Picioarele intelegerii dintre Basescu si Antonescu ies de sub plapuma.

Un liberal patimas, dar pentru care as avea multe cuvinte de lauda, sustinea teza ca afirmatia continuta in titlu ar fi aberanta, printr-un argument care, aparent, nu spune nimic, dar care, la o sumara analiza, spune aproape totul: „Antonescu n-ar avea nici un interes sa faca asta!”

Si, intr-adevar, pare greu sa gasesti un motiv serios pentru asa ceva. Dar nu imposibil.

Poate ca, de exemplu, Crinului i-a soptit o viorea ca nu va pupa in veci Cotroceniul (va amintiti ca Basescu ii spunea lui Crin, foarte apasat, ca pentru Occident este nefrecventabil) daca nu constituie un tandem cu marinelul.

De dragul unui vis de marire, unii oameni pot face lucruri surprinzatoare. Sigur, asta e doar o eventualitate. Numai ca, ce sa vezi?

In ultima vreme, liderul liberal a inceput sa filfiie in virf de bat niste amenintari, la adresa lui Ponta, care deslusesc lucrurile.

Una dintre ele ar fi ca ii va cere lui Ponta demisia.

Nici un lider politic de anvergura nu face un pas atit de important fara sa anticipeze, sa prevada posibilele consecinte. Si ce consecinta imediata ar avea demisia lui Ponta? Simplu! Basescu ar numi un nou premier! Ei bine, nu pot sa cred ca Antonescu nu stie (sau nu crede ca stie!!) pe cine ar numi Basescu in locul lui Ponta.

Daca, totusi, nu stie, si riscam sa ne trezim, din cauza lui, cu Udrea ( sau Boc ) premier, atunci Antonescu si-a pierdut uzul ratiunii. Daca stie, e limpede cine i-a spus si de ce!

O alta amenintare ar fi alegerile anticipate.

Ce inseamna acum, pentru Romania, alegeri anticipate, nu e cazul sa comentez. Numai asta ne mai lipsea! Daca Antonescu crede ca meritam asa ceva pentru jocurile lui politice, inseamna ca e chiar sclavul visului prezidential. Insa nu doar atit: e limpede ca lumina zilei ca o parte dintre votantii USL (atit PSD-isti cit si liberali), dezamagiti de esecul acestui proiect, nu ar mai participa la scrutin. Cine ar avea de cistigat? Basescu si partidul lui, insetat de revansa! Nu-l deranjeaza pe Antonescu aceasta posibilitate clara?

Se pare ca nu, daca primeste ceva la schimb! 

As mai adauga doar atit: PACAT!

P.S.  E limpede ca aceasta cotitura radicala a lui Antonescu are strinsa legatura cu pozitia de sfatuitor al sau, pe care se situeaza in ultima vreme, un personaj mai mult decit controversat: Cozmin Gusa. Un om cu o situatie juridica tot mai complicata, cu dosare deschise la parchet si cu vechi relatii de colaborare cu … Traian Basescu! Apropiat, asadar, de „presedinte”, dar nu stiu in ce … grad!

Si o concluzie: sint sigur ca Antonescu va primi, nu peste mult timp, exact ceea ce merita! Noi, cei 7,4 milioane, tot NU!

Intrebari pentru numitul Basescu Traian

Oare ce patea un cetatean care, atunci cind „presedintele” Romaniei taia pensii si salarii, ar fi chemat pe romani sa se apere in strada?

Unde am ajunge daca, la fiecare masura impopulara luata de guvern, ar avea loc o noua revolutie?

De ce Iohannis e o data rau, iar altadata bun?

La aceasta ultima intrebare nu stiu raspunsul. Pot insa sa banuiesc ca Iohannis ii este tot atit de antipatic si nesuferit lui Basescu pe cit ii era si in postura de posibil premier. Iar declaratia "admirativa" a marinelului la adresa „neamtului” este doar un mar otravit crescut in sere. Sau S.R.

Basescu vrea sa inoculeze ideea ca intre el si Iohannis (implicit intre el si Antonescu) s-ar fi infiripat un prietesug. Idee care, evident, ar urma sa irite fruntasii PSD, acestia sa tabere asupra PNL-ului, care ar urma sa raspunda „aspru dar sever” si uite cum scandalul e gata.

Dar, sa fim seriosi: care om cu mintea la el mai crede, nemestecate, gulgutele basescului?

