Buna dimineata, domnule guverator!

Se aude ca ati primit, aseara, un telefon anonim, si niste voci de femei v-au informat de nazdravania pe care Ponta si ai lui o pun la cale: noul cod fiscal!

Sint pur si simplu revoltat ca nu v-a zis nimeni pina acum despre asta, macar sa va informeze, necum sa va ceara sfatul, parerea, avizul, ceva.

Mai ales ca, uite, un neica nimeni ca mine stie de cel putin un an de zile ca se pregateste aceasta modificare extrem de importanta in politica fiscala a tarii. Si asta doar uitindu-ma la televizor, ca n-am surse prin SRI.

Pesemne, astia au mers tot timpul in virful picioarelor, si au vorbit doar in soapta, lasind si apa curgind la baie, doar ca sa nu aflati. Iar dvs, daca nu va uitati la TV, de unde era sa stiti?

Ca, daca ati fi stiut acum 6 luni, sa zicem, si le-ati fi spus ce prostie stau sa faca, probabil nu se mai ajungea sa retrimita Iohannis legea in parlament, facindu-i timpiti in felul asta pe noii (si vechii) penelisti si facindu-se si el de nefacute, ca uite cum baga presedintele adinc mina in buzunarul poporului care l-a ales! Ca nu l-au ales doar feisbucile frumoase si libere DE PE NET, altfel de unde milioanele de voturi care au basculat ca camioanele alea care au descarcat pamint in fata portilor, cind s-a dat pamintul inapoi la tarani. Macar daca le dadea si pielea, pe care le-au luat-o comunistii, inapoi.

Dar, vorba romanului, bine ca ati aflat chiar si in ultimul ceas si ati intervenit, aspru dar sever, cum va stiu!

Iar gurile rele, lasati-le sa vorbeasca. Important e ca partenerii nostri externi, internationali, europeni, mondiali si intergalactici sa fie multumiti, iar circotasii autohtoni sa puna mina si sa-si bage mintile in cap.

Doamne, cit imi place vorba asta, pe care am auzit-o in tramvaiul 11, in dreptul statiei Apaca: „ma baiete, pune mina si baga-ti mintile in cap!” Parca-l si vad pe baiet, cu o mina ridicind capacul si cu ailanta bagindu-si o halca zdravana si zemoasa de creier in capoc.

PS: Dar daca treaba cu telefonul anonim e doar o birfa de la coltul strazii, atunci chiar ca nu mai inteleg nimic. De unde ati aflat? Si, mai ales, cind, ca n-ati fi tacut dumneavoastra pina in ceasul al 285.347-lea?

Care pizda ma-tii turbezi, ma, ca Romania merge bine*?

Si sint semne ca o sa mearga si mai bine!

Stiu, stiu, sinteti multi, si e inevitabil sa fie asa! Globalizarea asta, bat-o vina, face ca orice se intimpla intr-o tara, bun sau rau, sa se rasfringa asupra partenerilor economici, politici, financiari s.a.m.d., in rau sau in bine (atentie la succesiune).

Daca o tara devine mai atractiva pentru investitorii straini, ii va atrage din alte tari. Daca va produce (si vinde) foarte ieftin un anumit bun, o alta tara nu-l va mai vinde deloc. Si asa mai departe!

In cele mai multe dintre cazuri, cei afectati negativ vor incerca sa devina, la rindul lor, mai competitivi, mai atractivi. Asa e normal, asta este jocul si nimeni nu are nimic cu acestia.

Ma tem, insa, ca mai sint si unii, din interior sau/si din exterior, care apeleaza la forme oculte de anihilare a oricarei tentative de progres, de insanatosire a vietii economice romanesti. Unii care, in loc sa actioneze corect, pe principiile liberei concurente, imi baga mie zahar in rezervor, direct sau prin intermediul unor cozi de topor! Acestora, din tot sufletul, un calduros „hai sictir!”

O vorba buna am si pentru partidul asta care, impotriva legilor cromaticii, a combinat portocaliu cu galben si i-a iesit un cacaniu cu miros specific.

Daca ineptiile pe care le tot debiteaza ca niste robotei intorsi cu cheia ar avea un dram de adevar, ar trebui sa-l lase pe Ponta sa se erodeze singur, atit din cauza guvernarii cit si din cauza incompetentei, si sa vina ei la putere in 2016, pe cai mari, cu 65%.

Nenorocirea lor este ca actuala guvernare, fara sa straluceasca, nu da niciun semn ca ar  porni-o in jos. De unde si panica cu care, cu burtile lipite de sira spinarii, miorlaie, tot mai lesinati: „Pos Jonta”

*„merge bine” este, desigur, o exagerare. La cite ar fi de facut in aceasta tara, poate nici peste 20 de ani nu vom putea spune, fara ezitare, ca „merge bine”. Totusi, daca ne raportam la cei 10 ani de guvernare basescu, chiar nu mai pare exagerat. Si apoi, lucrul poate cel mai important este trendul, fara indoiala ascendent.
* scuze pentru cuvintul "turbezi"

Ce deosebire este intre un dosar penal si un automobil?

