Mai am decit un dor ...

Dragii mei,
Dupa o lunga si grea absenta, cauzata de lipsa mea din cimpiile web 2.0, profit de oportunibilitatea oferita de vecinul de deasupra mea, domnu Augustin Punct Radescu pentru a reveni inapoi, care mi-a pus la dispozitia mea bloaga domniei sale, si dreptu la libera esprimare.
Asa ca iata-ma aceeasi, desi chiar mai tinara si intempestibila, la fel de sensibila la frumos ca si la urit, la poezie ca si la Axa Washington – deBaselu – Tirgoviste.
Pentru cei care se vor grabi sa ma corecteze, o sa adaog ca asa ma incearca pa mine filingu unui presentiment: ca si asta tot la Tirgoviste se termina.
Cit despre poezie, voi stiti inclinatiile mele sensibile si chiar usor artistice, mai ales in niste momente melalcolice datorate la viata asta nenorocita, care iti vine sa le dai dracu toate si sa mai pui si tu mina pe un volum de poezie. Sau ceva!
Ei bine, aseara a fost una din acele zile unde nu se intimpla nimic: nici domnu Dan n-a mai gasit fun chilot de-al Elodiei, nici vecinul de deasupra nu te inundeaza, ca sa aibă motiv sa vie la o cafea si-o reanimare, nici Eftimeasca nu-ti bate ca proasta in calorifer sa-si descarce hormonii. Si-atunci, sigur ca simti ca un plumb in papuci si te-ntorci la Bacovia!
Si cum stateam eu ca proasta, cu volumu in brate, o data m-a luat un lirism de jos in sus, asa, spontan, cum fuge cite-un ochi la un ciorap de dama. Si-atunci am scris aceste versuri, de care n-as dori casa va privez, nici macar cu suspendare:

Mai am decit un dor:
Sa-l vad pa Base schior!

Va rog sa nu-mi trimiteti aprecierile voastre, ca cine stie cind mai pupez io bloaga lu domnu de mai sus, sa va multumesc.
E suficient sa va ginditi la mine, si eu o sa simtesc! Jur si ma semnez:
Doamna Mimena Neacsu, bibliotecareasa