Brusc, ceata i se
ridica de pe ochi, si marinarasul cel vitiaz cere Parlamentului un act normativ care
sa interzica prezenta, in Romania, a celor de la Jobbik. Stupoare!
Da’ ce-au facut,
maica? Pai, s-au imbrincit cu jandarmii.
Oauuuu! Chiar
asa? E plina Ioropa cea (mai) democrata de imbrinceli cu jandarmii, iti vine sa
crezi ca de-aia au fost ei inventati, sa avem si noi cu cine ne imbrinci!
Da, dar astia au
si strigat. Si nu de-alea, academice.
Asa, si? Du-te pe
stadion, daca vrei vocabular adevarat.
In fine, au cerut
autonomia.
Numai ca fac asta de foarte multa vreme. As zice, de la Trianon
incoace, daca nu cumva de la Decebal! Si nu doar Jobbik, ci si astia, nu putini, care au facut parte din
guvernul Romaniei. Si aia de la PCM cu care bea basescu cite un suc acidulat cu
patru gheturi, la scolile de primavara – vara sau Universitatile de toamna –
iarna. Atunci nu i-a auzit? Atunci nu i s-a parut inacceptabil sau revoltator,
provocator sau periculos?
Aaaaa, cind si-au
tinut oamenii in casa, la referendum, au fost chiar baieti buni, de calitate.
Acum, basescu se
da Cocos. In vara lui 2013, iata ce revendicau „amicii” de la Jobbik: ” Statul ungar trebuie sa reprezinte cu fermitate la nivel
international problema autoderminarii si sa si-o asume chiar cu pretul unui conflict”. Ce-a raspuns atunci basescu? Mucles!
Bun! Dar care e diferenta, atit de
importanta, intre atunci si acum?
Simplu: UDMR-ul. Acesta era atunci
in opozitie, era codana careia ii faci curte, era un potential aliat.
Acum e la guvernare, aliat cu
PSD-ul, cu dusmanu’, cu nemernicu’ de Victor Viorel!
Pai ce face basescu cind doua (sau
mai multe) forte se aliaza impotriva sa? Baga fitile, incearca sa-i desparta,
sa-i faca sa se certe!
“Ia dati voi un act normativ prin care sa fie
interzisa prezenta pe teritoriul Romaniei a membrilor partidului maghiar
Jobbik!” – ii indeamna el, patriotard, pe PSD-isti! Si-n sinea sa: UDMR-ului
n-o sa-i convina, se va pune de-a curmezisul. Hai, ca poate iese fo scinteie,
ceva. Am rupt eu USL-ul, dar pe astia! Atit ca UDMR-ul, nu-mi place sa
recunosc, e un pic mai serios decit Chin Antonescu!