De-ale bucatariei …

Va marturisesc ca mi-a luat niste ani buni sa inteleg^(*) ce vrea sa zica expresia „un praf de sare”. Orice barbat obisnuit stie ca sarea este un praf alb fin; cei care se indeletnicesc cu pusul muraturilor stiu ca poate fi o masa grunjoasa; daca mai e si chimist, barbatul poate spune ca e o retea ionica tip cub cu fete centrate.

Una peste alta, credeam c-am inteles, cit de cit, despre ce e vorba. Dar lucrurile mi-au aparut intr-o lumina noua cind am citit o reteta culinara speciala, la mare pret in ultima vreme:

„Se ia o bucata de tara, zisa, dupa unele surse, si stat. Apoi se deformeaza - sau, dupa aceleasi surse - REFORMEAZA energic prin izbiri repetate, pina cind isi pierde cu desavirsire forma initiala, de n-o mai recunosc nici entitatile aborigene numite indeobste romani sau, dupa alte surse, gaozari, tiganci imputite, asistati, mamicute, bebelusi, rime etc.

Se ia totul si se framinta bine pentru omogenizare, aliniere si inregimentare; apoi se baga la cuptor, la foc mic, pina cind pensiile si salariile se topesc vazind cu ochii.

Cind compozitia capata un frumos aspect pamintiu (zis si maro de Ghencea), se scoate si se da un praf de democratie. Se serveste calie. Vorba militarilor, inclusiv in rezerva sau retragere: Servim patria!

Pofta buna!”

(*) Sintem, evident, in situatia atit de chirurgical descrisa de Hegel: „Numai tu m-ai inteles! Dar si tu m-ai inteles gresit!”

Alianta Pentru Democratie

S-a tot vorbit, in ultima vreme, despre denumirea pe care ar putea s-o aiba alianta ce sta sa se infiripe intre fortele democratice din opozitie.

Propunerea mea, continuta in titlu, pleaca de la premiza ca una dintre putinele (ca sa fiu optimist!) valori recunoscute, la unison, de catre toti potentialii participanti la alianta, este ideea ca lipsa democratiei este cel mai rau lucru care ni se poate intimpla. Dar de ce este (daca este!) asa?

Periodic se dau publicitatii diferite clasamente ale natiunilor, in functie de nivelul de trai, gradul de civilizatie si standardele democratice. Oricine va pune, unul linga altul, aceste clasamente va constata usor ca intre aceste caracteristici exista o legatura clara de cauzalitate: tarile cele mai democratice sint si la celelalte capitole pe locuri fruntase, in timp ce acelea cu regimuri totalitare sint pe pe ultimele locuri si la nivelul de trai. Si-atunci, ma intreb retoric, de ce este Romania codasa Uniunii Europene la nivelul de trai?

Simplu, fiindca nici un presedinte democratic nu ar numi in functia de premier un om a carui singura competenta este obedienta infinita fata de flotantul de la Cotroceni; fiindca nici un parlament democratic nu ar numara fiecare vot de doua ori; fiindca nici un guvern democratic nu ar nesocoti o decizie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie sau a Curtii Constitutionale; fiindca nici un partid democratic, aflat temporar si conjunctural la putere, nu si-ar numi oamenii de incredere in toate posturile administratiei de stat, pina la nivelurile cele mai de jos, chiar daca acestia nu au nicio calificare pentru a ocupa acele posturi. Sigur, as putea continua cu exemplele la nesfirsit, dar lucrurile sint cunoscute.

Pe scurt, lipsa democratiei este dusmanul de moarte al competentei. Un om competent este, de cele mai multe ori, indezirabil unui regim cu tendinte totalitare. Un om competent nu este obedient, el nu accepta sa faca timpenii pentru ca asa spune politica partidului; el poate oricind sa se rupa de un sistem care ii cere sa abdice de la principii, care il pune sa se injoseasca, plecind acolo unde competenta sa e recunoscuta si pusa in valoare.

In schimb, o nulitate, care stie ca doar prin meritele lui personale, prin competenta si pregatirea sa nu va ajunge niciodata in viata lui director, ministru sau premier, va lua pozitia ghiocelului si va pupa pulpana stapinului, acceptind orice injosiri, doar pentru a se putea vedea si el, impostorul, in fruntea unor bucate.

Cind Romania va fi o tara cu adevarat democratica, va fi condusa doar de oameni competenti. Sigur, prosperitatea nu va veni imediat, nimeni nu poate face minuni, peste noapte. Dar macar vom avea motive sa fim optimisti! Deocamdata …

Asadar tinta, obiectivul ZERO al aliantei pe care o tot asteptam trebuie sa fie instaurarea "tiraniei" competentei! Prin democratie!

