Ziua Recunostintii

Acu fo saptamina, dau o fuga p’acasa, pe la Codirlatele, sa vaz ce face fineata si orataniile, nu neaparat in aceasta ordine!
Dupa cum eram precisa, ma intilnesc cu primarele, nea Fane Migdala.
- Ce faci, bre nea Fane?
- Pai ce sa fac, madam Mimi? Nefacute, nu ma stii?
Uite, m-am gindit ca de ce americanii sa aive si noi nu? Ca mai fraieri ca ei nu crez com fi! Asa ca am zis: hai, ma, sa tinem si noi Ziua Recunostintii, in fiece an, macar s-avem motiv sa mai ciocnim un zaibarel, ca te plictisesti sa tot ciocnesti mereu fara sa stii de ce. Vorba aia: ca Codirlatele, mai rar comuna! Avem noi piscina olimpica? Avem! Avem noi 280 de metri de autostrada, la marginea satului, cu pamblica taiata, de la sura lu alde Schiopu pina la izlaz? Este! Avem teava de gaz motan? Avem!
Avem noi ultramarchet in buricu comunii? Momentar, n-avem! Da’, daca iese ai nostri si de data asta, musai co s-avem.
Si m-am gindit s-avem si statuie, in fata la primarie. O desvelim de Ziua Recunostintii! Am si vorbit cu olaru’, ca de, se cheama ca-i artist plastic, nu? Asa statuie n-are multe localitati urbane! Ma rog, doar bust, ca iese mai eftin!
- Si-al cui sa fie bustul, nea Amigdala?
- A cui poasa fie, madam Mimi? A lu Doamna Elena, a cui? Ca n-a venit ea cu banuti europeni si euroatlantici? Venit! Ca nu ne-a facut ea tot ce vezi primprejur? Ne-a facut! Pai nu ne-a dezvoltat ea durabil? Nea!
- Aoleo, nea Fanica, te-ai gindit bine, numa io zic sa ai grija cind i-oi desveli bustu, sa nu i-l desvelesti de tot, ca poa sa se interpreteze, si-l vezi pe dracu’ intreg, nu bust, si-n marime naturala!
Si cind te-ai gindit sa fie Ziua asta, a Recunostintei?
- Pai am zis sa fie pa 27 decembrie, ca tot e Sfintu Stefan. Adica io, care-s recunoscator!
Si priveste undeva, in sus. Da’ nu ecsagerat de sus, ca la inaltimea unui deal, asa …
- Aoleo, nu-i bine, nea Fane, in miezul iernii! Pai daca s-o nimeri o zi de-aia, mai friguroasa, cine mai sta cu bustu dezvelit? Ca-n 5 minute, oftica-i gata. Mai bine, las-o dracu mai in primavara, cind da caldura si coltu! Uite, pune-o mai bine pe 1 aprilie, daca tot e vorba de recunostinta! Ce zici?
Si, vezi, ca n-ai nimerit-o cu materialul! Pai, dracu a mai vazut, bust de pamint? Aici se impune un material tare si peren, daca intelegi ce vreau sa zic, nu sa se lase in citiva ani. Ia vorbeste cu clopotaru, poate ti-l toarna dintr-un bronz, ceva, sa se duca vestea.
Atunci sa vezi cum or veni cu autocarele, din toata tara, ca la alegerile electorale, de poti sa bagi si taxa de vizitare. Si iaca cum contribuim si noi, codirlatenii, la dezvoltarea durabila a turismului.
Da, ia spune sincer, nu cumva ideea asta cu bustul ti-a venit anul trecut, cind ne-am intilnit la piscina, de-aveam eu sutienul ala „Cluj-Napoca”? Ca te uitai cam lung, pisicherule! ...

Mai am decit un dor ...