Indraznesc sa adresez aceasta intrebare tuturor celor zdraveni la cap! Mai mult, indraznesc sa adresez aceasta intrebare procurorului general al Romaniei. De ce nu, ministrului justitiei.

Toata lumea stie ca, de-a lungul timpului, mari firme constructoare de automobile au constatat defectiuni importante la anumite loturi de masini, fabricate intr-o anumita perioada de timp, intr-un anumit loc sau de catre un anumit colectiv. Cind defectiunile s-au dovedit majore, de natura sa poata produce accidente, sa puna in pericol circulatia rutiera sau chiar siguranta, sanatatea si integritatea corporala a persoanelor transportate, firmele au decis, cu eforturi materiale si logistice uriase, sa retraga de pe piata, temporar sau chiar definitiv, respectivele loturi de masini.

Dar ce are asta cu subprefectura? Pai are!

Fapte relevate in ultima perioada dovedesc ca multe dintre dosarele penale „fabricate” de un anumit procuror (puteam sa ma lipsesc de ghilimele) prezinta defecte majore, grave, de fabricatie. Este deasupra oricarui dubiu ca, prin sentintele injuste pe care le-au generat, ele pun in pericol sanatatea (daca nu cumva, Doamne fereste, chiar viata!) unor cetateni si, la fel de sigur, aduc atingere grava drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

In aceste conditii, de ce Justitia Romana nu poate retrage, temporar, aceste (auto)dosare, pentru o revizie tehnica riguroasa, in urma careia sa existe CERTITUDINEA ca instrumentarea lor a respectat cu sfintenie toate normele procedurale care garanteaza fiecarui inculpat ca speta in care e implicat va fi judecata corect si impartial?

Despre Halep

Am tot auzit, in ultimii 2 ani, pareri peste pareri, majoritatea la o extrema sau alta, dar toate, absolut toate, de la mari specialisti in jocul de tenis. Sint aceiasi care se pricep la politica, la fotbal, la femei, la nave cosmice sau la guvernare. C-asa-i la noi …

M-am abtinut, pina acum, sa mai pun si eu o caramida, cu toate ca eu insumi ma pricep la politica, la fotbal, la femei, la nave cosmice sau la guvernare. Ca un bun roman ce ma gasesc!

Ceea ce m-a hotarit sa ies din criogenie a fost constatarea ca fata asta trece printr-o criza psihica uriasa, care ar putea chiar sa-i puna capat unei cariere inceputa cam tirziu si care ameninta sa devina doar o fulguratie pe cerul, si asa innorat, al tenisului romanesc.

Cei care au sadit saminta raului sint, dupa parerea mea, apropiatii Simonei, cei care, in clipa in care au aparut, asa cum au aparut, niste rezultate bune, au inceput sa-i cinte, zi si noapte, ode si imnuri de slava. Usor, usor, copila si-a pierdut simtul realitatii, al masurii, si a inceput sa se creada marea stea a tenisului mondial, pentru care cucerirea gloriei supreme nu mai era decit o chestiune de zile sau saptamini.

Iar daca se gasea, totusi, cineva care sa incerce s-o aduca cu picioarele pe pamint, acela era, fara indoiala, rau intentionat, invidios sau habarnagiu, deci trebuia indepartat. Schimbind antrenorii ca pe ciorapi, e limpede de ce in mintea ei s-a instapinit rapid un haos absolut. Singurul lucru pe care, in incapatinarea ei, care uneori are efecte pozitive, il considera imuabil este valoarea ei uriasa, care ii da tot dreptul la suprematia mondiala in tenis. Iar infringerile, uneori catastrofale, la jucatoare no-name, sint cauzate de nu stiu ce temeri, abordari tactice gresite (vina antrenorilor!) sau presiuni (lumea rea!)

Adevarul e ca Halep este foarte, foarte departe de a fi o jucatoare completa. Are un joc destul de stereotip, bazat pe reverul in cros si schimbari bune de directie. Si … cam atit. Serviciul fluctuant, cu multe duble, voleul aproximativ, smashuri de cascadorii risului si scurte sublime, care lipsesc cu desavirsire.

Este o jucatoare foarte predictibila, usor de „citit”. Si daca o adversara, chiar modesta valoric, are posibilitati de a-i anihila armele preferate, Simona nu se mai regaseste si intra in panica. De-aici pina la infringere e doar un pas.

Asadar, explicatia esecurilor este bagajul ei tehnic foarte restrins. Daca ea ar fi in stare sa accepte, in sinea ei, aceasta explicatie, poate ca ar fi in stare sa inceapa sa exerseze un spectru mai larg de lovituri. Nu-i usor, caci nu mai e chiar foarte tinara, dar in 3-4 ani am putea vedea o fata noua a Simonei. Si, ambitioasa cum o stim, am putea vedea si performante pe masura.

Parerea mea!
Update: Se pare ca VEDETA ar fi declarat, recent: "Nu am nici o obligație față de nimeni din țara noastră. În primul rînd, joc pentru mine."
Nu pot decit s-o incurajez: Prostul, daca nu-i fudul...