OAIA

 Unul dintre cei mai buni ministri pe care i-a avut Romania, cel putin dupa '89, a fost Petre Daia. Cel care iubea oaia, si pe buna dreptate. Iata insa ca oaia romaneasca ne ofera azi, cu generozitate, si cealalta fata a ei.

Acum citeva zile, una dintre oi ne marturisea, cu voce tremurata, ca a iesit la protest pentru ca nepotelul ei sa se duca LIBER la scoala, fara masca, vaccinare sau testare, "sa se poata pupa cu doamna".

Alta oaie protesta impotriva scolii on-line, iar alta impotriva scolii off-line. De fier sa fii, si tot te strimbi de ris! Toata turma protesteaza impotriva lui Arafat: ca nu e roman, ca nu e crestin, ca nu poarta basca si e dictator. Ar mai fi pasaportul verde care, ca si celelalte rele ale pamintului, tot de la Arafat vine, sa ne ingradeasca, sa ne oblige, sa ne violeze LIBERTATEA, drepturile omului si conventia de la Oviedo, cum ar spune Sosoaica, unul din principalii vectori anti-Arafat. Nu mai vector decit Vector Ciudatu si mioarele lui, cele care incearca sa ne convinga ca statuia lui von Brukenthal a fost DEVALIZATA (e totusi grea, limba romana) sau (Cristina Sincai) fara nicio dovada sau acoperire, ca cineva a umblat la motorul avionului lui Dan Petrescu. Dar ce pretentii sa mai ai de la mioare, cind cred ca insusi "ciobanasul" e in stare sa sustina, fara nicio strabatere, ca seismul din Noua Zeelanda e opera lui Arafat?

Constatam, fara mare surprindere, ca oaia romaneasca are un vocabular extrem de limitat: LIBERTATE si Arafat! Pentru ea nu exista explozia preturilor, nici iminenta facturilor imense, nici ruinarea economiei, nici instrainarea Romaniei pe bucati. Nici, nici! Pentru ea exista doar mazilirea lui Arafat. Si dupa aia? Te trezesti ca ai alergat dupa o tinta-fantoma, dupa o himera care nu a rezolvat nimic. Iar oaia romaneasca se va trezi ca a cistigat un singur lucru: libertatea de a muri de foame si frig.

Mie toata povestea cu Arafat, "il capo di tutti capi", imi duhneste a servicii secrete, a departamente de manipulare si dezinformare. Ca intr-unul din  basmele copilariei mele, unde calul lui Fat-frumos il sfatuia: Stapine, arunca peria! Si din perie crestea, pe data, o padure care-l incurca pe urmaritor. Stapine, arunca oglinda! Si din oglinda rasarea un lac cit o mare. Stapine, arunca-l pe Arafat! Si furia oilor se potolea miraculos, lasind loc adulatiei pentru stapinul cel tifnos, cel biciclist si cel teuton!