Nimic despre Gestul de ieri ...

Am convingerea ca nici n-ar mai fi mare lucru de spus despre gestul in sine. In schimb, despre urmarile lui, da !

Fara indoiala, sint (destui) pesimisti care vor spune ceva de genul : « Care urmari ? Ciinii latra, ursul trece ! »

Nu-i chiar asa ! Eu zic ca ecourile celor intimplate ieri in Parlamentul Romaniei vor avea, in planul imaginii cel putin, efecte dezastruoase asupra puterii portocalii. Iata de ce e de asteptat o contraofensiva mediatica de amploare, care sa ne convinga pe toti ca a fost un gest lipsit de relevanta, din partea unui personaj lipsit de relevanta, eventual tarat de diferite probleme psihice sau impins la asa ceva de o conjunctura aleatoare sau poate artificial creata.

Peste incercarile constiente de discreditare se vor suprapune, din pacate, excesele sau iesirile necontrolate ale unor semeni ( ???) ai nostri care ne vor transforma, rind pe rind, din « pesimisti » (ceva mai mizerabil de-atit nu se poate !) in « optimisti » (ba se poate !) sau invers.

Iata doar un exemplu, aparut cu mare (ciudat de mare, as spune !) promptitudine pe un blog :

« ...in opinia mea numai in mintea lui bolnava ...boc sau basescu sunt de vina pentru starea lui materiala; in realitate, daca nu ai cu ce hrani copiii, iti iei un al doilea job, nu faci circ »

Fara comentarii !

Ride ciob de oala sparta!

Nu citesc decit extrem de rar „Adevarul de seara” (cotidian gratuit!). Si nu pentru ca, asa cum zic unii, „cit dai, atita face”

Aseara „am comis-o”… Adica l-am citit. Ma rog, doar doua-trei articole, ceea ce a fost suficient pentru o mare deceptie. Cindva, „Adevarul” era un brand serios. „Adevarul de seara” o fi un fel de echipa a 2-a, unde sint trimisi cei care n-au fost cuminti, n-au mincat tot sau nu si-au facut lectiile? Fiindca iata, un oarecare (dar, vai, redactor-sef adjunct!) N.D., care s-ar rusina teribil sa-l cheme Ion Iliescu, a inteles perfect cum devine cazul cu Revolutia Romana, dar nu da niciun semn ca ar intelege vreodata unde se pune (sau NU) virgula. Lucru surprinzator la un tip cu o logica absolut debordanta, demonstrata si de „cugetarea” stralucita de mai jos:

„Desi au vazut zeci de filme despre sfirsitul comunismului, .. romanii traiesc la fel de trist” Adinc!!

Un alt oarecare, A.A., a descoperit, zice el, „cel mai probabil adevar” (ce tare-i asta!) legat de pozitia franco-germana, dar n-a descoperit ca „sau” (in loc de „ori”) nu se scrie „s-au”.

Dintr- un articol scris mai la vale de I.B., aflam ca „postul OTV a ramas repetent la limba romana”. Foarte bine! Asa le trebuie!

Dar, stimata I.B., daca tot ti-e draga monitorizarea, uita-te SI in propria gradina, ca ai ce vedea!

Precizari

Cumva determinat de postarea de ieri a senatorului Dan Voiculescu privind realizarea unei Aliante Social Liberale, revin la postarea mea din 15 decembrie, pe care am numit-o „Cuvintul de ordine: COAGULARE!”, pentru a spune, cu subiect si predicat, un lucru pe care atunci doar l-am sugerat printr-o metafora poate nu grozav de inspirata.

In momentul semnarii, la tribunal, a acestei aliante, cei ce sustin in parlament actuala putere vor intelege, in sfirsit, ca partida este pierduta. In momentul acela, unii dintre ei isi vor da seama ca drumul pe care au mers pina acum este o fundatura jalnica si vor decide sa paraseasca arcul puterii, pentru a cladi o noua majoritate parlamentara. In acel moment, opozitia va putea propune, SI VA AVEA MIJLOACELE DE A IMPUNE un nou premier.

Astfel, Romania va capata sansa de a spera din nou, chiar fara a mai astepta noi alegeri.

P.S.: Denumirea pe care am sugerat-o in acea postare, respectiv Alianta pentru Democratie, mi se pare mai corecta decit „Alianta Social Liberala”, care ar sugera o alianta „stinga-dreapta”, ceea ce n-ar corespunde nici scopului, nici mijloacelor vizate.

Bronz!

O echipa a Romaniei care a jucat la jumatate din capacitate, fara doua dintre armele principale care au facut-o redutabila: contraatacul si extremele. O portarita excelenta, care mai trebuie sa invete de la Hutupan doar lansarea in adincime sau sutul din poarta in poarta si un coordonator de joc, in acelasi timp tunar care, atita timp cit a rezistat fizic, a tras echipa dupa ea, au condus nationala feminina de handbal catre un rezultat la care nici macar nu putem visa in alte domenii de activitate. Asa ca, trecind peste amaraciunea ideii ca se putea mai mult, din tot sufletul: BRAVO, FETELOR!

