Va invit sa cititi cu totii si, mai ales, sa transmiteti mai departe, postarea prietenului nostru George Serban, „COLABORATIONISMUL TREBUIE PEDEPSIT”, la adresa http://www.georgeserban.eu/. Subscriu fara rezerve la cele spuse de George, cu urmatoarea adaugire:
Fara discutie, cei care au incalcat IN ORICE FEL legea trebuie sa raspunda PENAL. Ce facem insa cu cei care, fara a incalca in vreun fel legislatia in vigoare, au ajutat ocupantii portocalii sa-si atinga, pas cu pas, obiectivele, contra unor avantaje materiale sau, parca si mai trist, contra unor titluri „onorifice”, decoratii sau grade militare etc?
Ce facem cu aceia care, chiar daca nu se incadreaza stricto sensu in definitia de dictionar a cuvintului „colaborationist”, raspund perfect apelativului popular „cozi de topor”?
Fiindca, n-am nicio indoiala, ne vom trezi cu ei, in curind, ca isi vor clama virginitatea. Ei n-au incalcat nicio lege! Nici usturoi n-au mincat! Se vor buluci sa puna umarul la reconstructia tarii, ca si cum nu cu ajutorul lor aceasta a fost pusa pe butuci! Ne vor tine lectii de democratie si ne vor clama competenta lor. Ne vor povesti cum au incercat ei sa saboteze PDL-ul din interior sau aliindu-se cu ei! Se vor victimiza si se vor vaicari, cerind sa fie, din nou, in fruntea bucatelor. Parca-i vad! Parca-i aud!
Numai ca ceea ce-au facut ei, atit de bine descris de Grigore Alexandrescu, nu trebuie uitat. Sa ne amintim:
Toporul şi pădurea
Minuni în vremea noastră nu văz a se mai face,
Dar că vorbea odată lemne şi dobitoace
Nu rămâne-ndoială; pentru că de n-ar fi,
Nici nu s-ar povesti.
Şi caii lui Ahil, care proorocea,
Negreşit că au fost, de vreme ce-l trăgea.
Întâmplarea ce ştiu şi voi s-o povestesc
Mi-a spus-o un bătrân pe care îl cinstesc
Şi care îmi zicea
Că şi el o ştia
De la strămoşii lui,
Care strămoşi ai lui ziceau şi ei c-o ştiu
De la un alt strămoş, ce nu mai este viu
Şi pe-ai cărui strămoşi, zău, nu pot să vi-i spui.
Într-o pădure veche, în ce loc nu ne pasă,
Un ţăran se dusese să-şi ia lemne de casă.
Trebuie să ştiţi, însă, şi pot să dau dovadă,
Că pe vremea aceea toporul n-avea coadă.
Astfel se încep toate: vremea desăvârşaşte
Orice inventă omul şi orice duhul naşte.
Aşa ţăranul nostru numai cu fieru-n mână
Începu să sluţească pădurea cea bătrână.
Tufani, palteni, ghindarii se îngroziră foarte:
"Tristă veste, prieteni, să ne gătim de moarte,
Începură să zică, toporul e aproape!
În fundul unei sobe ţăranu-o să ne-ngroape!"
- "E vreunul de-ai noştri cu ei să le ajute?"
Zise un stejar mare, ce avea ani trei sute
Şi care era singur ceva mai la o parte.
"Nu." - "Aşa fiţi în pace: astă dată-avem parte;
Toporul şi ţăranul alt n-o să izbutească,
Decât să ostenească."
Stejaru-avu dreptate:
După multă silinţă, cercări îndelungate,
Dând în dreapta şi-n stânga, cu puţină sporire,
Ţăranul se întoarse fără de izbutire.
Dar când avu toporul o coadă de lemn tare,
Puteţi judeca singuri ce tristă întâmplare.
Istoria aceasta, de-o fi adevărată,
Îmi pare că arată
Că în fiece ţară
Cele mai multe rele nu vin de pe afară,
Nu le aduc străinii, ci ni le face toate
Un pământean de-ai nostri, o rudă sau un frate.
Postări
