Pleaca Opris? Eu cred ca da, insa doar daca ...

Nu vi se pare bizar ca Mari Nelu a fixat sedinta CSAT taman duminica? Mie da, si, evident, m-am intrebat de ce.
Dar sa vedem care sint datele problemei:
- Basescu tocmai i-a cerut ceva lui Ponta
- Ponta tocmai i-a cerut ceva lui Basescu
- lui Ponta i-ar mai trebui vreo 2 zile sa-i poata da basescului ce-si doreste; dac-ar vrea!
- Opris, ostean disciplinat, nu va demisiona niciodata, decit daca ii cere comandantul suprem.
Observatii:
- dintr-un asemenea troc, Basescu cistiga de doua ori.
- din acelasi troc, Ponta nu cistiga nimic.
Intrebare: asa fraier / slab / ??? sa fie Ponta?
Hai, ca pina duminica nu mai e o vesnicie!

Masina anului!

Dupa dezbateri furtunoase si pasionale, specialisti si nespecialisti s-au pus de acord: in Europa (cel putin), masina anului 2014 va fi ... Chevronet! Evident, modelul pe gaz!

Principiul practicii judiciare unitare

Tot mai des si tot mai pe nas se trimbiteaza, pe diferite canale basiste, despre pacatul imens de a comenta, in sensul evaluarii, evident negative, actul de justitie in Romania de azi. Se infiereaza cu minie proletara si se ameninta, cu pedepse exemplare, simpli cetateni, politicieni sau jurnalisti. Motivarea, fiindca trebuie, vezi bine, sa existe si o motivare, ar fi ca aceste comentarii „afecteaza independenta justitiei si induc un sentiment de neincredere in rindul populatiei”.

Las la o parte faptul ca nu prea inteleg de ce, daca eu spun ca justitia merge prost, ea devine, in urma declaratiei mele, mai putin independenta.

As vrea insa sa stiu cum ramine cu principiul practicii judiciare unitare. Sa ma explic:

Sa admitem ca eu, prin vorbele mele (nesabuite, evident!), aduc atingere prestigiului justitiei si reduc increderea populatiei etc etc. De aceea, trebuie sa fiu urecheat si sa vin cu tata tuns.

Dar cind chiar justitia aduce atingere prestigiului justitiei si scade, ea insasi, increderea populatiei in judecatori, prin fapte grave, cu consecinte, de multe ori, ireparabile (caci cum ai putea repara, de exemplu, niste ani de puscarie facuti pe nedrept de cineva?) de ce nu pateste nimic? N-ar fi normal ca, pentru aceeasi fapta, sa avem pedepse egale?

Din pacate, e mai greu ca justitia noastra sa vina cu tat’su tuns. Ca e chel! Dar macar o punere la colt, pe coji de … portocale, ceva !

P.S. Am vazut la televizor imagini absolut socante cu o judecatoare (?) care imbrincea niste politisti si le adresa cuvinte injurioase, in timp ce acestia isi exercitau obligatiile de serviciu. Existau indicii foarte clare ca respectiva se afla sub influenta bauturilor alcoolice, conducind si automobilul in aceasta stare. Ma intreb: o fi adus atingere prestigiului justitiei? O fi scazut increderea populatiei in actul juridic, in judecatori? Dar, mai ales: ce pedeapsa o fi primit respectiva, stie cineva?

Sigur, e un exemplu absolut minor; se intimpla in justitie fapte mult mai grave, care n-au nicio urmare pentru cei ce le comit. Si nu-i normal!

Mesajul doamnei Nuland. In traducerea mea!

Ma refer la un segment al vizitei si la cuvintele spuse de emisarul american atunci, cuvinte cu un continut semantic ce a scapat complet atentiei, dar mai ales intelegerii corecte.

Cu toate ca e vorba de un segment absolut public, transmis (si reluat obsesiv) de toate canalele mass-media, nici un analist nu a pus degetul pe rana.

„Trebuie sa fiti obosita” – i-a zis mitocaneste marinelul emisarului american. Ce-a vrut sa spuna Basescu? Nimic! S-a gudurat si el, pur si simplu, pe linga trimisul licuricesc. Ceva de genul: „vai, saracuta si mititica de tine, ce te pun sefii astia rai sa faci!”