Dragii mei,
Dupa o lunga si grea absenta, cauzata de lipsa mea din cimpiile web 2.0, profit de oportunibilitatea oferita de vecinul de deasupra mea, domnu Augustin Punct Radescu pentru a reveni inapoi, care mi-a pus la dispozitia mea bloaga domniei sale, si dreptu la libera esprimare.
Asa ca iata-ma aceeasi, desi chiar mai tinara si intempestibila, la fel de sensibila la frumos ca si la urit, la poezie ca si la Axa Washington – deBaselu – Tirgoviste.
Pentru cei care se vor grabi sa ma corecteze, o sa adaog ca asa ma incearca pa mine filingu unui presentiment: ca si asta tot la Tirgoviste se termina.
Cit despre poezie, voi stiti inclinatiile mele sensibile si chiar usor artistice, mai ales in niste momente melalcolice datorate la viata asta nenorocita, care iti vine sa le dai dracu toate si sa mai pui si tu mina pe un volum de poezie. Sau ceva!
Ei bine, aseara a fost una din acele zile unde nu se intimpla nimic: nici domnu Dan n-a mai gasit fun chilot de-al Elodiei, nici vecinul de deasupra nu te inundeaza, ca sa aibă motiv sa vie la o cafea si-o reanimare, nici Eftimeasca nu-ti bate ca proasta in calorifer sa-si descarce hormonii. Si-atunci, sigur ca simti ca un plumb in papuci si te-ntorci la Bacovia!
Si cum stateam eu ca proasta, cu volumu in brate, o data m-a luat un lirism de jos in sus, asa, spontan, cum fuge cite-un ochi la un ciorap de dama. Si-atunci am scris aceste versuri, de care n-as dori casa va privez, nici macar cu suspendare:

Mai am decit un dor:
Sa-l vad pa Base schior!

Va rog sa nu-mi trimiteti aprecierile voastre, ca cine stie cind mai pupez io bloaga lu domnu de mai sus, sa va multumesc.
E suficient sa va ginditi la mine, si eu o sa simtesc! Jur si ma semnez:
Doamna Mimena Neacsu, bibliotecareasa

Raspunsul ve (II)

 

(Urmare)

Si iar sincera ca sa-ti zic, ma mira mirarea ta uimitoare, si nu-nteleg ce nu-ntelegi ! Ca doar cu o revizie tehnica toate sintem datoare, de la duamna pin’ la teava. Mai ales cind ne strofocam sa tinem pasul cu vremile, adica sa ne modernizam. Asa ca pe telefonista de la Rade Tot n-o mai pune la inima, ca face si ea ce poate, saraca. Si daca te mai chestioneaza, zi-i ca blocu tau tocmai si-a tras purtator de cuvint si pentru citeva sute de euroi nenorociti n-ai incotro, tre sa-ti faci si tu datoria, ca sa maninca si gura ta o chifla calda. Macar asa, ca poate se enerveaza si da cu microfonul de pamint.

In orice caz, nu-l pune pe Negrescu asta martor, ca nu-i lucru curat cu el. Din ce povestesti tu cu faianta lui, pare ca, mai degraba, ziua o punea (pe faianta), noaptea se surpa. Precis a-nceput s-o caute pe una, Ana ... Si daca nu da de ea, o data-l vezi ca se reprofileaza! Ceea ce as fi eternel neconsolata sa aud ca zidaria ti-a ramas mica ...

In finalul micilor mele rinduri, sa-ti zic si vestea cea mare : in blocul nostru s-au umplut caloriferele, incet dar lent. Oricit de lent, tot trebuia sa se termine de umplut, o data si-o data. Ceea ce s-a si intimplat. A urmat, in tot blocu, juma de ora de exuberanta nebuna, ca atunci cind a batut Steaua pe Foresta Zgura Umorului. Pocneau sampaniile mai ceva ca pregatirea de artilerie de la Stalingrad si zburau paltoanele de la balcoane de ziceai ca e desantul partizanilor rusi in spatele frontului propriu. 