Tovarasaaa! Victoras iar umbla cu lovituri de stat!

Pi-ri-cio-su'! Pi-ri-cio-su'!

Pleaca Opris? Eu cred ca da, insa doar daca ...

Nu vi se pare bizar ca Mari Nelu a fixat sedinta CSAT taman duminica? Mie da, si, evident, m-am intrebat de ce.
Dar sa vedem care sint datele problemei:
- Basescu tocmai i-a cerut ceva lui Ponta
- Ponta tocmai i-a cerut ceva lui Basescu
- lui Ponta i-ar mai trebui vreo 2 zile sa-i poata da basescului ce-si doreste; dac-ar vrea!
- Opris, ostean disciplinat, nu va demisiona niciodata, decit daca ii cere comandantul suprem.
Observatii:
- dintr-un asemenea troc, Basescu cistiga de doua ori.
- din acelasi troc, Ponta nu cistiga nimic.
Intrebare: asa fraier / slab / ??? sa fie Ponta?
Hai, ca pina duminica nu mai e o vesnicie!

Masina anului!

Dupa dezbateri furtunoase si pasionale, specialisti si nespecialisti s-au pus de acord: in Europa (cel putin), masina anului 2014 va fi ... Chevronet! Evident, modelul pe gaz!

Principiul practicii judiciare unitare

Tot mai des si tot mai pe nas se trimbiteaza, pe diferite canale basiste, despre pacatul imens de a comenta, in sensul evaluarii, evident negative, actul de justitie in Romania de azi. Se infiereaza cu minie proletara si se ameninta, cu pedepse exemplare, simpli cetateni, politicieni sau jurnalisti. Motivarea, fiindca trebuie, vezi bine, sa existe si o motivare, ar fi ca aceste comentarii „afecteaza independenta justitiei si induc un sentiment de neincredere in rindul populatiei”.

Las la o parte faptul ca nu prea inteleg de ce, daca eu spun ca justitia merge prost, ea devine, in urma declaratiei mele, mai putin independenta.

As vrea insa sa stiu cum ramine cu principiul practicii judiciare unitare. Sa ma explic:

Sa admitem ca eu, prin vorbele mele (nesabuite, evident!), aduc atingere prestigiului justitiei si reduc increderea populatiei etc etc. De aceea, trebuie sa fiu urecheat si sa vin cu tata tuns.

Dar cind chiar justitia aduce atingere prestigiului justitiei si scade, ea insasi, increderea populatiei in judecatori, prin fapte grave, cu consecinte, de multe ori, ireparabile (caci cum ai putea repara, de exemplu, niste ani de puscarie facuti pe nedrept de cineva?) de ce nu pateste nimic? N-ar fi normal ca, pentru aceeasi fapta, sa avem pedepse egale?

Din pacate, e mai greu ca justitia noastra sa vina cu tat’su tuns. Ca e chel! Dar macar o punere la colt, pe coji de … portocale, ceva !

P.S. Am vazut la televizor imagini absolut socante cu o judecatoare (?) care imbrincea niste politisti si le adresa cuvinte injurioase, in timp ce acestia isi exercitau obligatiile de serviciu. Existau indicii foarte clare ca respectiva se afla sub influenta bauturilor alcoolice, conducind si automobilul in aceasta stare. Ma intreb: o fi adus atingere prestigiului justitiei? O fi scazut increderea populatiei in actul juridic, in judecatori? Dar, mai ales: ce pedeapsa o fi primit respectiva, stie cineva?

Sigur, e un exemplu absolut minor; se intimpla in justitie fapte mult mai grave, care n-au nicio urmare pentru cei ce le comit. Si nu-i normal!

Mesajul doamnei Nuland. In traducerea mea!

Ma refer la un segment al vizitei si la cuvintele spuse de emisarul american atunci, cuvinte cu un continut semantic ce a scapat complet atentiei, dar mai ales intelegerii corecte.

Cu toate ca e vorba de un segment absolut public, transmis (si reluat obsesiv) de toate canalele mass-media, nici un analist nu a pus degetul pe rana.

„Trebuie sa fiti obosita” – i-a zis mitocaneste marinelul emisarului american. Ce-a vrut sa spuna Basescu? Nimic! S-a gudurat si el, pur si simplu, pe linga trimisul licuricesc. Ceva de genul: „vai, saracuta si mititica de tine, ce te pun sefii astia rai sa faci!”