Cuvintul de ordine: COAGULARE!

Imi este din ce in ce mai clar: asteptind cuminti alegerile din 2012, partidele din actuala opozitie, PSD, PNL si PC vor avea o surpriza extrem de neplacuta: perpetuarea, sine die, a puterii portocalii. Nici nu vreau sa ma gindesc ce va insemna asta pentru cetateanul simplu, angajat bugetar sau in privat. Evident, cu atit mai dramatic va fi pentru categoriile cele mai expuse: someri, pensionari, tineri.

Si totusi, atita vreme cit fortele democratice nu se vor coagula intr-o ALIANTA PENTRU DEMOCRATIE, nimic nu va determina parlamentari ai actualei puteri sa vina cu picioarele pe pamint. E nevoie de un semnal pe cit de puternic, pe atit de limpede si IMEDIAT ca singura solutie pentru Romania este intoarcerea definitiva la o democratie autentica. Iar acest semnal nu poate fi dat decit de o alianta PREELECTORALA, inregistrata la tribunal, al carei scop primordial si imediat sa fie bararea accesului celor ce astazi alcatuiesc arcul puterii, catre un nou mandat.

Cum se poate realiza asta? Simplu: prin prezentarea si sustinerea unanima a unui candidat unic al Aliantei (a candidatului celui mai bine plasat), care sa invinga, in disputa electorala, orice candidat portocaliu.

Am convingerea ca totul ar decurge ca-n unele arte martiale orientale:  adversarul cade inainte de a fi lovit!

Echipa feminina de handbal a Romaniei

Mai e putin si incepe meciul de handbal feminin dintre Romania si Muntenegru. Din pacate, dupa o vizita pe ziare.com am devenit, brusc, confuz : nu mai stiu cu cine sa tin !

Minunatul site ne informeaza ca, sa-ti faci cruce, nu alta, ... « Ca si natioanala(?) noastra, si cea din Muntenegru este construita, in mare parte, pe scheletul campioanei Buducnost »

Mare schelet, dom'le, din moment ce-a ajuns de doua nationale !

P.S. VICTORIE! Scheletul nostru, mai tare ca al lor!

Deal in deal?

Dupa vizita lui Ponta la Cotroceni, inclin sa cred ca avem motive sa ne facem, macar de doi banuti, sperante.

Evident, explicatiile date de liderul PSD cu privire la motivul vizitei sint subtiri. O idee de genul „eu nu m-am dus acolo pentru pentru T.B., eu m-am dus pentru electoratul PSD” e, fara indoiala, din categoria „Copiii spun lucruri traznite”. Pentru ca semnalul pe care o asemenea vizita il da propriului electorat este, dimpotriva, foarte prost.

Cele discutate in prezenta presei au fost lucruri care s-au tot spus, asadar arhicunoscute si pentru care nu mai era nevoie sa urce cineva dealul. Asadar, pare ca miezul povestii se afla in spatele usilor inchise. Or, asta e un semnal mai degraba negativ, atit pentru electorat (de toate culorile!!), cit si pentru cealalta parte a opozitiei.

Pina ieri, cele doua mari partide de opozitie pareau angrenate intr-un razboi absurd si interminabil al declaratiilor caustice si al bocancilor in glezna, expediati pe sub masa. Nu era ratata nicio ocazie pentru trimiteri la pantaloni scurti, Che Guevara sau duplicitati.

Cu atit mai surprinzatoare a fost declaratia de aseara a lui Antonescu, care parea mai increzator ca oricind in acea COAGULARE de care are nevoie Romania pentru a-si mai putea oferi, in ceasul al 12-lea, dreptul la speranta. Ca si cum vizita lui Ponta la Cotroceni s-ar fi facut cu acceptul, tacit sau explicit, al PNL si PC sau, poate, de comun acord cu acestia. Or, daca este asa, mai avem o sansa.

E drept, orice joc ai juca cu Traian Basescu, te poti oricind astepta ca-ti pune piedica, iti fura o piesa sau se uita in cartile tale (Ptiu, aici chiar am nimerit-o!). In orice caz, urmarile acestei miscari a PSD (a opozitiei?!) nu cred ca vor intirzia prea mult, fiindca puterea portocalie pare a fi intrat in mare criza de timp.

Ce sa fie, ce sa fie?

Spuneam, pe 27 septembrie, in postarea mea

http://augustinradescu.blogspot.com/2010/09/ce-vrea-de-fapt-basescu.html, reluind ceea ce spuneam cu un an inainte intr-o postare in care reluam ceea ce spuneam intr-o alta postare in care etc, ca Basescu tinteste postul de premier, sub o presedintie blonda.