Brad Pitt de la IV

Pe scara cu mine, la etajul IV, sta un zurbagiu la care toti se uita cu circumspectie, daca nu chiar cu ostilitate.

Nu munceste nicaieri; lumea spune ca, din cind in cind, mai sperie cite-un portofel in 368 si, daca are noroc, citeva zile are ce minca si ce bea.

Nu-i treaba mea ce face el; de-aia avem organe(!), nu-i asa? Ceea ce ma deranjeaza cel mai tare e ca nu se spala cu lunile si, daca te nimeresti cu el in lift, iti muta nasul din loc cu mirosul lui de sudoare acrita. Asta cind nu miroase a urina…

E inalt si cocosat, si zimbeste tot timpul, ca prostul, cu dinti galbeni si putini. Cind se uita la tine, o face piezis, cu un singur ochi (ala mai mare, sau mai bine deschis, ca e si-un pic chiomb), de te face sa-ti pipai, instantaneu, buzunarele.

Cred ca nimeni nu mai stie cum il cheama cu adevarat. El se recomanda, in stinga si-n dreapta, Brad Pitt. Si, incet-incet, lumea s-a obisnuit sa-i zica asa … Chestie care ma enerveaza! Fiindca am impresia, cumva, ca daca i-as spune asa, as valida hotarirea lui de a-si aroga un statut pe care nu-l are, o statura pe care n-o are!

Ce, daca PDL isi spune partid democrat, chiar e? Daca-si spune liberal, chiar e? Daca sustine ca-i de dreapta, trebuie sa-l si credem?

Andreea Paul Vass a cazut in putul gindirii!

(Sigur, gindirea e substantiv feminin ... Andreea Paul e, si ea, feminina... Noroc cu putul, care nu e! Traiasca diversitatea!)

Altfel nu se explica de ce consiliera primului ministru apara sufletul (!!) sefului ei cu o gingasie aproape materna. Zic aproape, fiindca totusi declaratia ei imi cam zgirie timpanul :

« Sufletul premierului nu trebuie DECIMAT (??) cu probleme suplimentare, caci avem suficiente (!!) de multe probleme... » Adinc !

Urari, da’ mai cu masura!

Dragii mei, dragele mele,

Sincer, m-am cam saturat sa va urez cite-n luna si-n stele. Prea uram, de fiecare data, cu o usurinta dezarmanta, toate minunatiile pamintului. Fie ca toate dorintele … (Doamne, dar chiar toate, toate?) Poate de-aia nici nu se-mplineste nimic. Sanatate, bani, belsug, fericire, viata lunga, cite si mai cite ...

Pai, chiar: cum sa-i urezi cuiva indeplinirea tuturor dorintelor? O data ca-i imposibil, si cazi de ipocrit. Pe urma, un om caruia i s-au indeplinit TOATE dorintele E UN OM TERMINAT. Pai asta ii dorim noi?

Sigur, care dintre noi nu viseaza sa cistige un milion de euroi la 6 din 94 (vorba lui Dumnezeu: eu te ajut, fraiere, dar joaca si tu, macar o data!), sa-i fete capra doi vitei sau sa-l vada pe Ionescu, de la 3, cu Mertzanul lui ultimul tip, in sant?

Din pacate, la Loto raminem simpli cotizanti, capra ne pricopseste doar cu o riie, iar Ionescu tocmai isi schimba Mertzanul cu un Lamborghini.

Si uite-asa, o luam pe urma lui Base (Io v-am urat sa traiti bine, da’ daca voi sinteti ai dreak si nu vreti, cine-i de vina??)

Asa ca, gata, m-am hotarit: intorc foaia! Urari de criza, nene, ca nu mai tine! Prea ne-am invatat la urari doar cu buletinu’! Ajunge!

Din toata saracia, din toata economia, din toata parcimonia (daca ziceam zgircenia, cadeam de fraier, este?) va urez acu’, de sarbatori, un zimbet mic in coltul gurii si-un strop de soare in coltul inimii (adica in coltul la inima care este, ca sa zic asa!)

Hai la multi ani!

Nimic despre Gestul de ieri ...

Am convingerea ca nici n-ar mai fi mare lucru de spus despre gestul in sine. In schimb, despre urmarile lui, da !