Raspunsul diplomatului american a fost unul exploziv, desi n-a asurzit pe nimeni:

„Sint platita sa nu fiu obosita” (Raspuns, pe cit de normal, pe atit de caustic). CA SI DUMNEAVOASTRA!!!

CE FACE???   Adica doamna Nuland l-a vazut pe Basescu Traian ... OBOSIT ?

Cotroceanul nu venea dupa un zbor de 12 ore, nu se sculase cu noaptea in cap, la 4:30, sa mature prin palat, nu fusese nici la Nana, sa mai rastoarne fo brazda. Sau ceva.

Pai atunci, ce-avea de l-a prins controlul vizita obosit?

„Mesajul americanilor ar trebui sa-i ingrijoreze pe romani” – zicea „presedintele” in seara asta. Pai are dreptate, dom’le!

Dar, dupa ce doamna Nuland ne-a atras atentia ca AVEM UN PRESEDINTE OBOSIT, nu cumva e timpul sa ne punem niste intrebari? Poate-i dam un concediu de odihna. Sau, mai bine, fara plata?

Coruptia si colesterolul …

… baba si mitraliera! – o sa adaugati, dar nejustificat. Si iata de ce:

Lumea „buna” nu ne vrea in spatiul Schengen. Si pace! Nu ne vor nici aia mari - liderii, nici aia mici – cetatenii obisnuiti. De ce? Simplu: de corupti ce sintem! – se spune.

Nu ca n-am fi, dar aia mari, care ar trebui sa ne dea „feu vert”, prea fac din tintar armasar. Iar pentru formalizarea si oficializarea situatiei, e numai bun acest neasemuit MCV.

Plecind de la care, nu ne vor nici aia mici. Ca daca asa zic aia mari ...

Ce au de cistigat, aia mari, din asta? Popularitate si, in ultima instanta, voturi.

Mecanismul nu e asa complicat, si el este folosit pe scara mai larga decit s-ar putea crede. Iata reteta: intii se inventeaza o problema sau un pericol national. Cum ar fi, de exemplu, invadarea Albionului de catre hoardele de barbari romani! 
Daca exista un simbure de adevar de la care se poate pleca, e cu atit mai bine. Credibilitatea e asigurata din start.

Asadar, se inventeaza sau se exagereaza pina la grotesc un pericol / o problema. Apoi, venim noi (ei) cu o „solutie”. In final, se culeg aplauzele: „vedeti? Eu / noi v-am aparat / salvat. Ne datorati recunostina / voturi / sustinere”.

In Romania, procedeul a fost folosit din plin, si nu fara rezultate, de catre Basescu.

Fara discutie, pe vremea guvernului Nastase nu duceam lipsa de coruptie. Si a aparut Basescu pe un cal alb (era sa zic pe un vapor alb dar, de unde?) si-a zis: Natia e in primejdie! Iar EU va voi salva!

E drept, nestiind in ce directie se uita, nu poti sti cui se adresa; poate pe unii chiar i-a salvat. Si a urmat o lupta impotriva coruptiei, ca lupta impotriva colesterolului.

Cum ce legatura are? Are! Si inca ce legatura!

Pai nu exista colesterol bun si colesterol rau? Ei bine, tot asa exista coruptie buna si coruptie rea. A se citi: a noastra, respectiv a lor. Si pe-aia rea (adica a lor), Basescu a tinut-o la respect si la slabit, de numa’ – numa’. Ca ailalta a inflorit pina peste poate, nici nu mai conteaza! Scopul a fost atins.

Se-aude ca acum, in 2014, urmeaza atacul final. N-o sa fie chiar razboi! Dar va fi o pace, de n-o sa mai ramina piatra pe piatra corupt pe corupt, vorba cuiva. Asteptati-va la orice!
Jos colesterolul rau!

Sa reflectam ...

Constitutia Romaniei spune:
ARTICOLUL 3
(1) Teritoriul României este inalienabil.

In timpul asta, Pamintul Romaniei e de vinzare!

ARTICOLUL 28
Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

Sa mori tu?!

ARTICOLUL 50
Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ALE handicapului...

Gramatica asta, bat-o vina!

ARTICOLUL 136

(3) Bogăţiile de interes public ale subsolului, .... fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. (!)

Alienabile, NU! Instrainabile, DA! Ca sa ne intelegem!

Asta doar ca un preambul, asa ...

Si daca muta calul la b9?

