Vom baga sub pres chiar si muntii Carpati?

Asistam siderati la dezvaluiri mai mult decit grozavnice. Cu nume, cu adrese, cu date, cu martori, cu probe.

Se dovedeste ca aproape nimic  nu e ce parea a fi. Iti vine sa te uiti sub pat cu lanterna, poate oi descoperi acolo democratia; sau, daca nu, macar fun securist mic mic, inotind in olita de noapte, cu o pilnie mare mare in ureche.

Si-n viltoarea acestor neauzite, de parca ar vrea fix sa puna paie pe foc, mocofanul de la Cotroceni se ratoieste la procorori cum ca ar fi timpul sa declanseze teroarea politica. Fara perdea, fara metafore, fara nicio retinere!

Acum, sa nu-mi spuneti ca daca mai pui 2 lei la mintea lui, iti iei o pereche de sosete – de vara – ca eu spun asta din campania electorala a lui 2014, in care Ponta l-a smotocit ca pe un neica nimeni.

Totusi, o astfel de iesire a lui iohanes excede chiar instinctului de conservare; iar asta se intimpla doar DIN DISPERARE.

Sobolanul nu este un animal care sa atace omul, dar inghesuie tu un sobolan intr-un colt si taie-i orice cale de a fugi: cu siguranta, va sari sa te muste!

Ceilalti, mai calmi, au scos pe cimpul de bataie formatorii de opinie, infiltratii de prin presa, ca sa ne convinga ca totul e doar o furtuna intr-un pahar cu apa.

Dar daca vom baga sub pres chiar si muntii Carpati, o sa ne mai ramina doar sa ne rugam la Dumnezeu sa ne dea un calau cu mina usoara!

Sau, ca-n blestemata „epopee nationala”:

Sa spui să mă îngroape  Aice, pe-aproape,
În strunga de oi,   Să fiu tot cu voi;
În dosul stânii  Să-mi aud cânii.
Aste să le spui, Iar la cap să-mi pui
Fluieraş de fag,  Mult zice cu drag;
Fluieraş de os,  Mult zice duios;
Fluieraş de soc,  Mult zice cu foc!
Vântul, când a bate, Prin ele-a răzbate
Ş-oile s-or strânge, Pe mine m-or plânge

Depinde doar de noi! Chiar avem in gene tragica vocatie de slugi?