Fara indoiala, sint (destui) pesimisti care vor spune ceva de genul : « Care urmari ? Ciinii latra, ursul trece ! »

Nu-i chiar asa ! Eu zic ca ecourile celor intimplate ieri in Parlamentul Romaniei vor avea, in planul imaginii cel putin, efecte dezastruoase asupra puterii portocalii. Iata de ce e de asteptat o contraofensiva mediatica de amploare, care sa ne convinga pe toti ca a fost un gest lipsit de relevanta, din partea unui personaj lipsit de relevanta, eventual tarat de diferite probleme psihice sau impins la asa ceva de o conjunctura aleatoare sau poate artificial creata.

Peste incercarile constiente de discreditare se vor suprapune, din pacate, excesele sau iesirile necontrolate ale unor semeni ( ???) ai nostri care ne vor transforma, rind pe rind, din « pesimisti » (ceva mai mizerabil de-atit nu se poate !) in « optimisti » (ba se poate !) sau invers.

Iata doar un exemplu, aparut cu mare (ciudat de mare, as spune !) promptitudine pe un blog :

« ...in opinia mea numai in mintea lui bolnava ...boc sau basescu sunt de vina pentru starea lui materiala; in realitate, daca nu ai cu ce hrani copiii, iti iei un al doilea job, nu faci circ »

Fara comentarii !

Ride ciob de oala sparta!

Nu citesc decit extrem de rar „Adevarul de seara” (cotidian gratuit!). Si nu pentru ca, asa cum zic unii, „cit dai, atita face”

Aseara „am comis-o”… Adica l-am citit. Ma rog, doar doua-trei articole, ceea ce a fost suficient pentru o mare deceptie. Cindva, „Adevarul” era un brand serios. „Adevarul de seara” o fi un fel de echipa a 2-a, unde sint trimisi cei care n-au fost cuminti, n-au mincat tot sau nu si-au facut lectiile? Fiindca iata, un oarecare (dar, vai, redactor-sef adjunct!) N.D., care s-ar rusina teribil sa-l cheme Ion Iliescu, a inteles perfect cum devine cazul cu Revolutia Romana, dar nu da niciun semn ca ar intelege vreodata unde se pune (sau NU) virgula. Lucru surprinzator la un tip cu o logica absolut debordanta, demonstrata si de „cugetarea” stralucita de mai jos:

„Desi au vazut zeci de filme despre sfirsitul comunismului, .. romanii traiesc la fel de trist” Adinc!!

Un alt oarecare, A.A., a descoperit, zice el, „cel mai probabil adevar” (ce tare-i asta!) legat de pozitia franco-germana, dar n-a descoperit ca „sau” (in loc de „ori”) nu se scrie „s-au”.

Dintr- un articol scris mai la vale de I.B., aflam ca „postul OTV a ramas repetent la limba romana”. Foarte bine! Asa le trebuie!

Dar, stimata I.B., daca tot ti-e draga monitorizarea, uita-te SI in propria gradina, ca ai ce vedea!

Precizari

Cumva determinat de postarea de ieri a senatorului Dan Voiculescu privind realizarea unei Aliante Social Liberale, revin la postarea mea din 15 decembrie, pe care am numit-o „Cuvintul de ordine: COAGULARE!”, pentru a spune, cu subiect si predicat, un lucru pe care atunci doar l-am sugerat printr-o metafora poate nu grozav de inspirata.

In momentul semnarii, la tribunal, a acestei aliante, cei ce sustin in parlament actuala putere vor intelege, in sfirsit, ca partida este pierduta. In momentul acela, unii dintre ei isi vor da seama ca drumul pe care au mers pina acum este o fundatura jalnica si vor decide sa paraseasca arcul puterii, pentru a cladi o noua majoritate parlamentara. In acel moment, opozitia va putea propune, SI VA AVEA MIJLOACELE DE A IMPUNE un nou premier.

Astfel, Romania va capata sansa de a spera din nou, chiar fara a mai astepta noi alegeri.

P.S.: Denumirea pe care am sugerat-o in acea postare, respectiv Alianta pentru Democratie, mi se pare mai corecta decit „Alianta Social Liberala”, care ar sugera o alianta „stinga-dreapta”, ceea ce n-ar corespunde nici scopului, nici mijloacelor vizate.

Bronz!

O echipa a Romaniei care a jucat la jumatate din capacitate, fara doua dintre armele principale care au facut-o redutabila: contraatacul si extremele. O portarita excelenta, care mai trebuie sa invete de la Hutupan doar lansarea in adincime sau sutul din poarta in poarta si un coordonator de joc, in acelasi timp tunar care, atita timp cit a rezistat fizic, a tras echipa dupa ea, au condus nationala feminina de handbal catre un rezultat la care nici macar nu putem visa in alte domenii de activitate. Asa ca, trecind peste amaraciunea ideii ca se putea mai mult, din tot sufletul: BRAVO, FETELOR!