Un bun jucator de sah analizeaza majoritatea mutarilor posibile ale adversarului. Evident, nu pe toate, ci doar pe cele care par a avea vreo noima. Iata de ce, mutarile – surpriza, acelea care indeobste nu pot fi anticipate (pentru ca, aparent, nu au niciun sens sau par, din start, foarte proaste sau absolut inutile), au, de multe ori, efecte remarcabile. Ele, prin efectul surpriza, pun pe picior gresit adversarul, il fac sa piarda mult timp si sa ia, deseori, o decizie gresita.

Este exact strategia hotului care striga „hotii!”: pentru orice om de bun simt sau de buna credinta e de neconceput asa ceva. Urmeaza momente de uluiala, de confuzie si incapacitate de reactie, de care hotul profita din plin.

Ideea ca Basescu se viseaza premier e considerata, de multa vreme, utopica. Multi analisti sau „analisti” (uneori chiar el insusi) ne explica, ori de cite ori au ocazia, ca Basescu nu mai are nicio miza, ca se va retrage la mosie, ca nu-l mai intereseaza voturile bla bla bla.

Si totusi, de citva timp incoace, prin tot ceea ce spune sau promite, Basescu nu face altceva decit sa incerce sa ne convinga cit de bun ar fi el ca prim-ministru. Se lauda ca ii invata el pe unii cum sa dea salarii si pensii, promite ca o sa „vorbeasca” el cu altii sa nu mai fie necesara acciza, ca aranjeaza el si drege el, si cite si mai cite.

Pare evident unde bate, si totusi nimeni nu se panicheaza, fiindca nu-l ia in serios. „Cine dracu’ l-ar numi pe el premier?” – parca s-ar intreba toti.

Dar daca muta calul la b9?

Va spun eu: va ajunge premier! Asta doar daca, nu cumva, cei ce conduc Romania (fata ei vizibila!) vor lua in calcul si varianta asta nebuna si vor pregati, din timp, mutarea de raspuns.

Pentru a fi mai clar, va propun urmatoarea extrapolare:

De cind USL-ul a preluat (?) puterea, a primit, mai mult sau mai putin explicit, de peste gard, citeva indicatii pretioase. Indicatii cu nume si prenume. Clare!

Daniel Morar este inconfundabil si indispensabil. Monica Macovei e farul calauzitor. Kovesi  e stilpul. Haineala e temelia. Curtea Constitutionala e baza. Si tot asa!

Rezultatul se stie: ne-am conformat intocmai si la timp, de fiecare data. Sa traiti!

Si-atunci ma intreb: dar daca auzim, intr-o dimineata, la aragaz, ca Basescu premier e … garantia stabilitatii, a continuitatii, a predictibilitatii, a democratiei, a anticoruptiei, a alea-alea si totu' absolut? Ai? Oare ce-am face?

Ce ziceti, domnu’ Antonescu? Ce ziceti, domnu’ Ponta? Ce-ati raspunde la o asemenea mutare?

Basescu, tot mai aproape de Ceausescu!

Sint, in ultima vreme, tot mai multe asemanari intre cei doi lideri comunisti ai Romaniei. Din pacate, pentru Basescu si pentru noi toti, sint si vor ramine pe veci citeva aspecte esentiale in privinta carora actualul „presedinte” nu-l va putea egala niciodata pe „tiranul din Scornicesti”. Ma gindesc, de exemplu, ca acesta din urma ne-a lasat cu una dintre cele mai consistente flote maritime din Europa. Basescu doar a condus-o! Nu?

As mai aminti ca, in decembrie 89, Romania avea o suma consistenta la pusculita, plus creante si mai consistente. Acum, ne cocosam sub povara datoriilor. ( Ma intreb si acum cine mama dracului a luat decizia acelui imprumut de 20 de miliarde, cu ce temei legal a decis si unde s-au dus banii). Dar sa revin la asemanari.

Imi staruie si acum in minte o imagine tulburatoare din `89, cu Ceausescu coborind din tab si privind in jur ca un animal haituit si incoltit, cu capul intre umeri. Si, nu stiu de ce, Basescu, mergind girbovit si uitindu-se piezis, dusmanos si temator , imi aminteste mereu acea imagine atit de veche. O sa spuneti, pe drept cuvint, ca e o chestie subiectiva si nerelevanta.

O trasatura comuna incontestabila insa este dragostea bolnava a ambilor pentru putere.