Cind s-au mai potolit uralele, a venit presedintele sa ne-anunte ca tre sa goleasca instalatia. Cind a-nteles ca sansele lui de a scapa viu si nebelit tind asimptotic si fulgerator spre minus zero, ne-a zis si cauza motivului : vaca aia de la 2, madam Leontopol, asta-vara, mincind-o in cu totul alta parte decit vorbea lumea, a chemat un iexpert sa-i monteze, la calorifere, robinete de-alea de inlocuit aerul cald cu aer rece. Evident, operatia a reusit, caloriferul gaurit ! Ca si iexpertul ala, de ce-ar mai fi iexpert, daca n-ar face treaba de poveste ?

Si uite cum se trezeste proasta cu apa pin’ la glezne, si-ncepe sa urle : Opriti focu, opriti focu! Da’ in uralele de-afara, cine s-o auda ? Abia cind ne-am mai potolit noi umpic, a tresarit unu :

- Ia taceti, ma, oleaca ! Parca se-aude mita lu madam Potroaca ; o fi cazut iar in casa liftului. Sa cheme careva pompierii, ca tot le-a taiat Boc 25% din alea nesimtite.

Si uite-asa, am revazut, pe scurt si pe dos, filmul ala  cu Michelangelo.

Noroc ca s-a dus repede domnu Augustin si i-a montat 2 robineti, da de-aia adevarati, ca altfel iar stateam cu frica-n sin.

Acu, ce-o mai fi, om mai vedea ! Da speranta tot in iarna e: sa vina cit mai tirziu !

          In ciuda frigului de-afara si-a uscaciunii din calorifer, cu caldura, Mimi

Raspunsul ve

Draga duamna Renata,

Sincera ca sa-ti zic, de domnu’ Samson asta io n-am auzit, da bunicu meu de la Cocirlatele avea un zavod, Samson, o grozavie, de veneau ciobani de la sute de kilometri sa-l ia la stina, cu ei. Si-l rugau pe bunicu, cu ceru, cu pamintu, si cu ce nu-l momeau, da bunicu decit sa-l dea, mai degraba i-ai fi taiat o mina. Nici nu mai zic ca ar fi trebuit sa treaca peste cadavrul meu !

Mie nu mi-a placut numele asta, Samson, si-i ziceam Vasile, ca lu tata, ca ma topeam de drag dupe amindoi. Si Vasile stia ca-l cheama si-asa, si-asa. Pai cum sa nu stie, daca avea capu cit o banita ?

De frumos ce era, nu trecea om pe ulita sa nu se opreasca in dreptul curtii, sa-l admire si sa-l stucheasca de deochi. Da nu se dadeau prea aproape de gard, ca Vasile al meu, catel care batea spre saptej de kile, iti dadea fiori doar daca ridica o buza, umpic.

Na, ca mi s-au umezit ochii, vorbindu-ti de Vasile. Femeie in virsta, aproape serioasa !

....................................................................................................

Cit despre importanta muierii, era si-o vorba: “Bine muiat, e pe jumatate spalat!” Pai sa ma fi prins mama ca nu puneam rufele la muiere, citeva ceasuri inainte, facea armata cu mine. Da, duamna, pentru mine, muierea e sfinta !

Acu, c-am lamurit-o si cu Samson, si cu muierea, sa trecem la calorifere. Multumesc frumos de gindul bun, dar, zice-o vorba : « Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se-ntimple ! » Io fix asta mi-am dorit, niste calorifere superfierbinti. Pai nu zici ca am uitat, seara, o cirpa pe calorifer, si dimineata am gasit-o scrum ? 

Sa nu ma-ntrebi in ce film am vazut asta, ca uite-asa a supravietuit poporul roman : otravind fintinile, tragind cu urechea la gilgiitul caloriferelor si facind haz de necaz.

Dar stai ! Parca se-aude un susur de izvor. O fi vreun pritoc, ori la noapte dorm fara palton ?
                                                                                                   Cu drag, Mimi Ne
                                                                  (Mai e)