Raspunsul diplomatului american a fost unul exploziv, desi n-a asurzit pe nimeni:

„Sint platita sa nu fiu obosita” (Raspuns, pe cit de normal, pe atit de caustic). CA SI DUMNEAVOASTRA!!!

CE FACE???   Adica doamna Nuland l-a vazut pe Basescu Traian ... OBOSIT ?

Cotroceanul nu venea dupa un zbor de 12 ore, nu se sculase cu noaptea in cap, la 4:30, sa mature prin palat, nu fusese nici la Nana, sa mai rastoarne fo brazda. Sau ceva.

Pai atunci, ce-avea de l-a prins controlul vizita obosit?

„Mesajul americanilor ar trebui sa-i ingrijoreze pe romani” – zicea „presedintele” in seara asta. Pai are dreptate, dom’le!

Dar, dupa ce doamna Nuland ne-a atras atentia ca AVEM UN PRESEDINTE OBOSIT, nu cumva e timpul sa ne punem niste intrebari? Poate-i dam un concediu de odihna. Sau, mai bine, fara plata?

Coruptia si colesterolul …

… baba si mitraliera! – o sa adaugati, dar nejustificat. Si iata de ce:

Lumea „buna” nu ne vrea in spatiul Schengen. Si pace! Nu ne vor nici aia mari - liderii, nici aia mici – cetatenii obisnuiti. De ce? Simplu: de corupti ce sintem! – se spune.

Nu ca n-am fi, dar aia mari, care ar trebui sa ne dea „feu vert”, prea fac din tintar armasar. Iar pentru formalizarea si oficializarea situatiei, e numai bun acest neasemuit MCV.

Plecind de la care, nu ne vor nici aia mici. Ca daca asa zic aia mari ...

Ce au de cistigat, aia mari, din asta? Popularitate si, in ultima instanta, voturi.

Mecanismul nu e asa complicat, si el este folosit pe scara mai larga decit s-ar putea crede. Iata reteta: intii se inventeaza o problema sau un pericol national. Cum ar fi, de exemplu, invadarea Albionului de catre hoardele de barbari romani! 
Daca exista un simbure de adevar de la care se poate pleca, e cu atit mai bine. Credibilitatea e asigurata din start.

Asadar, se inventeaza sau se exagereaza pina la grotesc un pericol / o problema. Apoi, venim noi (ei) cu o „solutie”. In final, se culeg aplauzele: „vedeti? Eu / noi v-am aparat / salvat. Ne datorati recunostina / voturi / sustinere”.

In Romania, procedeul a fost folosit din plin, si nu fara rezultate, de catre Basescu.

Fara discutie, pe vremea guvernului Nastase nu duceam lipsa de coruptie. Si a aparut Basescu pe un cal alb (era sa zic pe un vapor alb dar, de unde?) si-a zis: Natia e in primejdie! Iar EU va voi salva!

E drept, nestiind in ce directie se uita, nu poti sti cui se adresa; poate pe unii chiar i-a salvat. Si a urmat o lupta impotriva coruptiei, ca lupta impotriva colesterolului.

Cum ce legatura are? Are! Si inca ce legatura!

Pai nu exista colesterol bun si colesterol rau? Ei bine, tot asa exista coruptie buna si coruptie rea. A se citi: a noastra, respectiv a lor. Si pe-aia rea (adica a lor), Basescu a tinut-o la respect si la slabit, de numa’ – numa’. Ca ailalta a inflorit pina peste poate, nici nu mai conteaza! Scopul a fost atins.

Se-aude ca acum, in 2014, urmeaza atacul final. N-o sa fie chiar razboi! Dar va fi o pace, de n-o sa mai ramina piatra pe piatra corupt pe corupt, vorba cuiva. Asteptati-va la orice!
Jos colesterolul rau!

Sa reflectam ...

Constitutia Romaniei spune:
ARTICOLUL 3
(1) Teritoriul României este inalienabil.

In timpul asta, Pamintul Romaniei e de vinzare!