Se spune adesea ca puterea suceste mintile. Cu siguranta este valabil pentru oricine, intr-o masura mai mare sau mai mica. Dar cind aceasta dragoste ajunge la limita patologicului, determinind ruptura brutala si totala de realitate, consecintele sint catastrofale.

La fel ca si Ceausescu, Basescu se crede atoatestiutor si – inca – atotputernic. Frenezia cu care incearca sa convinga pe romani ca un premier asa capabil ca el nu vor gasi de-a lungul si de-a latul Europei (sa vina la mine sa-i invat – daca nu stiu le arat cum sa faca – cum sa-l las pe Ponta sa se duca acolo sa strice tot -  etc.) ne dezvaluie atit iluziile desarte in care inca se mai leagana, cit si groaza care il bintuie la gindul ca din decembrie 2014 va fi NIMENI.

Pare ireal dar, la fel ca si Ceausescu, Basescu se crede, INCA, iubit de popor. Ma rog, de o parte. Si daca in sondaje nu prea se lafaie, ar fi doar din cauza tonomatelor lui Voiculescu si, mai nou, Ghitza. De-aici concluzia lui ca, daca nu s-ar mai uita o saptamina la Antene, poporul s-ar intoarce cu fata spre el.

De-aici si credinta ca fara o uriasa campanie de intoxicare si fara o fraudare masiva, rezultatele referendumului de demitere ar fi fost cu totul altele. De-aia ne-a si sfatuit, initial, sa mergem cu totii la vot. Noroc cu baietii de dupa perdelute, care l-au sfatuit s-o intoarca repede din condei.

De-aici si placerea irepresibila cu care vorbeste despre sine la persoana a 3-a.

Cu toate astea (si cite altele), Basescu Traian este acum un barcaz care si-a pierdut si busola, si cirma. Nu mai stie calea cea dreapta si, chiar daca ar afla-o, nu o mai poate urma. De aceea, mi-e greu sa cred ca-si va termina mandatul la termen. Sint sigur insa ca, atit cit va mai sta la Cotroceni, ne va mai face inca mult rau. Eu, unul, ma astept la orice.

Nimic despre Rosia Montana!

Nu sint un om al dracu’! Nu ma lasa indiferent suferintele – adevarate – ale semenilor mei.

Cu toate astea, nu stiu de ce, nu reusesc, in ruptul capului, sa empatizez cu „rosienii” care cer locuri de munca, in principal la tembelizor.

Echipati dupa toate regulile mineritului, cu casti albe impecabile, nou – noute, care cred ca n-au vazut mina in viata lor, cu lanterne si faclii de artizanat (!!!) (nu artizanale), ei clameaza, cu o agresivitate deranjanta: „Vrem minerit! Acum!!”

Dar cine le ofera lor minerit? RMGC? Prostie mai mare n-am auzit!

Intr-o exploatare de suprafata, in care 95% din munca o vor face niste utilaje performante si niste specialisti chemati de aiurea, ce munca li se va oferi localnicilor? Operatori de lopata. Adica LOPATARI! Unde-i mineritul, in toata chestia asta? („caci altceva nu stim sa facem!”)

Intr-un orasel din America, daca te pui pe bocit ca nu vine cineva sa infiinteze, la poarta ta, o firma care sa-ti dea de lucru conform calificarii tale, lumea va crede ca e la camera ascunsa sau ca ti-au sarit tiglele de pe casa.

In 1992 (aveam aproape 40 de ani), nemultumit de salariul (!) pe care-l aveam, m-am hotarit sa-mi caut de lucru in alta parte, in cu totul alta meserie decit cea de pina atunci, pentru care facusem o facultate, in care aveam o experienta, care chiar imi placea si in care performasem.

Am gasit, dar faceam pina la serviciu cam de doua ori cit ar face un „rosian” pina la Abrud. Totusi m-am dus. Ei de ce nu se duc? Oare nu gasesc de „lopatat” (adica exact ceea ce le ofera si RMGC) si in alta parte? Vor sa aiba serviciul la poarta? Cu orice pret?

Scot in fata viitorul copiilor lor.Ar fi comic, daca n-ar fi trist. Dupa ce RMGC va pleca, lasind in urma iazurile cu cianuri, copii rosienilor vor pleca, vor fi cu adevarat obligati! La Abrud, la Aiud, la Bucuresti, unde vor vedea cu ochii. Si nu va mai exista drum inapoi.

Si-atunci, cui prodest?