Presa – factor de risc pentru siguranta nationala? (II)

Si totusi, cineva care nu sta toata ziua cu ochii beliti pe la tocsoaie s-ar putea intreba, pe buna dreptate : « Da’ ce-are, dom’le, presa asta, de-i asa periculoasa pentru siguranta statului (sau a natiunii, cum zic promotorii, care pleaca, probabil, de la presupunerea ca, la urma urmei, ar fi tot aia) ? »

Din spusele unor reprezentanti ai coalitiei aflate la putere, am reusit sa inteleg doar ca diversi jurnalisti sint convinsi, pe cai oculte, de oameni rai (in ultima vreme numiti moguli) sa duca niste campanii de ponegrire a presedintelui tarii, a guvernului si, in general, a tot ce e portocaliu in tara asta. Asadar, niste campanii de presa, mobilizate pe cai obscure si avind ca scop, in final, sa redirectioneze niste voturi, prezentindu-ne niste politicieni in culori mai sumbre decit le merita.

Toate aceste lucruri par a avea un sens, la urma urmei. Cu o singura conditie : sa admitem, in egala masura, ca osanalele ridicate lui Basescu sau Elenei Udrea (si, in general tuturor potentatilor puterii, din ale caror pixuri curg riuri de euroi), escamotarea minciunilor si grosolaniilor acestora, laudarea lor excesiva si nemeritata sa se constituie, de asemenea, in factori de risc la adresa sigurantei nationale.

Da, vreau sa aud ca un jurnalist care inalta imnuri de slava unuia dintre puternicii zilei e susceptibil, si el, de a face puscarie, ca si unul care-l ponegreste si-i afecteaza, nemeritat, imaginea. Dar pina acolo, ma tem, e cale lunga ... Si, pina cind nu vom cintari toate aceste lucruri cu acelasi cintar, vom avea dreptate, « dar nu pentru catei » !