Nenea tata lu’ Razvan Lucescuuuuuuuu!

Nenea tata lu’ Razvan Lucescu, va rugam frumos, chemati-l in casa pe baiatu’ lu’ matale. Noi va iubim, nenea Mircea Lucescu, si parca ne pare rau sa vedem cum fiul lu matale va face numele de ocara. Zau ca-i pacat!

Nenea Mircea Lucescu, imi iau angajamentul ca baiatu’ lu’ Beethoven nu a scris nicio simfonie! Si-mi dau cuvintu da pionier ca baiatu lu Picasso n-are nici un tablou la Luvru.

Si ma jur pa ce-am mai interes ca nenii astia doi, ca si milioane de alti tatici celebri (sau mai putin) din lume, n-au considerat ca-i musai ca odrasla lor sa straluceasca intr-un anume domeniu, doar fiindca tatii lor au facut-o.

Nea Mirceo, de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere! Si ca se face el de ris, n-ar fi nimic. Mai rau e ca face de ris un tata merituos si o echipa nationala care a ajuns in rind cu echipa bucatarilor de la cantina studenteasca.

Din pacate, Razvan Lucescu a ajuns in postura ciinelui care nu se da dus din fata macelariei. Mai concret, incaseaza niste bani – si nu putini – doar ca sa ne faca de ris prin Ieuropa si sa-si etaleze un costum elegant si-un cercel pricopsit. Explica-i matale, in calitate de parinte, ca e chestii care se poate, si chestii care nu se poate! Zau asa!

Macar dac-ar minti inteligent …

In incercarea de a demonstra cit de necesar ne este noul Cod al muncii, Boc A MINTIT, in Parlamentul Romaniei, atribuind lui Pissarides, laureat al premiului Nobel pentru economie, niste cuvinte pe care acesta nu le-a spus NICIODATA, si in care nici macar nu crede:
”solutia pentru crearea de noi locuri de muncă DUPA (s.n.) revenirea DIN CRIZA (s.n.) o reprezintă flexibilizarea pietei muncii prin folosirea contractelor temporare de muncă”.
Ca Boc minte, nu stiu daca mai surprinde pe cineva. Ca nu stie nici macar sa minta, cred ca iarasi nu e de mirare. Ceea ce ma mira pe mine este ca nu s-a gasit nimeni, in Parlamentul Romaniei, sa-l desfiinteze folosind propria lui minciuna. De exemplu, asa:
Pai, dom’le Boc, daca asa a zis un laureat al premiului Nobel, si daca acesta este argumentul dumneavoastra, asa sa fie! Sa aplicam acest nou Cod al muncii ABIA DUPA CE ROMANIA VA IESI DIN CRIZA!

Time out!

Multumesc mult celor 7 sau 8 prieteni care au dat curs solicitarii mele de ajutor (dintre cei circa 180 care m-au vizitat). In acelasi timp, va anunt ca, din motive strict personale si, prin urmare, extrem de subiective, voi suspenda pe o perioada nedeterminata prezenta mea pe acest blog. Voi continua sa bintui pe acele bloguri care imi plac si, poate, cind si cind, voi ceda nervos si voi mai albastri (in negru) citiva pixeli. Va urez numai bine!

O mina de ajutor, se poate?

De-a lungul timpului, mai multi prieteni, neprieteni, colegi, vecini, tovarasi, frati, dusmani, veri, nasi, fini sau cumnati au incercat sa posteze pe blogul meu si mai bune, si mai rele, si de mama, si de tata. SI N-AU REUSIT!

Sint si unii care au putut posta, pina la un moment dat, apoi ceva s-a intimplat si jucaria n-a mai mers …

Ori, de-aia ai blog, ca sa dialoghezi cu ailalti, nu sa vorbesti singur si sa ai, intotdeauna, dreptate! Drept pentru care, cu micile mele puteri, adica minutele-astea doua (puteam si cu picioarele, da’ n-am vrut!), am facut niste sapaturi IT in speranta remedierii problemei de mai sus. Si fiindca asa m-a invatat pe mine tovarasa la aritmetica, adica sa fac proba, va adresez rugamintea sa postati ceva, orice (ei, nu chiar orice, de mama n-as vrea!) sa vaz eu cum / daca se invirte jucaria.  
Daca, nici acum, cineva nu reuseste sa posteze, il rog sa-mi comunice asta, eventual cu citeva precizari, la augustin.radescu@yahoo.com
VA MULTUMESC!