ARTICOLUL 28
Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

Sa mori tu?!

ARTICOLUL 50
Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ALE handicapului...

Gramatica asta, bat-o vina!

ARTICOLUL 136

(3) Bogăţiile de interes public ale subsolului, .... fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. (!)

Alienabile, NU! Instrainabile, DA! Ca sa ne intelegem!

Asta doar ca un preambul, asa ...

Si daca muta calul la b9?

Un bun jucator de sah analizeaza majoritatea mutarilor posibile ale adversarului. Evident, nu pe toate, ci doar pe cele care par a avea vreo noima. Iata de ce, mutarile – surpriza, acelea care indeobste nu pot fi anticipate (pentru ca, aparent, nu au niciun sens sau par, din start, foarte proaste sau absolut inutile), au, de multe ori, efecte remarcabile. Ele, prin efectul surpriza, pun pe picior gresit adversarul, il fac sa piarda mult timp si sa ia, deseori, o decizie gresita.

Este exact strategia hotului care striga „hotii!”: pentru orice om de bun simt sau de buna credinta e de neconceput asa ceva. Urmeaza momente de uluiala, de confuzie si incapacitate de reactie, de care hotul profita din plin.

Ideea ca Basescu se viseaza premier e considerata, de multa vreme, utopica. Multi analisti sau „analisti” (uneori chiar el insusi) ne explica, ori de cite ori au ocazia, ca Basescu nu mai are nicio miza, ca se va retrage la mosie, ca nu-l mai intereseaza voturile bla bla bla.

Si totusi, de citva timp incoace, prin tot ceea ce spune sau promite, Basescu nu face altceva decit sa incerce sa ne convinga cit de bun ar fi el ca prim-ministru. Se lauda ca ii invata el pe unii cum sa dea salarii si pensii, promite ca o sa „vorbeasca” el cu altii sa nu mai fie necesara acciza, ca aranjeaza el si drege el, si cite si mai cite.

Pare evident unde bate, si totusi nimeni nu se panicheaza, fiindca nu-l ia in serios. „Cine dracu’ l-ar numi pe el premier?” – parca s-ar intreba toti.

Dar daca muta calul la b9?

Va spun eu: va ajunge premier! Asta doar daca, nu cumva, cei ce conduc Romania (fata ei vizibila!) vor lua in calcul si varianta asta nebuna si vor pregati, din timp, mutarea de raspuns.

Pentru a fi mai clar, va propun urmatoarea extrapolare:

De cind USL-ul a preluat (?) puterea, a primit, mai mult sau mai putin explicit, de peste gard, citeva indicatii pretioase. Indicatii cu nume si prenume. Clare!

Daniel Morar este inconfundabil si indispensabil. Monica Macovei e farul calauzitor. Kovesi  e stilpul. Haineala e temelia. Curtea Constitutionala e baza. Si tot asa!

Rezultatul se stie: ne-am conformat intocmai si la timp, de fiecare data. Sa traiti!

Si-atunci ma intreb: dar daca auzim, intr-o dimineata, la aragaz, ca Basescu premier e … garantia stabilitatii, a continuitatii, a predictibilitatii, a democratiei, a anticoruptiei, a alea-alea si totu' absolut? Ai? Oare ce-am face?

Ce ziceti, domnu’ Antonescu? Ce ziceti, domnu’ Ponta? Ce-ati raspunde la o asemenea mutare?

Basescu, tot mai aproape de Ceausescu!

Sint, in ultima vreme, tot mai multe asemanari intre cei doi lideri comunisti ai Romaniei. Din pacate, pentru Basescu si pentru noi toti, sint si vor ramine pe veci citeva aspecte esentiale in privinta carora actualul „presedinte” nu-l va putea egala niciodata pe „tiranul din Scornicesti”. Ma gindesc, de exemplu, ca acesta din urma ne-a lasat cu una dintre cele mai consistente flote maritime din Europa. Basescu doar a condus-o! Nu?

As mai aminti ca, in decembrie 89, Romania avea o suma consistenta la pusculita, plus creante si mai consistente. Acum, ne cocosam sub povara datoriilor. ( Ma intreb si acum cine mama dracului a luat decizia acelui imprumut de 20 de miliarde, cu ce temei legal a decis si unde s-au dus banii). Dar sa revin la asemanari.