Saptamina ce tocmai a trecut, “the Economist” descopera apa calda, iar presa romaneasca intra in trepidatie: “Cum, asa?”, “Vai, cine-ar fi crezut?”, “Iete, dom’le, puteai sa ma pici cu ceara!” si “I-auzi, soro!”

Aici e ceva ce nu inteleg. Nu pot sa cred ca abia acum, celor de la Economist le-a cazut fisa. Sa fie, cumva, o minge ridicata la fileu, cui trebuie ? Sau poate e ca-n bancul urmator :

Un oltean se duce la Bucuresti, la un curs. Cind se intoarce, le povesteste amicilor curiosi : « La inceput, fu predare. Mai apoi, fu asimilare. Si, la coada, ... ne-au testat!

Acuma, testare sa fie, daca-i musai, da' s-o stim si noi, ca e pe nervii nostri!

Presa – factor de risc pentru siguranta nationala? (III)

Personal, nu (prea) cred ca Basescu il suspecteaza pe Radu Moraru ca fiind un factor de risc pentru siguranta nationala. Nici pe Rodica Culcer (ce-au, frate, astia, or fi vorbiti? Costica Canacheu, Monica Columbeanu) sau Andreea Pora. Nici pe, mai nou, titanul din Gagesti! (Ma rog, cer scuze daca am incalcat „ordinea de precadere”) Nici pe, nici pe, nici pe, nici pe. Asadar, factor de risc reprezinta doar o anumita parte a presei, nu? Chiar particica, daca stau sa ma gindesc!

Pai daca ziceau asa, de la inceput, eram, cum ar veni, gind la gind. Ca si eu tot asa credeam, ca doar o anumita parte a presei …

Atita ca, se vede treaba, va fi nevoie de ceva instructiuni de aplicare, ceva precizari. Ca sa nu risipim masurile de prevenire pe toti, la gramada, si pe aia buni, si pe aia rai! Sau poate totusi ar fi bine, asa, pentru orice eventualitate?! Sa nu (se) defecteze vreunul, mai stii?

Presa – factor de risc pentru siguranta nationala? (II)

Si totusi, cineva care nu sta toata ziua cu ochii beliti pe la tocsoaie s-ar putea intreba, pe buna dreptate : « Da’ ce-are, dom’le, presa asta, de-i asa periculoasa pentru siguranta statului (sau a natiunii, cum zic promotorii, care pleaca, probabil, de la presupunerea ca, la urma urmei, ar fi tot aia) ? »

Din spusele unor reprezentanti ai coalitiei aflate la putere, am reusit sa inteleg doar ca diversi jurnalisti sint convinsi, pe cai oculte, de oameni rai (in ultima vreme numiti moguli) sa duca niste campanii de ponegrire a presedintelui tarii, a guvernului si, in general, a tot ce e portocaliu in tara asta. Asadar, niste campanii de presa, mobilizate pe cai obscure si avind ca scop, in final, sa redirectioneze niste voturi, prezentindu-ne niste politicieni in culori mai sumbre decit le merita.

Toate aceste lucruri par a avea un sens, la urma urmei. Cu o singura conditie : sa admitem, in egala masura, ca osanalele ridicate lui Basescu sau Elenei Udrea (si, in general tuturor potentatilor puterii, din ale caror pixuri curg riuri de euroi), escamotarea minciunilor si grosolaniilor acestora, laudarea lor excesiva si nemeritata sa se constituie, de asemenea, in factori de risc la adresa sigurantei nationale.

Da, vreau sa aud ca un jurnalist care inalta imnuri de slava unuia dintre puternicii zilei e susceptibil, si el, de a face puscarie, ca si unul care-l ponegreste si-i afecteaza, nemeritat, imaginea. Dar pina acolo, ma tem, e cale lunga ... Si, pina cind nu vom cintari toate aceste lucruri cu acelasi cintar, vom avea dreptate, « dar nu pentru catei » !

Presa – factor de risc pentru siguranta nationala? (I)

Despre acest subiect s-a tot vorbit, in ultima vreme. Mult, dar diluat! Sau apasat, dar nu pe aspectele esentiale, dintre care unul as vrea sa-l abordez aici.

In viata oricarei societati exista amenintari si factori de risc de o mare diversitate, la care legislatia in vigoare prevede, pentru fiecare in parte, organisme specifice de contracarare, ca si masurile legale necesare.

In toate aceste compartimente se accepta si chiar se impun atit masuri de combatere a fenomenelor respective, cit si, sau mai ales, masuri de prevenire.

Incadrarea unor posibile fapte ale jurnalistilor la un nivel atit de ridicat de risc pentru natiune e de natura (menita?!?) sa justifice folosirea tuturor metodelor si mijloacelor de preventie.

Despre aceste metode si mijloace chiar ar fi cazul sa discutam. Care ar fi ele, cum s-ar aplica, etc etc. Si, mai ales, etc!

La multi ani, Romanie, oriunde te-ai afla!