-a făcut violet, cooptând în familia regală un tovarăş cu sânge roşu ca drapelul partidului comunist.
Bine că n-a dat Margareta naştere la moştenitori, că ieşeau violeţi.
Nu prea inteleg unde-am gresit! Exact la plebiscitul pentru consultarea cetătenilor privind alegerea ca domn a lui Carol, încheiat la 20 aprilie 1866, m-am referit. Evident ca nu atunci a devenit Romania monarhie, dar pasul decisiv atunci s-a facut. Ca monarhia s-a oficializat 15 ani mai tirziu stiu si (o buna parte dintre) elevii de liceu. Ceea ce ar fi absolut necesar sa stie mult mai multa lume mi se pare procentul inspaimintator al celor care au fost, chipurile, impotriva domniei lui Carol: 0,00027% !!! Chiar si Ceausescu avea mai multe voturi impotriva!
Cit despre "bocceluta" cu care a plecat Mihai, sigur ca am fost eufemistic! Macar in spiritul sarbatorilor pascale!
Sarbatori fericite!
Sarbatori fericite !
@ Renata
Insa Mihai ,DA! Atita ca n-a avut timp sa arate tot ce ar fi putut. Ceea ce nu-i scade cu nimica din meritele (pe) care ar fi putut sa le aive daca-l avea! Cum ar veni ...
TUTUROR:
Multumesc din suflet pentru urari si gindul bun! Si, vorba Renatei, FIE CA! Adicatelea, sa se implineasca tot ce va doriti voi. Mai ales daca (dar si daca nu!)e ilegal, imoral sau ingrasa!
Trimiteți un comentariu