Imi staruie si acum in minte o imagine tulburatoare din `89, cu Ceausescu coborind din tab si privind in jur ca un animal haituit si incoltit, cu capul intre umeri. Si, nu stiu de ce, Basescu, mergind girbovit si uitindu-se piezis, dusmanos si temator , imi aminteste mereu acea imagine atit de veche. O sa spuneti, pe drept cuvint, ca e o chestie subiectiva si nerelevanta.

O trasatura comuna incontestabila insa este dragostea bolnava a ambilor pentru putere.

Se spune adesea ca puterea suceste mintile. Cu siguranta este valabil pentru oricine, intr-o masura mai mare sau mai mica. Dar cind aceasta dragoste ajunge la limita patologicului, determinind ruptura brutala si totala de realitate, consecintele sint catastrofale.

La fel ca si Ceausescu, Basescu se crede atoatestiutor si – inca – atotputernic. Frenezia cu care incearca sa convinga pe romani ca un premier asa capabil ca el nu vor gasi de-a lungul si de-a latul Europei (sa vina la mine sa-i invat – daca nu stiu le arat cum sa faca – cum sa-l las pe Ponta sa se duca acolo sa strice tot -  etc.) ne dezvaluie atit iluziile desarte in care inca se mai leagana, cit si groaza care il bintuie la gindul ca din decembrie 2014 va fi NIMENI.

Pare ireal dar, la fel ca si Ceausescu, Basescu se crede, INCA, iubit de popor. Ma rog, de o parte. Si daca in sondaje nu prea se lafaie, ar fi doar din cauza tonomatelor lui Voiculescu si, mai nou, Ghitza. De-aici concluzia lui ca, daca nu s-ar mai uita o saptamina la Antene, poporul s-ar intoarce cu fata spre el.

De-aici si credinta ca fara o uriasa campanie de intoxicare si fara o fraudare masiva, rezultatele referendumului de demitere ar fi fost cu totul altele. De-aia ne-a si sfatuit, initial, sa mergem cu totii la vot. Noroc cu baietii de dupa perdelute, care l-au sfatuit s-o intoarca repede din condei.

De-aici si placerea irepresibila cu care vorbeste despre sine la persoana a 3-a.

Cu toate astea (si cite altele), Basescu Traian este acum un barcaz care si-a pierdut si busola, si cirma. Nu mai stie calea cea dreapta si, chiar daca ar afla-o, nu o mai poate urma. De aceea, mi-e greu sa cred ca-si va termina mandatul la termen. Sint sigur insa ca, atit cit va mai sta la Cotroceni, ne va mai face inca mult rau. Eu, unul, ma astept la orice.

Nimic despre Rosia Montana!

Nu sint un om al dracu’! Nu ma lasa indiferent suferintele – adevarate – ale semenilor mei.

Cu toate astea, nu stiu de ce, nu reusesc, in ruptul capului, sa empatizez cu „rosienii” care cer locuri de munca, in principal la tembelizor.

Echipati dupa toate regulile mineritului, cu casti albe impecabile, nou – noute, care cred ca n-au vazut mina in viata lor, cu lanterne si faclii de artizanat (!!!) (nu artizanale), ei clameaza, cu o agresivitate deranjanta: „Vrem minerit! Acum!!”

Dar cine le ofera lor minerit? RMGC? Prostie mai mare n-am auzit!

Intr-o exploatare de suprafata, in care 95% din munca o vor face niste utilaje performante si niste specialisti chemati de aiurea, ce munca li se va oferi localnicilor? Operatori de lopata. Adica LOPATARI! Unde-i mineritul, in toata chestia asta? („caci altceva nu stim sa facem!”)

Intr-un orasel din America, daca te pui pe bocit ca nu vine cineva sa infiinteze, la poarta ta, o firma care sa-ti dea de lucru conform calificarii tale, lumea va crede ca e la camera ascunsa sau ca ti-au sarit tiglele de pe casa.