Boc atirna de UDMR

Chestia asta am aflat-o de la Antena 3. Da', stiti cum e, nu-i suficient sa afli ca sa si intelegi. Si uite-ma, om aproape serios, pierzindu-mi somnul si perpelindu-ma toata noaptea de grija lu' ala mic de respira din ce in ce mai greu, in ultima vreme. Ba am incercat si sa stau in cap, doar, doar oi intelege. Ti-ai gasit! N-am reusit decit sa ma inrosesc ca un (d)rac fiert si sa ma ia cu ameteala si palpitatii. Ca nu mai am, nici eu, o virsta... Acu' am fo doo!

Spre ziua, asa, cind statea sa ma apuce disperarea ca nu stiu cum atirna Boc, mi-aduc aminte de-un film. Nu mai stiu exact titlul, dar era ceva cu "scurt si sus"! Si, bizar, desi nu e nicio legatura intre filmul respectiv si dilema mea, ca prin minune ... am adormit!

Sorana

În clipa cînd uşa prăvăliei se deschise larg, clopoţind voios, Sorana avu presentimentul bizar că avea să se întîmple ceva important, poate chiar grav.

Individul mărunţel şi bizar care intră nu făcu decît să-i confirme temerile. Totul la el inspira neîncredere: barba albă (aproape sigur falsă) şi chica bogată, tenul în puternic contrast cu zăpada de-afară, o anume agitaţie stăpînită, dar imposibil de camuflat în întregime, privirea iscoditoare ce alerga de colo-colo, vrînd parcă să afle mai mult decît îi era permis, toate astea te făceau să regreţi, o dată în plus, că nu ţi-ai făcut încă nenorocita aia de asigurare de viaţă.

Ezită să-l întrebe ce doreşte, aşa cum ciudatul client părea să ezite să spună ce vrea. Parcă trăgea de timp, făcîndu-se că citeşte etichetele produselor expuse pe rafturi.

La rîndul ei, Sorana nu părea prea grăbită să-l abordeze. Tot spera să apară, salvator, Şefa.

Ea ştia întotdeauna cum să-i ia pe ăştia. Indiferent dacă erau aurolaci, drogaţi de-a binelea, beţivi sau scandalagii, cusurgii din naştere sau duşi cu pluta, şefa îi aducea la sentimente mai bune fără să pară că le-ar impune ceva.

Şi-n clipa în care Sorana decise, în sinea ei, că nu mai poate temporiza şi va trebui să ia taurul de coarne, pe uşiţa mică ce duce în spatele prăvăliei se ivi şefa. Din privirea uşor panicată pe care i-o aruncă Sorana, ea înţelese pe loc avertizarea de cod galben spre roşu cu picăţele pe care i-o transmitea aceasta, dar şi sursa potenţialului pericol.

Privirea ei se îndreptă instantaneu spre ciudatul muşteriu. O clipă, păru uşor descumpănită, dar preluă imediat controlul.

- Bună ziua, stimate domn! Cu ce vă putem fi de un real folos?

Sorana, care urmărea avidă „ostilităţile”, zîmbi în forul ei interior. „Stimate domn! Mamăă, ce tare! Hai că deja l-a turtit cu asta. Bătălia e aproape cîştigată, deşi nu s-a tras încă niciun cartuş!”

„Stimatul domn” nu părea însa chiar aşa turtit cum credea Sorana. Aşa că iată-l trecînd la contraofensivă:

- Sărut mîna, scumpă doamnă! Dacă nu-i cu supărare, aş dori …

„Ei, acum să-l vedem ce născoceşte” – comentă, în sinea ei, Sorana, ciulind urechile.

- ….o tabletă de iubire, vă rog!

Şefa, cît e ea de şefă, păru o clipă panicată, dar işi reveni aproape instantaneu:

- Da’ reţetă aveţi? Că fără prescripţie medicală, s-ar putea să vă facă mai mult rău decît bine! Cu iubirea nu te joci, chiar aşa, iar abuzul …

„Hai, că i-a zis-o! Bravo, şefa!”