Cuvintul de ordine: COAGULARE!

Imi este din ce in ce mai clar: asteptind cuminti alegerile din 2012, partidele din actuala opozitie, PSD, PNL si PC vor avea o surpriza extrem de neplacuta: perpetuarea, sine die, a puterii portocalii. Nici nu vreau sa ma gindesc ce va insemna asta pentru cetateanul simplu, angajat bugetar sau in privat. Evident, cu atit mai dramatic va fi pentru categoriile cele mai expuse: someri, pensionari, tineri.

Si totusi, atita vreme cit fortele democratice nu se vor coagula intr-o ALIANTA PENTRU DEMOCRATIE, nimic nu va determina parlamentari ai actualei puteri sa vina cu picioarele pe pamint. E nevoie de un semnal pe cit de puternic, pe atit de limpede si IMEDIAT ca singura solutie pentru Romania este intoarcerea definitiva la o democratie autentica. Iar acest semnal nu poate fi dat decit de o alianta PREELECTORALA, inregistrata la tribunal, al carei scop primordial si imediat sa fie bararea accesului celor ce astazi alcatuiesc arcul puterii, catre un nou mandat.

Cum se poate realiza asta? Simplu: prin prezentarea si sustinerea unanima a unui candidat unic al Aliantei (a candidatului celui mai bine plasat), care sa invinga, in disputa electorala, orice candidat portocaliu.

Am convingerea ca totul ar decurge ca-n unele arte martiale orientale:  adversarul cade inainte de a fi lovit!

Echipa feminina de handbal a Romaniei

Mai e putin si incepe meciul de handbal feminin dintre Romania si Muntenegru. Din pacate, dupa o vizita pe ziare.com am devenit, brusc, confuz : nu mai stiu cu cine sa tin !

Minunatul site ne informeaza ca, sa-ti faci cruce, nu alta, ... « Ca si natioanala(?) noastra, si cea din Muntenegru este construita, in mare parte, pe scheletul campioanei Buducnost »

Mare schelet, dom'le, din moment ce-a ajuns de doua nationale !

P.S. VICTORIE! Scheletul nostru, mai tare ca al lor!

Deal in deal?

Dupa vizita lui Ponta la Cotroceni, inclin sa cred ca avem motive sa ne facem, macar de doi banuti, sperante.

Evident, explicatiile date de liderul PSD cu privire la motivul vizitei sint subtiri. O idee de genul „eu nu m-am dus acolo pentru pentru T.B., eu m-am dus pentru electoratul PSD” e, fara indoiala, din categoria „Copiii spun lucruri traznite”. Pentru ca semnalul pe care o asemenea vizita il da propriului electorat este, dimpotriva, foarte prost.

Cele discutate in prezenta presei au fost lucruri care s-au tot spus, asadar arhicunoscute si pentru care nu mai era nevoie sa urce cineva dealul. Asadar, pare ca miezul povestii se afla in spatele usilor inchise. Or, asta e un semnal mai degraba negativ, atit pentru electorat (de toate culorile!!), cit si pentru cealalta parte a opozitiei.

Pina ieri, cele doua mari partide de opozitie pareau angrenate intr-un razboi absurd si interminabil al declaratiilor caustice si al bocancilor in glezna, expediati pe sub masa. Nu era ratata nicio ocazie pentru trimiteri la pantaloni scurti, Che Guevara sau duplicitati.

Cu atit mai surprinzatoare a fost declaratia de aseara a lui Antonescu, care parea mai increzator ca oricind in acea COAGULARE de care are nevoie Romania pentru a-si mai putea oferi, in ceasul al 12-lea, dreptul la speranta. Ca si cum vizita lui Ponta la Cotroceni s-ar fi facut cu acceptul, tacit sau explicit, al PNL si PC sau, poate, de comun acord cu acestia. Or, daca este asa, mai avem o sansa.

E drept, orice joc ai juca cu Traian Basescu, te poti oricind astepta ca-ti pune piedica, iti fura o piesa sau se uita in cartile tale (Ptiu, aici chiar am nimerit-o!). In orice caz, urmarile acestei miscari a PSD (a opozitiei?!) nu cred ca vor intirzia prea mult, fiindca puterea portocalie pare a fi intrat in mare criza de timp.