In 1992 (aveam aproape 40 de ani), nemultumit de salariul (!) pe care-l aveam, m-am hotarit sa-mi caut de lucru in alta parte, in cu totul alta meserie decit cea de pina atunci, pentru care facusem o facultate, in care aveam o experienta, care chiar imi placea si in care performasem.

Am gasit, dar faceam pina la serviciu cam de doua ori cit ar face un „rosian” pina la Abrud. Totusi m-am dus. Ei de ce nu se duc? Oare nu gasesc de „lopatat” (adica exact ceea ce le ofera si RMGC) si in alta parte? Vor sa aiba serviciul la poarta? Cu orice pret?

Scot in fata viitorul copiilor lor.Ar fi comic, daca n-ar fi trist. Dupa ce RMGC va pleca, lasind in urma iazurile cu cianuri, copii rosienilor vor pleca, vor fi cu adevarat obligati! La Abrud, la Aiud, la Bucuresti, unde vor vedea cu ochii. Si nu va mai exista drum inapoi.

Si-atunci, cui prodest?

Salvati Rosia Montana!

(Cotidianul)

În 27 august, guvernul României a aprobat proiectul de lege care permite exploatarea Roșiei Montane și urmează a-l trimite Parlamentului. Am tot sperat că măcar în ultimul moment la guvernanții noștri se va vedea o licărire, dacă nu de patriotism sau de bun simț, fiindcă le-am cere prea mult, măcar de spirit de conservare. În ultimii 23 de ani au fost complici sau au săvârșit următoarele : devalizări de bănci, distrugerea agriculturii, vânzarea bucată cu bucată a fabricilor, înstrăinarea resurselor de petrol și de gaze naturale, tăierea pădurilor. Ce-au pus în loc ? Autostrăzi ? Un sistem uman de sănătate ? Pensii din care să se poată trăi ?

Dintre toate porcăriile făcute de la revoluție încoace, vânzarea Roșiei Montane este cea mai execrabilă. Banii pot fi puși la loc în bănci, fiindcă, nu-i așa ? avem de unde, pădurile cresc la loc, surse alternative de energie se mai pot găsi, agricultura se mai poate pune pe picioare. Mediul natural și patrimoniul național, odată distruse, nu mai pot fi înlocuite. Nici aurul înstrăinat, care de 2000 de ani constituie o bogăție a acestui popor, nu poate fi adus înapoi. Și pentru ce să renunțăm la toate astea, pentru o redevență nu de 4%, ci de 6%, marea realizare a actualului guvern ? Fiindcă toate celalalte câștiguri, locuri de muncă etc. sunt minciuni. Țara noastră acceptă astăzi în genunchi condiții pe care numai marile puteri colonialiste le-au impus coloniilor lor. Am pierdut, fără să știm, vreun război ? Acesta este statutul pe care actualii guvernanți ni l-au asigurat printre țările europene ?

Înfiorător este cinismul cu care i se promite companiei canadiene « dobândirea dreptului de folosință asupra imobilelor din perimetrul de exploatare până în mai 2014 ». Prin aceste « imobile » guvernanții înțeleg casele, grădinile moștenite din moși strămoși, bisericile și morții, iar noi înțelegem că locuitorii care nu pleacă de bunăvoie vor fi izgoniți în mai puțin de un an. Ce vor să demonstreze prin asta, în afara faptului că democrația asta a lor nu este mai bună decât comunismul ? Pentru asta am ieșit unii dintre noi în stradă în decembrie 1989 ?