Individul ezită,încolţit:

- Am … o reţetă, dar e cam veche. Se pune? Haideţi, că vă pup!

- Ei, dacă mă pupaţi, atunci vă dau! – zise şefa cu un zîmbet mai enigmatic decît al Giocondei, ieşind din dosul tijghelei.

„Gata, acum chiar îl plesneşte!” – işi spuse Sorana, cu ochii cît cepele, în timp ce o mîna i se încleştă pe mopul rezemat într-un colţ, iar cealaltă încerca să tasteze, pe pipăite, 112.

Numai că, stupoare: după ce cei doi se pupară cu sîrg în mijlocul prăvăliei, individul cel periculos scoase de nicăieri, cu gesturi de scamator, un mic buchet de ghiocei pe care îl întinse „inamicului” său.

Aşa că Soranei nu-i mai rămase decît să-şi tragă o palmă sonoră peste frunte:

„Sheet! Iar am uitat să-i spun şefei LA MULŢI ANI”!

Basea Mondialu’

Adica de ce n-ar merita si actualu’ un asemenea cognomen? Au nu face el parte (activa!) din axa mondiala pe care atit de des o invocam?

Au nu fac coada, ca sa viziteze micul Paris, mai-marii puterilor mondiale? Si nu se inghesuie liderii mondiali, pe la toate reuniunile, sa-i smulga o stringere de mina, un gest de simpatie sau macar un zimbet fugar dar binevoitor? Oare nu sub bagheta sa au fost inregistrate, la noi, cele mai tulburatoare premiere mondiale in materie de anticoruptie, anticomunism, anticriza, antipensii si antisalarii?

Si, colac peste pupaza, mai sint si neamuri, daca nu gresesc! De ce unul ar merita, iar celalalt nu?

Pai ori sintem mondiali, ori nu mai sintem!

SONDAJ DE OPINIE – „Pene portocalii” - Concluzii

Mai intii, va multumesc ca ati participat la acest sondaj, mult mai semnificativ si mai graitor decit tot ce se vintura pe piata in acest moment.

Inainte de tema tintita a sondajului, el imi furnizeaza o informatie colaterala neasteptata si foarte pretioasa, placuta si parca nu prea: cam multi cititori de-ai mei sint mai destepti ca mine!

Asa cum ma asteptam, nimeni n-a pomenit vreun vultur, vreo lebada sau privighetoare cu pene portocalii. Majoritatea (70.8%), cind vedeti vreo fulguratie portocalie prin fata ochilor, concluzionati: „Ei, ce sa fie? Un papagal!”

Surprinde (dar nu cine stie ce!) numarul mare (29.2%) al celor care, la vederea acestei culori, au o reactie de tipul „Iar umblati, ba, cu cioara vopsita, ratiai dracu’!”

In fine, cum se intimpla intotdeauna, au fost si unii care au participat la sondaj intr-un mod mai original. Pe linga replici firesti, de genul „m-as baga, da n-am emetiralu la mine” sau „Bine ca esti tu destept”, am primit incurajari calduroase (da-te-n, arde-te-ar, facu-ti, la Jilava cu voi!, Huooooooooooooo) sau sfaturi dezinteresate (Mai bine te-ai apuca de agricultura, mai bine ai pune mina la treaba (!!)) :)

Cineva mi-a zis sa ma opresc (opri-te-ai in primul pom), altul sa merg mai departe (merinos) si tot asa. Tuturor le multumesc mult dar, din nefericire, n-o sa pot sa impac pe toata lumea. Poate doar cu un nou sondaj …

Minciuni, minciuni, minciuni …(II)

Sint unul dintre cei (probabil din ce in ce mai putini) care chiar cred ca PDL-ul va cistiga urmatoarele alegeri. Desigur, cu conditia ca ei sa le si organizeze. Si sint convins ca Basescu stie exact ce si cum trebuie facut pentru asta.

Problema lui este alta: sefia PDL!