Iată ce mai citim în impertinentul proiect de lege : « De asemenea, investitorul se angajează să întreprindă conservarea, amenajarea şi revitalizarea patrimoniului cultural, să asigure protecţia mediului şi eliminarea poluării istorice, să contribuie la dezvoltarea economică şi culturală durabilă a comunităţii din Roşia Montană ». În ce privește o dezvoltare durabilă de 15 ani, cred că toată lumea s-a lămurit. Cum stăm cu patrimoniul cultural și cu mediul ? Nu Ministerul Culturii și Ministerul Mediului, plătite din banii noștri, ar trebui să se îngrijească de ele ? Ele sunt însă agenții ale firmei canadiene și, de fapt, ale oricăror firme care au venit spre a jefui România. Nu a fost clar acest lucru din clipa în care un secretar de stat din Ministerul Mediului a devenit unul dintre directorii români ai firmei canadiene ? Oare nu veșnicul șef al patrimoniului din Ministerul Culturii a fost cel care a acceptat și a condus vânzarea patrimoniului cultural de la Roșia Montană ? Actualul proiect de lege cuprinde și prevederea perversă că nu în orice situație ar mai fi nevoie de descărcare de sarcină arheologică. Comisia Națională de Arheologie a fost, începând din anul 2001, decapitată și epurată, pentru a accepta descărcări ilegale de sarcină arheologică la Rosia Montană. Pentru a se înlătura orice risc, ei i-a fost lăsat în anul 2003 doar un rol consultativ, puterea de decizie fiind transferată funcționarilor din minister. Acum aflăm că nici nu mai este nevoie de descărcări arheologice. Prin urmare, patrimoniul național a ajuns la cheremul șmecherilor. Știu dnii Victor Ponta și Daniel Barbu că acesta este un act de trădare națională ? Cum își poate permite Ministerul Mediului să treacă atât de ușor peste faptul că imensul iaz de metale grele și cianuri rezultat din exploatare are fundul alcătuit din roci permeabile, că nu este betonat, că este sprijinit de un baraj de 185 de metri de felul celor care au provocat dezastre în diverse colțuri ale lumii ? Am avut noi vreodată în cursul istoriei un dușman care să-i dorească atâta rău acestei țări ?

Puțini știu că diverselor firme străine le este concesionată nu numai Roșia Montană, ci și întregul patrulater aurifer din Munții Apuseni, precum și părți întinse din Munții Maramureșului și ai Banatului. Roșia Montană este numai regina pe tabla de șah. Dacă va cădea regina, se va prăbuși totul. Nu putem permite să se întâmple asta.

Între cetățenii unei țări democratice și conducătorii lor există un fel de contract, consemnat într-o formă de constituție. Cei dintâi îi aleg pe aceia care să lupte, cu priceperea și cu puterile pe care le au, pentru propășirea nu a lor, ci a țării. Asta jură și aleșii noștri cu mâna pe Biblie, încheind cu « Așa să-mi ajute Dumnezu ! » Așa să-i și ajute ! Când erau în opoziție, actualii guvernanți, ne mai știind ce să facă pentru a obține voturi, au promis că se vor opune proiectului de la Roșia Montană. Iată-i acum cu câtă frenezie și inconștiență își încalcă promisiunile !

Contractul social între popor și conducători se apropie de ruptură. Va sosi clipa în care cetățenii acestei țări vor ieși în stradă și vor striga : « Afară cu vânzătorii de țară ! » Este dreptul lor moral.

Prof. dr. Ioan Piso

Președinte al Fundației Culturale Roșia Montană

Despre cersetorie, cu dragoste!

Stau in statia lu’ 41. Calm. In statie, doar citeva persoane, dintre care (!) un ciine. Maidanez pur. Calm si el. Stie ca pe linia asta tramvaiele se succed unul dupa altul, iar nu invers!

Nu se inseala. Vine tramvaiul. Catelul, negru ca sufletul lui Basescu, nu se buluceste. Isi asteapta, european, rindul sa urce. Stie ca are tot timpul, mai ales ca vatmanul se uita in oglinda si, pina nu urca ultima persoana, nu pleaca.

In fine, ne-am urcat cu totii. Tramvaiul porneste.

Cald. Multe locuri goale. Nici un cersetor! Oare ce zi e azi? Ma asez.

Catelul (hai sa-i spunem „Vasile” – prietenii stiu de ce!) gifiie la greu, cu botul intredeschis, sa se mai racoreasca. Imi place ca are o dantura superba: alb – sclipitoare, sanatoasa si intreaga, lucru foarte rar la maidanezi. O fi maidanez de rasa!

Vasile se propteste in fata celui mai apropiat calator, impinge putin botul inainte si in sus si-si pironeste privirea aia de inginer in ochii lui. Trec citeva clipe de-alea, ca la ruleta ruseasca – tacane sau bubuie?

Nu se intimpla nimic. Vasile, cu un calm imperturbabil, trece la urmatorul. Aceeasi figura, aceleasi clipe tensionate, acelasi deznodamint. Apoi altul, si altul.

Vasile, cersetorule - il apostrofez in gind…

Pe la al 7-lea calator, inevitabilul se produce: un tinar scoate o felie groasa de salam cu miros mult mai bun decit gustul, si i-o intinde.

Vasile, … stana de piatra! Tinarul ii plimba felia pe linga narile umede, in sus si-n jos, de jur imprejurul botului. Nimic. Da’ NIMIC!!

Putin dezamagit, tinarul ii lasa felia de salam sub bot, pe podea. Vasile continua sa se uite fix in ochii lui. Si-atunci, tinarul face tot ce mai era de facut: ii pune mina pe crestet.

Vasile, ca electrocutat, se prabuseste pe-o parte, cu trei picioare pe sus, flexate ca la „sluj”, cu ochii perfect inchisi si botul lungit impotriva legilor fizicii. Si in timp ce mina aluneca repetitiv pe crestetul lui, el se impinge, intr-o sincronizare perfecta, cu teasta in mina omului.

Vasile, banditule, tilhare, cersetorule, vasazica de-astia-mi esti!

Dar sa nu-l condamnam prea tare. Un asemenea soi de cersetorie mai practicam si noi, din cind in cind. Sau cel putin, uneori, am vrea.

Sigur, n-avem franchetea si curajul lui Vasile. Ne ascundem dupa sofisticarii in care uneori, ne ratacim noi insine, si cu atit mai mult ceilalti. Ne intortochem intr-atit existenta, incit nu mai stim nici noi ce vrem; altul, nici atit! Uneori nu mai stim nici macar s-o spunem. 

Sau, cel mai rau, ne temem ca lumea ne va apostrofa: „Cersetorule!” Asa ca alegem s-o lasam balta. Pare mai usor. Pare mai sigur …  Dar o fi mai bine?!

Matematica si militienii

Probabil, pe vremuri, militienii erau sfatuiti sa traga un foc in sus si unul la picioare (indiferent in ce ordine!). La un moment dat, unul mai mare, satul de atitea bancuri cu militieni, a hotarit sa demonstreze ca nici ei, militienii, nu e atit de inculti! Si-atunci, a luat o decizie iepocala: de azi inainte, tovarasi, nu vom mai trage in sus, cum trage tot prostu', ci ... in plan vertical!

Cum lucrurile rele, la fel ca buruienile, incoltesc oriunde si sint imposibil de stirpit, iata ca si politistii de azi trag, precum stramosii lor, tot in plan vertical ( nu stiu daca si in aceeasi ordine)

Sincer, nu inteleg foarte bine la ce se refera acest „plan vertical”; presupun ca e vorba de un plan care contine verticala locului (dar e posibil sa ma si insel).Numai ca am doua vesti!

Vestea proasta este ca exista o infinitate de planuri care contin verticala locului; in care sa tragi mai intii?

Vestea si mai proasta este ca orice plan vertical astfel definit contine o infinitate de drepte (posibile traiectorii ale glontului), unele mai inclinate, altele mai putin si, in fine, una absolut orizontala!!Cu alte cuvinte, oriunde ar indrepta bietul politist pistolul, poate fi absolut sigur ca a tras … in plan vertical!!!

Insa, cine stie? Poate ca, prin acest „plan vertical”, ei inteleg acel plan „care e indreptat in sus”! LOL! 
Vorba definitiei: Planul vertical este atunci cind ...
Daca nu cumva, Doamne fereste, ne aflam in fata unui concept al spatiului n-dimensional sau al unor spatii neeuclidiene! Ne ajuta cineva?

P.S. Mentionez ca, nefiind de specialitate, spusele mele de mai sus sint simple speculatii. De aceea, daca are cineva argumente care sa contrazica aceste presupuneri, il rog sa le spuna; astfel voi deveni si eu cu o litra mai destept (adica aproape cit un militian)! Va multumesc!