Intr-adevar, Basescu are nevoie de 2 Boci: unul in fruntea guvernului, iar celalalt la cirma partidului! Cel din urma, chiar mai important decit primul, pentru ca, prin el, Basescu va putea decide persoana pe care partidul o va promova si sustine la urmatoarele alegeri prezidentiale!! Un singur Boc, asa cum e acum, nu poate tine, in mod eficient, si guvernul si partidul sub control, iar la congresul ce se apropie, Basescu ar putea avea o surpriza extrem de neplacuta! Surpriza s-ar putea numi, de exemplu, Blaga, un om care foarte probabil, n-ar desemna candidat al partidului pentru prezidentiale pe cine trebuie! Iar asta ar insemna sfirsitul politic al lui Traian Basescu!

Minciuni, minciuni, minciuni …(I)

Acum vreo 10 zile, ni se spunea ca P.D.L.-ul se bucura de increderea a 14% dintre romani. Acum ni se spune ca au 18% ! Pina la alegeri mai e un an, timp arhisuficient ca PDL sa ajunga, in ritmul asta de crestere, la 72.44%, nu vi se pare? In asemenea conditii, ce motiv au astia sa se mai dea cu fundul de pamint in privinta „relansarii imaginii” sau a ”restabilirii increderii”? Ce motive ar avea cineva sanatos la cap sa schimbe ceva care merge atit de bine?

Aflam de la purtatorul de cuvint al guvernului, Emil Boc, ca inteleptele masuri luate de guvernul Basescu au inceput sa-si arate roadele, ca economia incepe sa duduie (nicio legatura cu … Udrea), ca PIB-ul se baloneaza usor si rigiie multumit, alea-alea… Atunci de ce Doamne iarta-ma ne-ar (sau le-ar) trebui, tocmai acum, un premier mai curat, mai uscat?

Si oare nu-i cam prea tupeist cineva, care are 9% in sondaje, sa dea sfaturi unora care au 18%?

In fine, Basescu se incurca in propriile minciuni. PDL-istilor le spune ca trebuie luate urgent masuri, altfel vor pierde alegerile din 2012. Celor de la USL le prezice ca vor sta in opozitie pina in 2016. Cu alte cuvinte, unu' alb si unu' negru! Ma, cum ....?!

Ziua Deţinuţilor Politici

Nu pot decit sa aplaud initiativa senatorului PNL, Puiu Hasotti, ca o zi din an sa fie a acelora care, pentru convingerile lor politice, au facut inchisoare.

Trebuie, in acelasi timp, sa recunosc ca prezenta cuvintului „anticomunişti” in titlul si textul legii ma surprinde neplacut.

Daca plecam de la ideea ca, in istoria Romaniei, toti detinutii politici au fost anticomunisti, atunci prezenta termenului in titulatura legii este inutila si chiar ostentativa. Daca insa au existat si comunisti, de exemplu, care au facut inchisoare pentru convingerile lor politice (si au existat!), atunci excluderea lor din prevederile acestei legi mi se pare nedreapta, discriminatorie si nedemocratica. Nu cred ca este cazul sa discutam aici despre numarul lor; riscam sa cadem in grotescul unui senil PNT-ist care, cind i se amintea despre taranii ucisi in 1907, arunca, nonsalant: „Lasati, bai, ca n-au fost decit (??) vreo 4 mii si ceva!”

Si, fiindca tot sintem in 16 Februarie, nu pot sa nu spun ca muncitorii ceferisti ucisi la Atelierele Grivita in 1933 ar fi preferat sa fie detinuti politici, dar … nu s-a putut.(?)

In fine, poate ca n-ar strica sa aruncam o privire si spre viitor. Sigur, speram cu totii ca in Romania nu vor mai exista niciodata detinuti politici. Dar daca, prin absurd, vor mai exista, ei nu vor fi, cu siguranta, anticomunisti!

Breaking news: Basescu ia apa!

Aflam, pe surse, ca la intilnirea de la vila Colac 1 cu activul de partid, actualul flotant de la Cotroceni ar fi baut, in vazul tuturor, pe nerasuflate dar tinindu-se de nas, un urias pahar cu ... apa. Tentativa de suicid a fost dejucata la timp de ceilalti comeseni prin administrarea imediata a unui puternic antidot al carui nume a ramas necunoscut (din cauza uriaselor dificultati de pronuntie ale surselor noastre). Oricum, sint excluse denumiri ca Zalau, Valeni, Tg. Lapus sau Dobrin si, cu atit mai mult, leacuri babesti ca Murfatlar, Dealurile Bujorului, Lacrima lui Ovidiu sau Simburesti.